Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 956/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 956/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 8652/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 956
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CT_, formulat de apelanta petentă ., cu sediul procesual ales în C., ., nr. 54, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca CONSTANTA, cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/11.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 22.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 29.10.2014, apoi la 05.11.2014 când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.03.2013 pe rolul Judecătoriei C., sub numărul_, petenta .., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.03.2013, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivare, petenta a solicitat să se constate că nu a săvârșit contravenția ce i s-a reținut în culpă, respectiv că nu a putut face dovada achitării drepturilor salariale pentru angajata C. C. deoarece aceasta nu s-a mai prezentat la lucru din data de 20.01.2013, fiind în concediu medical.
A precizat că respectiva angajată a înstrăinat marfă pe datorie, motiv pentru care s-a constatat, în urma inventarului realizat la data de 13.01.2013, o lipsă din gestiune de 497 lei, respectiv că, datorită lipsei nejustificate de la serviciu, aceasta a fost concediată, în temeiul art. 61 litera a din Codul Muncii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 31, 32, 43, 21 alin.3, 6 și 7 din OUG nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că la data de 05.03.2013 a fost efectuat un control la sediul societății petente și s-au constatat nereguli cu privire la plata drepturilor salariale ale numitei C. C. M., întocmindu-se un proces verbal de control în cuprinsul căruia s-a stabilit un termen de remediere a situației, respectiv 12.03.2013, însă petenta nu a făcut dovada, până la acel termen, că a achitat drepturile salariale cuvenite numitei C. pentru luna ianuarie 2013.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martora G. Anișoara.
Prin sentinta civila nr._ din 11.11.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petenta ..
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice sancționate, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, precum și cele prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001.
Analizând motivele față de care petenta solicită anularea procesului verbal, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 108/1991 pentru înființarea și organizarea inspecției muncii:
„(1)Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei: ……b) neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta”.
Se mai constată că la data de 05.03.2013, inspectorii intimatei au stabilit, în cuprinsul procesului verbal de control nr._, că există nereguli în ce privește plata drepturilor salariale ale numitei C. C. M., dispunând măsuri de remediere a neregulilor constatate, cu termen de îndeplinire la data de 12.03.2013.
Prin procesul verbal de control CT nr._/26.03.2013, s-a constatat că petenta nu a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, respectiv nu a putut face dovada achitării drepturilor salariale către C. C. M..
Se reține că petenta își justifică refuzul de a achita respectivele sume de bani prin aceea că numita C. C. M. ar fi cauzat o lipsă în gestiune de 497 lei, constatată la un control efectuat la data de 13.01.2013.
Este adevărat că petenta a depus o listă de inventariere datată 13.01.2013, însă a emis o notă de lichidare pe numele fostei sale angajate abia la data de 11.03.2013, după efectuarea controlului de către ITM, în cuprinsul căreia a fost menționată suma de 497 leica fiind datorată de C. societății petente, la aceeași dată dispunându-se și desfacerea contractului individual de muncă al numitei C..
Prin adresa aflată la fila 15, trimisă de către petentă ITM, se arată că în luna ianuarie 2013, în timpul serviciului, respectiva angajată a înstrăinat marfă din gestiunea societății, suma de 497 lei neputând fi recuperată decât prin neplata drepturilor salariale ce îi reveneau acesteia în luna ianuarie, de 494 lei.
Cu privire la această susținere a petentei, se reține că art. 166 din Codul Muncii prevede că: „(1)Salariul se plătește în bani cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. …..(4)Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”, în timp ce art. 169 din Codul Muncii stabilește că: „(1) Nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. (2)Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.”
În consecință, în lipsa unei hotărâri judecătorești prin care să se stabilească sumele datorate de către C. C. M. cu titlu de daune față de societatea petentă, aceasta avea obligația achitării drepturilor salariale aferente perioadei în care angajata a muncit, fiind conformă cu dispozițiile legale obligația stabilită de ITM în sarcina petentei, de a face dovada achitării drepturilor salariale al numitei C., aferente lunii ianuarie 2013.
Față de probele administrate în cauză, se reține că petenta nu a făcut dovada că a remediat, în termenul legal acordat în acest sens, neregularitățile constatate de către intimat, motiv pentru care instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentei, prin procesul verbal atacat, există.
În ce privește solicitarea petentei de a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, se reține că art. 34 alin. 1 din OG. 2/2001, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce urmează să fie aplicată contravenientului în situația în care rezultă culpa acestuia.
Instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că față de gradul de pericol social al faptei, în forma concretă în care a fost săvârșită, având în vedere și limitele de amendă stabilite de către legiuitor pentru această faptă, măsura avertismentului apare ca nejustificată, scopul sancțiunii contravenționale neputând fi atins prin aplicarea avertismentului.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentă”
Petenta . a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei apelate in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal contestat.
In motivarea cererii de apel a solicitat sa se constate ca a fost in imposibilitate de a indeplini masurile dispuse de catre inspectorii de munca si apreciaza ca in cauza i-a fost aplicata o sanctiune contraventionala eronata iar instanta de fond a apreciat ca administratorul petentei nu a inteles scopul instituirii unei astfel de contraventii, lucru care nu corespunde realitatii.
In subsidiar a solicitat ca in cazul in care se va aprecia ca s-a savarsit o contraventie ,sa se realizeze o justa individualizare a sanctiunii aplicate si sa se dispuna inlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Cererea de apel este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
Intimata a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. In aparare a sustinut ca, avand in vedere faptul ca masurile dispuse prin procesul verbal de control nr._/5.03.2013 nu au fost indeplinite fiind intrunite in totalitate elemenetele constitutive ale contraventiei prevazute si sanctionate de art.23 alin.1 lit.b din legea nr.108/1999, motiv pentru care a fost aplcata amenda in cuantum de 5.000 lei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările partilor, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantei-petente a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._ din 26.03.2013 prin care a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 5000 lei, in temeiul art.23 alin.1 lit.b din Leg.nr.108/1999 retinandu-se in fapt ca societatea nu a dus la indeplinire masurile dispuse in procesul verbal de control nr._/5.03.2013 cu termen de realizare la data de 12.03.2013 .
Masura dispusa prin procesul verbal de control viza plata drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2013 catre numita C. C. M..
Prin adresa nr.5130/11.03.2013 depusa la ITM, societatea a emis un raspuns masurii dispuse, in sensul ca numita C. C. desi a fost invitata la sediul societatii, nu s-a prezentat prezentat pana in data de 11.03.2013, motiv pentru care s-a procedat la desfacerea contractului individual de munca conform deciziei nr.5/11.03.2013. In ceea ce privest eneplat adrepturilor salariale prin aceeasi adresa s-a mentionat ca numita C. C. M., in luna ianuarie 2013, in timpul serviciului a instrainat marfa din gestiunea societatii in valoare de 497 lei, iar aceasta suma nu se poate recupera decat prin neplata drepturilor salariale in suma de 484 lei.
Sustinerea apelantei din cererea de apel in sensul ca a dovedit prin proba testimoniala ca numita C. C. mandita nu s-a mai prezentat la locul de munca din data de 20.01.2013 prezentand un certificat medical, nu are nicio relevanta sub aspectul temeiniciei faptei savarsite, intrucat organul de control, prin masura dispusa nu a impus societatii decat plata drepturilor salariale cuvenite angajatei, chiar daca ulterior in calculul acestor drepturi urma sa se aiba in vedere vreo absenta nemotivata sau vreun concediu medical.
Martora audiata la fond a declarat ca C. C. a solicitat dupa efectuarea controlului de catre ITM salariul ce i se cuvenea pentru ultima luna, insa suma nu i-a putut fi inmanata la momentul respectiv, deoarece nu fusesera intocmite statele de plata.
Prin urmare, martora a confirmat ca numita C. C. s-a prezentat la societate, in luna martie 2013, dupa efectuarea controlului de catre ITM, in vederea ridicarii drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2013, insa nu i s-au dat intrucat nu erau intocmite statele de plata. Aceasta ultima afirmatie a martorei este neveridica intrucat in luna martie statele de plat ape luna ianuarie erau intocmite.
F. de aceasta imprejurare relevata de martora audiata in cauza, apararea apelantei in sensul ca a fost in imposibilitate sa indeplineasca masurile dispuse de inspectorii de munca, nu poate fi primita.
Se retine de catre instanta de control judiciar ca in mod judicios prima instanta a retinut, fata de apararile petentei, incidenta dispozitiilor art. 169 din Codul Muncii care stabilesc că: „(1) Nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. (2)Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.”
In consecinta, instanta de control apreciaza ca in raport de probele administrate in cauza si dispozitiile legale incidente, in mod legal si temeinic a constatat prima instanta legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat.
In referire la cererea apelantei de inlocuire a sanctiunii amenzii contraventionale in cunatum de 5000 lei cu sanctiunea avertismentului, Tribunalul apreciaza ca in cauza nu sunt indeplinite criteriile prevazute de art.21 alin.3 din OG 2/2001. Fapta a fost savarsita cu intentie si cu ignorarea dispoziilor din Codul Muncii referitoare la retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului, astfel ca aceste aspecte nu pot constitui circumstante atenuante in favoarea angajatorului. Gradul d epericol social al faptei este ridicat avand in vedere urmarile produse fata de angajatul caruia nu i se achita drepturile salariale.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse Tribunalul, in temeiul art.480 alin.1 Cod proc.civila va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta petentă ., cu sediul procesual ales în C., ., nr. 54, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/11.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.11.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-DANELISABETA C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. C. D.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
4 ex./9.11.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1465/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1156/2014.... → |
|---|
