Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 350/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 2258/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.350
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.06.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. J. N.
JUDECĂTOR: L. V. M.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul intimat ITM C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2352/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, petentă fiind Î.I. P. E., cu sediul în M., ., județul C..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 28.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2014, când s-au decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.2352/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta Î. I. P. E. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de agenții constatatori din cadrul ITM C. la 31.05.2013 S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „Avertisment”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a atacat petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, reținându-se că la data de 29.05.2012, petenta a primit la muncă pe numita P. C., începând cu data de 27.05.2012, fără a încheia contract de muncă în formă scrisă din prima zi de angajare, încălcând prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003. Numita P. C. a fost identificată pe baza fișei de identificare la punctul de lucru al societății petente
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petentă, notându-se că nu este de față.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 260 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, inspectorii de muncă care au întocmit procesul-verbal contestat aveau calitatea de agenți constatatori în sensul art. 15 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar actul contestat conține toate mențiunile obligatorii sub sancțiunea nulității exprese absolute prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Încadrarea juridică a faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, astfel cum aceasta a fost descrisă în cuprinsul procesului-verbal, a fost efectuată în mod corespunzător, prin reținerea prevederilor art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, care stabilesc faptul că primirea la munca a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 1 constituie contravenție, având în vedere că, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”. De asemenea, sancțiunea stabilită de agentul constatator se încadrează în limitele speciale prevăzute de același text de lege, respectiv amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fiind stabilită la nivelul minim al amenzii pentru persoana identificată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută de către agenții constatatori rezultă, fără echivoc, din declarația luată numitei P. C., de către inspectorii din cadrul I.T.M., la momentul controlului efectuat la data de 29.05.2012.
În concret, din fișa de identificare completată de numita P. C. rezultă că, în perioada 27.05.2012 – 29.05.2012, aceasta a prestat activitate în funcția vânzător, cu o normă de muncă 2 ore/zi, program lucru 11:00 – 13:00, fără să fi semnat, în prealabil, un contract de muncă.
Având în vedere cuprinsul acestei declarații, precum și aspectul că petenta nu neagă primirea la muncă a numitei P. C. ci doar afirmă în cuprinsul plângerii contravenționale că aceasta doar făcea curat și aranja marfa urmând ca magazinul să-și înceapă activitatea pe data de 13.06.2013, instanța reține că situația de fapt stabilită de către agenții constatatori corespunde realității.
Simplul aspect că magazinul deținut de către petentă nu funcționa încă, nu o exonera pe acesta de obligația de a fi încheiat numitei P. C. contract individual de muncă anterior începerii activității de muncă. Actele de comerț desfășurate de către petentă nu se confundă cu munca prestată de numita P. C., întrucât, chiar dacă aceasta nu vindea efectiv ci doar făcea curățenie și aranja marfa, activitatea sa începuse deja să se desfășoare iar raporturile de muncă erau stabilite.
Pentru aceste considerente, instanța reține că din probele administrate rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina petentei, aceasta primindu-o la muncă pe numita P. C. fără a încheia, în prealabil, contract individual de muncă în formă scrisă cu privire la aceasta, astfel încât procesul-verbal a fost întocmit în mod temeinic.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicată petentei, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Cu privire la acest aspect, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și dispozițiile art. 7 alin. 3 din ordonanță, care prevăd că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.
În cauza de față instanta apreciaza ca gradul de pericol social concret al faptei comise de petentă nu este suficient de ridicat pentru a atrage o sancțiune pecuniară.
Astfel, instanța constată că petenta a primit la muncă pe numita P. C. fără a încheia contract individual de muncă pentru o perioadă de doar 2 zile, conform celor declarate în fișa de identificare, de pe data de 27.05.2013 până pe data de 29.05.2013.
În aceste condiții, instanța apreciază că săvârșirea faptei contravenționale reținute prin procesul verbal atacat reprezintă un incident izolat, astfel încât, aplicarea unei sancțiuni contravenționale cu amendă nu este proporțională cu pericolul social al faptei contravenționale săvârșite, iar sancțiunea avertismentului este suficientă pentru responsabilizarea atitudinii viitoare a petentei..
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite în parte plângerea formulată și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului, însoțită de recomandarea ca pe viitor petenta să se conformeze prevederilor legale încălcate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel organul constatator.
Apelantul organ constatator apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, dată fiind cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând vădit înțelesul acestuia.
Invederează că argumentele de genul „ reprezintă un incident izolat” nu reprezintă motive de a exonera petenta de răspunderea contravențională și de înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, că fapta reținută în sarcina petentei este extrem de gravă cu consecințe negative atât pentru salariat care este lipsit de protecție socială, cât și prin efectele în planul respectării obligațiilor fiscale ale angajatorului.
Legal citat, intimata- petentă nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp.art.479 c.pr.civ., Tribunalul constatată nefondat apelul.
Concluzia în acest sens este argumentată prin cele ce urmează:
Prin procesul-verbal . nr._/31.05.2013, Î.I. P. E. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, reținându-se că la data de 29.05.2012 s-a constatat că a primit la muncă pe numita P. C., începând cu data de 27.05.2012, fără a încheia contract de muncă în formă scrisă din prima zi de angajare, încălcând prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Prin hotărârea supusă controlului judiciar, a fost admisă în parte plângerea, fiind reindividualizată sancțiunea contravențională.
Criticile formulate de apelantă privitoare la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și la schimbarea înțelesului vădit neîndoielnic sunt nefondate. Judecătorul fondului a reținut corect limitele investirii, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, nu a schimbat natura juridică sau conținutul actului juridic supus judecății.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale, astfel că sub acest aspect criticile exprimate de apelantă sunt neavenite.
Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale, argumentată prin faptul că amenda a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, apare ca neîntemeiată.
Pentru ipoteza în care nu ar fi fost respectate limitele amenzii prevăzute de lege, soluția care se impunea era anularea actului sancționator, iar nu reindividualizarea sancțiunii.
Tribunalul constată că prima instanță, în mod corect, a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 alin.3 din OG.2/2001.
Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.
Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.
Tribunalul apreciază că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă –10.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale intimatei petente față de care nu s-a susținut și dovedit că s-ar afla într-o situație de recidivă contravențională.
Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.480 alin.1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelantul intimat ITM C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2352/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, petentă fiind Î.I. P. E., cu sediul în M., ., județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond.J. L
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./27.06.2014
2com 30.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1354/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 529/2014.... → |
|---|
