Obligaţie de a face. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 23859/212/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR CIVIL NR._
DECIZIA CIVILĂ_
Ședința publică din data de 21.01.2014
Completul constituit din :
Președinte – D. R. C.
Judecător – C. N.
Judecător – I.-L. O.-D.
Grefier – I. T.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – acțiune în constatare – obligația de a face, promovat de recurenta-intimata DIRECȚIA R. GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P.CTA, cu sediul în C., .,nr.18, J. C., în contradictoriu cu intimata-petenta ., cu sediul ales în sector 1,București, .-4, îndreptat împotriva sentinței civile nr.3636/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință public, a răspuns intimate-petenta, prin consilier juridic I. C. D., care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică, lipsă fiind recurenta-intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care,
Instanța constată faptul că se depune delegație de reprezentare pentru intimată.
La interpelarea instanței, intimate, prin consilier juridic, având cuvântul, precizează că nu mai sunt alte chestiuni prealabile și nici probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimata-petenta, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de recurentă, ca nefondat, învederând faptul că nu este admis ca AFP să facă aplicarea doar parțială a legii, a fost o contravenție încasată prin compensare până la data emiterii procesului verbal. Intimata-petenta mai arată că a contestat contravenția, învederând dispozițiile art 12 OG 2/2001, intimata-petenta arată că, contravenția a fost redusă la 5000 lei. Plata a fost făcută în mai puțin de 24 ore, trebuind să se restituie și diferența de 4500 lei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.09.2012 sub numărul_ reclamanta S.C. R. T. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. să se constate că este îndreptățită să achite suma de 500 lei reprezentând ½ din minimul amenzii contravenționale dispuse prin procesul-verbal ./2009 nr._/09.05.2011 așa cum a fost modificat prin sentința civilă nr. 3047/14.03.2012 prin compensare din sumele reținute în baza notei de compensare nr._/09.05.2011 și să oblige pârâta la restituirea sumei de 4.500 lei reținută în mod eronat la data de 05.09.2012, să oblige pârâta la plata dobânzii prevăzute de art. 124 alin.1 raportat la art. 117 alin.1 lit.d Cod procedură fiscală aferente sumei de 4.500 lei reținute în mod eronat de la data de 31.07.2012 și până la data plății efective și să oblige intimata la plata dobânzilor prevăzute de art. 124 alin.1 raportat la art. 117 alin.1 lit.d Cod procedură fiscală aferente sumei de 413.367 lei pe perioada 31.08.2012 – 04.09.2012 ca urmare a nerespectării termenului legal de soluționare al adresei nr. 363B/26.07.2012 înregistrată la pârâtă la data de 31.07.2012.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că prin procesul-verbal ./2009 nr._/09.05.2011 a fost sancționată de pârâtă cu amendă în sumă de 836.733 lei. La aceeași dată cu încălcarea art. 45, art. 207 și art. 116 Cod procedură fiscală intimata a emis nota de compensare nr._/09.05.2011 prin care a reținut din sumele ce trebuiau virate în contul reclamantei pentru TVA cu drept de deducere ce formau obiectul unei cereri anterioare, suma de 418.367 lei reprezentând ½ din minimul sancțiunii contravenționale. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 219¹ alin.4 Cod procedură fiscală și ale art. 28 alin.1 din O.U.G. nr. 2/2001 și se poate constata că ½ din minimul special al sancțiunii a fost achitat în mai puțin de 48 de ore de la emiterea procesului-verbal de sancționare. Având în vedere că valoarea sancțiunii este de 5.000 lei, iar contravenientul este îndreptățit să achite ½ din minimul special, rezultă că pârâta avea obligația legală să restituie suma de 417.867 lei și nu suma de 413.367 lei. Pentru plata cu întârziere a sumei de 413.367 lei pârâta datorează o dobândă de 827 lei calculată pe perioada 30.08.2012 – 05.09.2012.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând copii ale următoarelor înscrisuri: sentința civilă nr. 4370/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2011, solicitarea reclamantei de restituire a sumei de 417.867 lei adresată pârâtei, extras de cont, nota privind compensarea obligațiilor fiscale.
Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Pârâtul a arătat că amenda a fost restrânsă de instanța de judecată la suma de 5.000 lei, această sumă fiind reținută de pârât. Susținerea reclamantei conform căreia având în vedere că a plătit suma de 5.000 lei în 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal este îndreptățită la restituirea sumei de 4.500 lei este nejustificată. Art. 219¹ alin.4 Cod procedură fiscală a fost invocat de reclamantă în forma dobândită după aplicarea amenzii la data de 09.05.2011. Legiferarea posibilității de a plăti jumătate din minimul amenzii în termen de 48 ore s-a făcut prin O.G. nr. 29/2011 publicată în Monitorul Oficial la data de 02.09.2011. La data aplicării sancțiunii nu exista mențiunea în legea specială conform căreia contravenientul poate achita jumătate din minimul legal, iar imperativul aplicării legii contravenționale ulterioare mai favorabile privește regimul sancționator, nicidecum posibilitatea plății în termen de 48 de ore a sumei reprezentând jumătate din minimul amenzii.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată pârâtul a arătat că termenul de soluționare a cererilor în materie fiscală este de 45 de zile de la înregistrare, termenul fiind respectat, nefiind aplicabil termenul de 30 de zile invocat de reclamantă.
Reclamanta a depus precizări cu privire la cererea formulată prin care a arătat că dobânda aferentă sumei de 4.500 lei pe perioada 31.07.2012 – 20.09.2012 este de 93,60 lei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin Sentinta civila 3636/13.03.2013, Judecatoria Constanta a dispus in sensul admiterii in parte a cererii cu consecinta restituirii sumei de 4500 lei si a dobanzii legale in materie fiscala.
Pentru a dispune in acest sens a retinut prima instanta faptul ca prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/09.05.2011 reclamanta a fost sancționată de pârât cu amendă în sumă de 836.733 lei.
La data de 09.05.2011 pârâtul a emis nota de compensare nr._/09.05.2011 prin care a reținut din sumele ce trebuiau virate în contul reclamantei pentru TVA cu drept de deducere ce formau obiectul unei cereri anterioare, suma de 418.367 lei.
Se mai constata faptul ca prin sentința civilă nr. 4370/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2011 instanța a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 836.733 lei cu amendă în cuantum de 5.000 lei, reținând în considerente că începând cu data de 17.09.2011 art. 219¹ din O.G. nr. 92/2003 a fost modificat prin punctul 89 al Ordonanței nr. 29/2011, contravenția fiind sancționată cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei. Instanța reținut că această modificare are caracterul unei legi contravenționale mai favorabile și a reindividualizat sancțiunea aplicată conform noilor prevederi, față de prevederile art. 12 alin.2 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a mai reținut că potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001:
„ (1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.”
Potrivit art. 219¹ din O.G. nr. 92/2003, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 29/2011:
„(1) Constituie contravenții următoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Codul fiscal;
b) depunerea de declarații recapitulative incorecte ori incomplete.
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel:
a) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. a);
b) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. b).
(3) Nu se sancționează contravențional:
a) persoanele care corectează declarația recapitulativă până la termenul legal de depunere a următoarei declarații recapitulative, dacă fapta prevăzută la alin. (1) lit. b) nu a fost constatată de organul fiscal anterior corectării;
b) persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corectează declarațiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.
(4) În cazul aplicării sancțiunii amenzii prevăzute la alin. (2), contravenientul are posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională.“
Față de dispozițiile art. 12 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 în cazul apariției unei legi contravenționale mai favorabile, apreciaza prima instanta in sensul ca urmează a se aplica aceasta din urmă faptelor contravenționale săvârșite anterior. În urma modificării art. 219¹ Cod procedură fiscală legiuitorul a prevăzut că se va aplica o amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, dar și posibilitatea contravenientului de a achita în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii. Regimul sancționator mai favorabil privește atât limitele amenzii aplicabile, cât și faptul că se poate achita în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii. Această posibilitate introdusă de legiuitor în favoarea contravenientul privește tot cuantumul sancțiunii aplicate, motiv pentru care instanța urmează să constate că dispozițiile art. 12 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 se aplică și art. 219¹ alin.4 din O.G. nr. 92/2003, susținerea pârâtului conform căreia aplicarea legii contravenționale mai favorabile nu privește posibilitatea plății în termen de 48 de ore a sumei reprezentând jumătate din minimul amenzii fiind neîntemeiată.
Astfel, se apreciaza ca față de limita minimă a amenzii, respectiv 1.000 lei, instanța constată că raportat la prevederile art. 219¹ alin.4 din O.G. nr. 92/2003, reclamanta avea posibilitatea să achite în termen de 48 ore suma de 500 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii, iar la data aplicării sancțiunii contravenționale, respectiv 09.05.2011, pârâtul a reținut din sumele datorate reclamantei suma de 418.367 lei, din această sumă reclamanta datorând suma de 500 lei, motiv pentru care instanța constată că reclamanta era îndreptățită la restituirea sumei de 417.867 lei. La data de 05.09.2012 pârâtul a restituit reclamantei suma de 413.367 lei, rezultând astfel că pârâtul trebuie să restituie reclamantei suma de 4.500 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata dobânzii aferente sumei de 4.500 lei începând cu data de 31.07.2012 și până la data plății efective, instanța a reținut că potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003:
„(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 și 2¹ sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. 7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.”
Potrivit art. 70 alin.1 din O.G. nr. 92/2003: „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.” Potrivit art. 120 alin.7 din O.G. nr. 92/2003: „Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.”
Cererea reclamantei de restituire a sumei de 417.867 lei a fost depusă la sediul pârâtului la data de 31.07.2012, urmând să fie soluționată în termen de 45 de zile de la înregistrare, respectiv până la data de 14.09.2012, de la această dată pârâtul datorând dobândă.
Având în vedere că pârâtul nu a restituit reclamantei suma de 4.500 lei, instanța a dispus admiterea în parte al capătului de cerere, cu consecinta obligarii pârâtului la plata catre reclamanta a dobânzii prevăzute de art. 124 Cod procedură fiscală aferentă sumei de 14.09.2012 și până la achitarea integrală a sumei. Solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii aferente sumei de 4.500 lei de la data de 31.07.2012 și până la data de 14.09.2012 este neîntemeiată din moment ce dispozițiile legale menționate mai sus stabilesc că dobânda se datorează din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70, în speță data expirării termenului fiind 14.09.2012.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata sumei de 826 lei reprezentând dobânda aferentă sumei de 413.367 lei pe perioada 30.08.2012 – 05.09.2012 instanța a apreciat asupra caracterului neîntemeiat, având în vedere că așa cum s-a reținut mai sus dobânda se datorează din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70, în speță data expirării termenului fiind 14.09.2012. Cererea a fost depusă la data de 31.07.2012, iar suma de 413.367 lei a fost restituită la data de 05.09.2012, anterior datei de 14.09.2012, astfel că pârâtul nu datorează dobânda pe perioada 31.08.2012 – 05.09.2012.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a dispus recurs parata, cauza fiind inregistrata la data de 04.07.2013, pe rolul Tribunalului Constanta
In motivare apreciaza recurenta in sensul ca desi reclamanta a achitat in 48 h de la comunicarea procesului verbal suma de 500 lei, aceasta nu era indreptatita la restituirea sumei de 4500 lei reprezentand diferenta dintre amenda aplicata si suma reprezentand ½ din minimul legal, intrucat la data aplicarii sanctiunii (09.05.2011), nu exista posibilitatea contravenientului de a achita ½ din minimul amenzii, aceasta posibilitate fiind prevazuta la data de 02.09.2011.
Relativ la capatul de cerere privind acordarea dobanzii legale, se retine in sensul ca termenul de rezolvare a cererii este reglementat de art. 70 din OG 92/2003,cererea inregistrata la data de 31.07.2012, fiind solutionata in termen legal.
In sustinere a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Intimata, legal citata a depus intampinare prin care solicita respingerea recursului promovat prin raportare la prinicipiul aplicarii legii mai favorabile, dar si al disp. art. 117, art. 219 ind.1 respectiv art. 221 din OG 92/2003.
Procedand la judecata recursului prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul retine urmatoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/09.05.2011 reclamanta a fost sancționată de pârâta cu amendă în sumă de 836.733 lei.
Prin sentința civilă nr. 4370/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2011 instanța a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 836.733 lei cu amendă în cuantum de 5.000 lei, reținând în considerente că începând cu data de 17.09.2011 art. 219¹ din O.G. nr. 92/2003 a fost modificat prin punctul 89 al Ordonanței nr. 29/2011, contravenția fiind sancționată cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei.
Instanța a mai reținut că această modificare are caracterul unei legi contravenționale mai favorabile și a reindividualizat sancțiunea aplicată conform noilor prevederi, față de prevederile art. 12 alin.2 din O.G. nr. 2/2001, aceasta urmand a se aplica faptelor contravenționale săvârșite anterior.
În urma modificării art. 219¹ Cod procedură fiscală legiuitorul a prevăzut un regim sanctionator mai favorabil atat sub aspectul limitelor aplicarii sanctiunii amenzii contraventionale dar si posibilitatea contravenientului de a achita în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii, apreciindu-se astfel ca dispozitiile art. 12 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 se aplică și art. 219¹ alin.4 din O.G. nr. 92/2003, critica recurentei sub acest aspect aparand ca neintemeiata.
Astfel, se apreciaza ca in mod corect a retinut prima instanta in sensul ca față de limita minimă a amenzii, respectiv 1.000 lei, reclamanta avea posibilitatea să achite în termen de 48 ore suma de 500 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii, iar la data aplicării sancțiunii contravenționale, respectiv 09.05.2011, pârâtul a reținut din sumele datorate reclamantei suma de 418.367 lei, din această sumă reclamanta datorând suma de 500 lei, motiv pentru care a fost constatat că reclamanta era îndreptățită la restituirea sumei de 417.867 lei.
La data de 05.09.2012 pârâtul a restituit reclamantei suma de 413.367 lei, rezultând astfel obligatia de restiture a sumei de 4.500 lei, dar si a dobanzii legale in materie fiscala prin raportare la disp. art. 70 respectiv 124 c.proc.fiscala.
Retinand caracterul neintemeiat al criticilor formulate de recurenta parata, Tribunalul va dispune in temeiul disp. art. 312 al.1 c.proc.civ, respingerea ca nefondat a recursului dedus judecatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-intimata DIRECȚIA R. GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P.CTA, cu sediul în C., .,nr.18, J. C., în contradictoriu cu intimata-petenta ., cu sediul ales în sector 1,București, ..2-4, îndreptat împotriva sentinței civile nr.3636/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2014.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
D. R. C. C. N. I.-L. O.-D.
GREFIER,
I. T.
jud.fond. R.E.L.
red./dact.jud. C.N.
17.02.2014/2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1012/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 390/2014.... → |
|---|
