Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 529/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 529/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 256/333/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

Operator de date cu caracter personal nr. 8470

., C.

Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._

Dosar nr._

Decizia civilă Nr. 529/RCA

Ședința publică de la 19 Martie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.

JUDECĂTOR: E. C.

JUDECĂTOR: A.-J. N.

GREFIER: I. TÖRÖK

Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect- anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul – petent A. I., cu domiciliul în V., ., nr.15, J. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care,

Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind această probă ca fiind pertinentă, utilă și concludentă cauzei.

Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de fata constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 15.01.2013, sub nr. _ petentul A. I. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., Serviciul Rutier, solicitând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.01.2013.

În motivarea în fapt, petentul a arătat că în ziua de 10.01.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit de organul de politie competent și a fost sancționat contravențional prin procesul verbal contestat cu amenda în cuantum de 280 lei și reținerea permisului, pentru fapta constând în neacordarea de prioritate autoturismului cu nr. de înmatriculare_ care se afla în sens și care a fost nevoit să se oprească.

De asemenea, petentul a precizat că cele reținute în procesul-verbal de contravenție nu corespund adevărului întrucât nu a încălcat nicio regulă de circulație la ..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În susținerea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând plângerii contravenționale: originalul procesului-verbal . nr._ din data de 10.01.2013, dovada . nr._ din 10.01.2013, emisă de către intimat și cartea de identitate a petentului, în copii, precum și proba cu martori.

Deși legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, dar a formulat întâmpinare care se află la fila 19 din dosarul nr._ al Judecătoriei V..

În motivarea în fapt, intimatul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei V., întrucât fapta contravențională constând în neacordarea de prioritate de trecere autoturismului care circula pe drumul prioritar a fost săvârșită pe . Billa, jud. C., zonă aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei C., iar potrivit art.11 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 actualizată, instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze plângerea formulată este judecătoria în a cărei rază de competență a fost săvârșită contravenția.

În motivarea în drept, intimata a invocat disp. O.U.G. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006 și O.G. 2/2001.

În susținerea apărării, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 1448 din 25.03.2013 Judecătoria V. a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către intimat prin întâmpinare și a dispus declinarea cauzei spre soluționare Judecătoriei M., cu motivarea că din procesul verbal de contravenție reiese că fapta a fost săvârșită în raza teritorială a Judecătoriei M., județul C..

Prin sentința civilă nr. 1213/20.05.2013, Judecătoria M. a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea cauzei spre soluționare Judecătoriei C., cu motivarea că prin procesul-verbal contestat s-a constatat că fapta contravențională constând în nerespectarea semnificației indicatorului ”cedează trecere„ și neacordarea de prioritate de trecere autoturismului care circula pe drumul prioritar a fost săvârșită pe ., jud. C. care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei C., instanță competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză. De asemenea, Judecătoria M. a arătat că potrivit disp. art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei rază a fost săvârșită contravenția” au caracter imperativ, iar competența teritorială de soluționare a plângerilor împotriva proceselor-verbale contravenționale este exclusivă, părțile neputând să o înlăture.

La data de 24.07.2013, plângere contravențională formulată de petentul A. I. în contradictoriu cu intimatul I.P.J.C., Serviciul Rutier a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .

Prin sentinta civila nr._/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 10.01.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, precum și cu suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în temeiul art. 100 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 10.01.2013 ora 18:05 în timp ce conducea autoturismul Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe șoseaua Mangaliei, a virat dreapta intrând spre sensul giratoriu de la ., nu a respectat semnificația indicatorului ”cedează trecerea„ și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului Opel cu nr._, care circula pe drumul prioritar.

Petentul a fost de față la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și l-a semnat, fiind consemnate obiecțiunile sale în sensul că nu recunoaște fapta.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Pentru a fi înlăturată prezumția de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este suficientă simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 258 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul. Legat de acest aspect, instanța constată că, în cauza de față, petentul s-a rezumat la a afirma că starea de fapt consemnată nu corespunde realității, în sensul că nu a încălcat nicio regulă de circulație la ., fără a aduce dovezi în sprijinul afirmațiilor sale.

Prin urmare, simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu sunt aduse probe ori nu se invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută. Or, petentul deși a solicitat proba cu martori, respectiv persoana care se afla alături de acesta în autovehicul, nu a indicat numele, prenumele și domiciliul martorului, pentru a fi citat. În ceea ce privește citarea martorului asistent M. M., indicat în cuprinsul procesului verbal de contravenție și în plângerea petentului, instanța a apreciat ca, deși s-au efectuat demersurile necesare în vederea aducerii în fața instanței pentru a fi ascultat, martorul a refuzat să se prezinte.

Potrivit art. 57 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în intersecțiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circulă în interiorul acestora au prioritate față de cele care urmează să pătrundă în intersecție.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei constând neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept;

Prin urmare, instanța a constatat că, deși petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este legal și temeinic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 280 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Petentul a formulat apel (calificat de catre instanta de control judiciar ca fiind recurs) impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal.In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment. Petentul recurent nu a depus la dosar dezvoltarea motivelor de recurs, desi a fost citat cu aceasta mentiune.

Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentului este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

Petentul a fost de față la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și l-a semnat, fiind consemnate obiecțiunile sale în sensul că nu recunoaște fapta.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța de fond corect a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu, procesul-verbal conținand mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța corect a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, astfel ca in mod just s-a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu sunt aduse probe ori nu se invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută. Or, petentul deși a solicitat proba cu martori, respectiv persoana care se afla alături de acesta în autovehicul, nu a indicat numele, prenumele și domiciliul martorului, pentru a fi citat. În ceea ce privește citarea martorului asistent M. M., indicat în cuprinsul procesului verbal de contravenție și în plângerea petentului, instanța a apreciat ca, deși s-au efectuat demersurile necesare în vederea aducerii în fața instanței pentru a fi ascultat, martorul a refuzat să se prezinte.

Prin urmare, corect instanța de fond a constatat că, deși petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este legal și temeinic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat corect că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 280 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.

Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.

Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.

De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentului din recurs, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul promovat de recurentul – petent A. I., cu domiciliul în V., ., nr.15, J. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

I.-L. O.-D. E. C. A.-J. N.

GREFIER,

I. TÖRÖK

Jud.fond. I.O.

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./09.05.2014/2 ex.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1021/2014....		Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 472/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 529/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 529/2014. Tribunalul CONSTANŢA