Pretentii. Hotărâre din 14-11-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 5260/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 14 NOIEMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta FUNDAȚIA F., cu sediul în C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Ș. A. R. pentru reclamant și av. E. T. pentru pârâtă, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual. Se arată că la dosarul cauzei Președintele Consiliului Județean C. a depus cerere de însușire a acțiunii.
Instanța invocă excepția necompetenței funcționale a Secției de C. Administrativ față de suma solicitată.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței funcționale a Secției de C. Administrativ.
Reprezentantul convențional al reclamantului solicită admiterea excepției necompetenței funcționale și trimiterea dosarului Secției civile.
Reprezentantul convențional al pârâtei arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția necompetenței funcționale și susține că nu există un temei juridic în legea contenciosului administrativ potrivit căruia o acțiune în pretenții formulată de o autoritate împotriva unei terțe persoane să fie de competența instanței de contencios administrativ.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C..
TRIBUNALUL,
Asupra excepției necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Tribunalului C.- Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamantul C. JUDEȚEAN C. a chemat în judecată pârâta FUNDAȚIA F. solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor:
- 2.700.000 lei, alocare de fonduri pentru activități culturale din județul C. ;
- 5414,156 lei, dobândă aferentă.
Motivează în fapt cererea formulată arătând, în esență, că în temeiul Hotărârilor Consiliului Județean C. nr. 203/2011, nr.31/2012 și 322/2012 a virat pârâtei în anul 2012 suma totală de 2.700.000 lei în vederea desfășurării de activități culturale în județul C..
Cu ocazia efectuării auditului financiar al conturilor anuale de execuție pentru anul 2012, Camera De conturi a Jud. C. a constata că în mod nelegal s-a alocat suma respectivă pârâtei, fiind încălcate dispozițiile Legii nr.350/2005 și O.G. nr.51/1998, întrucât nu a fost urmată procedura specifică finanțării nerambursabile din fonduri publice, pârâta nu a prezentat documente justificative iar suma virată a devenit cheltuială neeligibilă ce trebuie restituită.
În drept invocă dispozițiile art. 1341,1344,1635 și urm. Cod civil, Legii nr.350/2005 și O.G. nr.51/1998.
Anexează cererii de chemare în judecată înscrisurile: Decizia nr.70/06.12.2013 a Camerei de Conturi C.; proces-verbal de constatare/05.07.2013 și anexe.
Legal citat pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, arătând, în esență, că nu este în situația de a i se fi făcut o plată nedatorată, iar alocarea sumei respective, urmare a cererii sale însoțite de documente justificative, nu îi poate fi imputată.
Anexează înscrisurile: Hotărârile Consiliului Județean C. nr. 203/2011, nr.31/2012 și 322/2012, și documentațiile aferente.
Potrivit Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ:
Art. 10: Instanța competentă
(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Completul de judecată este format din 2 judecători.
(la data 02-aug-2007 Art. 10, alin. (1) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 15. din Legea 262/2007 )
(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(la data 18-apr-2008 Art. 10, alin. (1) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 18. din Legea 97/2008 )
(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(11)Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
(2)Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(2)Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(3)Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale
Art. 2: Semnificația unor termeni (1)În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: f)contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;
Se observă că legea specială- Legea nr.554/2004 dă în competența tribunalului adminisitrativ-fiscal numai litigiile de contencios administrativ, astfel cum acestea sunt definite la art.2alin.1 lit.f din lege.
Obiectul prezentei acțiuni acțiunii îl reprezintă pretenții întemeiate pe dispozițiile art. 1341,1344,1635 și urm. cod civil ( plata nedatorată, restituirea prestațiilor) .
Prezenta cerere de chemare în judecată are un obiect pur patrimonial, nefiind precedată de o acțiune în contencios administrativ pentru anularea vreunui act administrativ sau constatarea nesoluționării în termenul legal ori a refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept al său sau la un interes legitim.
Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 – Obiectul acțiunii judiciare, alineatul 1: (1)Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim
Similar, soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, potrivit art. 18 alin.1-3, cu incidență în cauză sunt:
Art. 18: Soluțiile pe care le poate da instanța
(1)Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris.
(1)Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.)
(2)Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (8), și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(2)Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(3)În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
(…)
Condiționarea admisibilității acțiunii în pretenții, de soluționarea unei acțiuni anterioare de către instanța de contencios administrativ, rezultă din conținutul art. 18 alin.2 și art. 19 alin. (1) al legii organice mai sus enunțată, conform cărora în cazul soluționării cererii, instanța va hotari și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru, iar când când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Or, în cauză reclamantul nu este în ipoteza în care anterior sesizării instanței de contencios administrativ să se fi adresat instanței de contencios administrativ competentă, cu o cerere pentru anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins ori a interesului legitim, iar cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții nu este subsecventă anulării unui act administrativ, astfel cum impune art. 19 din Legea nr. 554/2004 .
Este real că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 tribunalele administrativ fiscale soluționează litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei, dar numai în măsura în care, potrivit art. 2 alin.1 lit.g din lege ,litigiul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, iar pretențiile formulate ar reprezenta o reparare a prejudiciului produs printr-un act administrativ anulat de instanța de contencios administrativ.
Pe de altă parte, se reține că Legea nr.350/2005 și nici O.G. nr.51/1998, invocate de către reclamant, nu conțin reglementări care să atribuie competența de soluționare a litigiilor născute din aplicarea acestora instanței de contencios administrativ.
Competența instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile și condițiile prevăzute expres de legiuitor.
De asemenea, competența instanței de contencios administrativ nu este una intuitu personae, calitatea de instituție/autoritate publică a uneia din părți nu atrage automat competența tribunalului administrativ-fiscal, a admite concluzia contrară însemnând a transforma în mod artificial orice litigiu având ca obiect obligația de a plăti o sumă de bani într-unul administrativ .
Având în vedere lipsa dispozițiilor privind competența specială a instanței de contencios administrativ în Legea nr.350/2005 și O.G. nr.51/1998,rezultă că pentru acest litigiu competența aparține instanței de drept comun.
Potrivit art. 2 alin.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești: În cadrul curților de apel și al tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Pentru aceste considerente urmează a admite excepția necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ și a trimite cauza spre soluționare Secției I Civilă a Tribunalului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C..
Trimite cauza formulată de reclamantul C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta FUNDAȚIA F., cu sediul în C., ., județul C., spre soluționare Secției civile I a Tribunalului C..
Pronuntata in sedinta publica azi, 14.11.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. S. G. M.
Tehnored. S.A.B./ 2 ex.
20.11.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 390/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 141/2014.... → |
|---|
