Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 371/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 28274/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 371
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte M. C.
Judecător E. C.
Judecător A. B. S.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul petent T. I P. (R. & A. ) INTREPRINDERE FAMILIALA, cu sediul în mun.C., ., jud.C., în contradictoriu cu intimata A. P. D.G.R.F.P-G. PENTRU COMISARIATUL GENERAL AL GARZII FINANCIARE GARDA FINANCIARA CONSTANTA cu sediul în mun.G., ., jud.G., îndreptat împotriva sentinței civile nr.9569/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ /2013 .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul petent, av. S. M. în baza delegației de substituire aflată la fila 9 dosar, lipsă fiind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului petent având cuvantul solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile recurate și înlăturarea măsurii complementare privind suspendarea activității timp de 3 luni de zile, ca fiind netemeinică și nelegală. Suma pentru care intimata pretinde că nu au fost emise bonuri fiscale, este o sumă infimă. Solicită instanței să ia în calcul declarația martorei T. V. care a arătat că a fost plecată din magazin pentru o scurtă perioadă de timp, urmând să cosemneze sumele în casa de marcat imediat după revenirea la magazin. Într-o speță asemănătoare, în care petenta a fost tot o întreprindere familială, Judecătoria Medgidia prin sentința civilă nr. 3950/2011 a dat expresie principiului proporționalității sancțiunii în raport de pericolul concret al faptei, dar mai ales în raport de limita minimă a amenzii destul de ridicată prevăzută de lege. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
P. plangerea inregistrata sub nr._ petentul T. l. P. (R.&A.) ÎNTREPRINDERE FAMILIALA in contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARA - SECȚIA CONSTANTA, a formulat plangere contraventionala impotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ._ încheiat la data de 30.10.2012.
Se motiveaza ca se pretinde de către intimata prin reprezentanții săi ca in urma controlului inopinat efectuat la sediul social al întreprinderii familiale aceștia ar fi găsit suma de 379 lei suma provenita încasările (vânzările) către persoane fizice prin emiterea raportului 1X" si întocmirea monetarului in suma de 419 lei. Se mai pretinde ca suma de 379 lei (plusul de casa) nu ar fi fost justificata cu niciun document de casa sau cu Registrul special al casei de marcat,fapt care ar conduce la incalcarea dispozițiilor prev.de art.10 lit.b din O.U.G nr.28/1999. Se arata ca magazinul este situat . (zona rezidențiala formata atât din blocuri cat si case), persoanele care intra si ies din acest magazin fiind numeroase, fapt care uneori nu oferă persoanei angajate in magazin (vanzatoarei) timpul necesar emiterii tututor bonurilor fiscale imediat raportat si la lipsa de experiența a angajatei însărcinata cu incasarea monetarului si marcarea acestuia. Aglomeratia din magazine reprezintă o împrejurare imprevizibila care indiferent cat de diligenta ar fi angajata societății, acesta nu are cum sa o prevadă pentru a o manageria corespunzator si in timp real, fapt care ar angaja răspunderea acestei persoane in cel mai grav caz, sub forma culpei.
Apreciaza ca sancțiunile aplicate sunt excesive, contravenind dispozițiilor art.21 alin.3 din G.nr.2/2001, republicata precum si jurisprundetei instanțelor din România, ntinerea procesului-verbal de contravenție ar fi de natura a perturba in mod grav, si probabil chiar ireversibil, activitatea intreprinderii familiale.
Considera ca sancțiunea amenzii de 8000 lei (opt mii lei) este mult prea aspra, iar sanctiunea complementara a suspendării activității pe o perioada de 3 (trei) luni va lipsi in mod inevitabil angajații societății de un loc de munca, si va pune societatea in imposibilitatea de a achita datoriile scadente (chirii, electricitate, agent termic etc). Simplul fapt ca cei doi comisari aparținând institutiei intimatei au înțeles sa aplice minimul amenzii prevăzute pentru încălcarea dispozitiilor art.10 lit.b din O.U.G nr.28/1999 reprezintă inca o dovada ca aceștia au văzut "incident" un pericol social minimal.
Petenta nu neaga săvârșirea contravenției, insa la aplicarea amenzii si a sancțiunii complementare a acesteia, intimata ar fi trebuit sa se raporteze la stabilirea in concret a stării de fapt, acest tip de contravenții putând avea o varietate de modalități, insa s-a recurs la modul facil de a face abstracție de particularitățile inițiale ale unui asemenea incident, ca cel in care s-a aflat societatea la acea data de 30.10.2012 .
La termenul din 29.01.2013, instanța a dispus reunirea dosarului nr._/212/2012 al Judecătoriei C. la dosarul nr._ , reținând că în cele două dosare se contestă același proces verbal de contravenție. Astfel, prin plangerea inregistrata sub nr ._/212/2012 petentul a contestat Procesului Verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat in data de 30.10.2012, emis de Garda Financiara Constanta.
A motivat ca la data de 30.10.2012 a avut loc un control al comisarilor Gărzii Financiare Constanta ce au dispus sancționarea cu suma de 8.000 lei pentru fapta de a nu emite bonuri fiscale pentru suma de 379 Lei. A invederat reprezentantilor organului de control ca acești bani nu proveneau din vânzări si a incercat totodată sa faca dovada ca banii nu proveneau din încasările societății din acea zi si ca erau destinați plații furnizorilor, insa organele de control au refuzat sa le acorde posibilitatea de a face aceasta dovada, susținând ca se grăbesc.
Considera ca sancțiunea aplicata este mult prea aspra si deloc obiectiva, si
urmează sa dovedeasca cu ocazia judecării cauzei faptul ca cele reținute in procesul Verbal de constatare a contravenției sunt nereale iar fapta pentru care au fost sanctionati nu exista . Cele retinute in procesul verbal de contravenție sunt netemeinice, petenta emițând bonuri fiscale pentru toate vânzările efectuate. In acest context, aplicarea sancțiunii prevăzuta de dispozitiile art. 11, alin.1, lit.b) din OUG 28/1999 pentru fapta prevăzuta de dispozitiile art. 10, lit.b) din aceeași OUG 28/1999 este abuziva, netemeinica si nelegala, context in care se solicita admiterea plângerii contravenționale formulate cu consecinta anularii procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției.
Din analiza actelor dosarului instanța a reținut:
Potrivit procesului verbal ._ încheiat la data de 30.10.2012 în urma controlului inopinat efectuat la sediul social al întreprinderii familiale, s-a reținut că nu au fost eliberate bonuri fiscale pentru suma de bani constatată în plus de 379 lei, reprezentând diferența dintre monetarul faptic și raportul nefiscal X . Faptele constituie contravențiile prevăzută de art. 10 lit.b din OUG nr. 28/1999.
Intimata a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale, a suspendat activitatea punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni și a confiscat suma de 379 lei.
Potrivit notei explicative date de T. V. la data de 30 octombrie 2012, la întrebarea cum își explică faptul că la magazinul Alimentar din st. Semanatorului nr. 38 nu s-au eliberat bonuri fiscale pentru suma de 379 lei, s-a răspuns că din cauza ca a fost plecată să își ia nepoata de Grădiniță și urma să bată după aceea, că deține documente justificative pentru suma de 379 lei însa nu le poate prezenta și adaugă ca la magazin vin clienți cu mai putini bani care cumpăra de sume mici și urma să bată în casă suma care a ieșit la citirea Z .
În motivele plângerii se susține că suma de 379 lei reprezenta era destinată unei plăți ce trebuia efectuată către un furnizor insă nu a făcut dovada acestor susțineri, retinand ca funcțiile casei de marcat permit introducerea unei sume de bani anterior efectuării vânzării.De asemenea, instanța reține că textul de lege
Instanța a constatat că posibilitatea înregistrării în casa de marcat a altor sume decât cele provenite din vânzări are rolul de a elimina posibilitatea invocării faptului că sumele găsite în plus în casa de marcat provin din alte operațiuni decât vânzarea de bunuri.
P. urmare, având în vedere că suma nu a fost înregistrată în casa de marcat, faptul că nu a fost prezentat un document justificativ al sumei respective cu ocazia controlului, instanța reține că suma găsită în plus provine din serviciile prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, iar cele consemnate în notele explicative sunt neverosimile .
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Având în vedere aceste criterii, instanța reține că sancțiunea amenzii orientate spre minimul prevăzut de lege, confiscarea sumei de 379 lei și suspendarea activității pe o perioadă de trei luni sunt sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei, ținând cont de atitudinea nesinceră a petentei, de consecințele neemiterii bonului fiscal asupra verificării îndeplinirii obligațiilor fiscale, precum și asupra consumatorului, de suma relativ mare nemarcată în casa de marcat fiscală, iar suspendarea activității constituie o măsură complementară ce nu poate fi înlăturată în situația neintervenirii unui caz de exonerare de răspundere contravențională.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea formulată de către petent și a menținut procesul verbal de constatare a contravenției.
În termen legal petenta a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 9569/2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea recursului aduce critici cu privire la aplicarea amenzii contravenționale de 8.000 lei și a sancțiunii complementare.
Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata recursului se reține:
Procesul verbal este legal și temeinic încheiat, instanța de fond făcând o corectă apreciere a pagubelor.
Cu privire la motivele de recurs se reține:
Instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale are a verifica nu doar măsura în care sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ, ci și proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social concret al faptei, care este dat de împrejurările în care a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, criterii consacrate de art. 21 din O.G. 2/2001.
Este adevărat că sancțiunea aplicată s-a înscris în limitele prevăzute de lege.
Numai că, nerespectarea acestor limite ar fi atras ca sancțiune nulitatea procesului-verbal, iar nu adaptarea sancțiunii, prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În condițiile în care, spre deosebire de sancțiunile care aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile contravenționale au, prin definiție, un caracter preventiv-educativ, sancțiunea amenzii urmează a fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Potrivit art. 7 alin. (3) din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Prevederea legală menționată justifică susținerea doctrinară potrivit cu care sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
În funcție de contextul circumstanțial în care a fost săvârșită abaterea contravențională, că fapta este de o gravitate minimă, Tribunalul constată că soluția de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” este pronunțată în respectul legii.
În ceea ce privește însă sancțiunea complementară a suspendării activității, gravitatea obiectivă a faptei contravenționale săvârșite este cea care impune obligativitatea acestei sancțiuni. Tocmai faptul cunoscut că această sancțiune se aplică în mod automat, indiferent de urmările produse și circumstanțele personale, ar trebui să descurajeze comerciantul de la săvârșirea contravențiilor cărora această sancțiune le este aplicată. Sancțiunea este individualizată chiar de legiuitor în funcție de gradul de pericol social al faptei, stabilindu-se o durată a suspendării determinată, asupra căreia instanța de judecată nu poate interveni.
D. pentru care instanța de recurs în temeiul art. 312 alin. 2 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă urmează a admite recursul formulat, a modifica în parte sentința recurată în sensul menținerii măsurii complementare a suspendării activității și înlocuirea amenzii cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurentul petent T. I P. (R. & A. ) INTREPRINDERE FAMILIALA, cu sediul în mun.C., ., jud.C., în contradictoriu cu intimata A. P. D.G.R.F.P-G. PENTRU COMISARIATUL GENERAL AL GARZII FINANCIARE GARDA FINANCIARA CONSTANTA cu sediul în mun.G., ., jud.G., îndreptat împotriva sentinței civile nr.9569/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ /2013 .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte plângerea, formulată împotriva procesului verbal de contravenție ._ întocmit la data de 30.10.2012 de către organul constatator.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 8.000 lei cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. E. C. A. B. S.
GREFIER,
C. G.
Jud.fond D.T.B.
Red.jud.M.C./04.03.2014
Tehnodact.gref.M.G./06.03.2014/2ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1437/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1355/2014.... → |
|---|
