Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 617/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 10688/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 617
Ședința publică din data de 16 APRILIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. B. S.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: G. M.
Pe rol, soluționarea recursului promovat de recurenta S.C. C. U. S.R.L., cu sediul în localitatea Valu lui T., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul A. prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – pentru GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., județul G., recurs îndreptat împotriva sentinței civile nr._/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.05.2012 sub nr._, petenta ., în contradictoriu cu intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Garda Financiară C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal . nr._/17.04.2012, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, prin procesul-verbal contestat, s-a reținut că, în urma verificărilor efectuate la punctul de lucru din C., ., având ca obiect bar de zi, nu s-au emis bonuri fiscale pentru suma de 284,3 lei în ziua de 17.04.2012.
Aceasta a precizat că suma respectivă nu aparținea societății, ci angajatei C. N. C. care era în prima zi de activitate la firmă neavând deloc experiență. Astfel, deși agenții constatatori i-au solicitat acesteia să vorbească cu administratorul firmei, angajata nu a înțeles despre cine era vorba, a părăsit barul și a plecat în curtea imobilului pentru a înștiința pe proprietarul imobilului în a cărei încăpere funcționează unitatea, iar, ulterior a telefonat și administratorului petentei.
Petenta a mai menționat că aceasta a lipsit timp de 5 minute din bar, timp în care agenții constatatori au scos singuri banii de sub tejghea, au scos raportul zilnic și au numărat banii. Aceștia se aflau în borseta/poșeta angajatei, în două compartimente diferite.
S-a mai arătat că aparatul electronic nu este prevăzut cu sertar pentru bani, iar barul nu are un astfel de sertar, angajata având obligația să păstreze banii asupra sa pentru a nu furați; însă, niciodată nu i s-a explicat acesteia că trebuie să îi țină în același loc cu borseta.
Față de cele arătate, petenta a arătat că suma găsită aparținea angajatei și a apreciat că nu poate fi antrenată răspunderea contravențională a societății. Astfel, aceasta a considerat că vinovată este angajata C. N. C. care a acționat pe fondul lipsei totale de experiență și nu a explicat care este situația reală. Iar, în situația în care această sumă ar reprezenta încasări, angajata era cea care avea obligația eliberării bonului fiscal conform art. 10 lit. d din OUG nr.28/1999, dar și a fișei postului acesteia.
De asemenea, a mai precizat că, în caietul de evidență zilnică, suma era deja notată, însă agenții constatatori nu au verificat acest lucru.
Petenta a mai învederat instanței faptul că, suma pretinsă a fi încasată până la ora 12:00, într-o zi de marți – zi legală de muncă, este mult prea mare întrucât astfel de vânzări se realizează într-o singură zi de vânzare, nu în câteva ore și, de cele mai multe ori, după orele 18-19:00 ale zilei.
În ceea ce privește capătul subsidiar al plângerii, petenta a solicitat instanței aprecierea asupra gradului redus de pericol social al faptei reținute raportat la obiectul de activitate, rulajul firmei și cuantumul sumei găsite, dar și asupra faptului că, până în prezent, nu a mai fost sancționată de intimat.
Au fost anexate plângerii următoarele înscrisuri: copia procesului-verbal, certificat de înregistrare, contractul de muncă și fișa postului angajatei C. N. C., actul constitutiv al petentei.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei documentele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat, respectiv: monetarul întocmit la data de 17.04.2012, raportul zilnic din data de 17.04.2012 și nota explicativă dată de reprezentantul societății petente.
În cauză au fost administrate probele: înscrisuri; declarație de martor.
Prin sentința civilă nr._/10.09.2012 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea formulată, reținând în considerente următoarele:
„ Prin procesul-verbal H nr._/17.04.2012, petenta ., a fost sancționată contravențional de către intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Garda Financiară C. cu amendă în cuantum de 8000 lei, fiind aplicată sancțiunea complementară a confiscării sumei de 284,3 lei și cea a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit.b din O.U.G. 28/1999, care sancționează încălcarea obligației agenților economici de a emite bonuri fiscale.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de zile de la comunicare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Instanța reține că, prin plângerea contravențională, petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).
Instanța constată că, prin plângerea contravențională, petenta a invocat faptul că vinovată de cele reținute prin procesul-verbal este angajata C. N. C., care a acționat pe fondul lipsei totale de experiență și nu a explicat că suma respectivă îi aparținea. Iar, în situația în care această sumă ar reprezenta încasări, angajata era cea care avea obligația eliberării bonului fiscal conform art. 10 lit. d din OUG nr.28/1999, dar și a fișei postului acesteia.
Instanța reține că, în raport de probele administrate în prezenta cauză, rezultă că situația de fapt reținută prin procesul-verbal este conformă realității, petenta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt.
Astfel, conform procesului-verbal . nr._/17.04.2012 coroborat cu nota explicativă, instanța reține că petenta nu a emis bonuri fiscale pentru mărfuri comercializate în valoare de 284,3 lei, fapt care rezultă și din coroborarea monetarului din data de 17.04.2012 cu raportul zilnic din aceeași zi, rămânând nejustificată suma de 284,3 lei, care conform dispozițiilor art.11 alin.3 din OUG nr. 28/1999 a fost confiscată (contrar susținerilor petentei în sensul că această sumă nu a fost confiscată).
De asemenea, instanța reține că, potrivit art.1 alin.3 și 4 din OUG nr. 28/1999, doar în situația în care s-a defectat aparatul de marcat agenții economici nu vor emite bonuri fiscale, situație în care aceștia au obligația de a înregistra într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită facturi fiscale la cererea clientului.
În ceea ce privește apărarea petentei în sensul că banii nu îi aparțineau, aceasta nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Instanța reține, în primul rând, că petenta nu a făcut dovada faptului că suma de 284,3 lei aparținea angajatei C. N. C.. În ceea ce privește declarația acesteia dată în fața instanței, instanța o va înlătura apreciind că depozițiile acesteia sunt subiective având în vedere faptul că aceasta este, în continuare, angajata societății petente. În plus, instanța reține că martorul se contrazice, pe de o parte arată că știa că trebuia să păstreze banii asupra sa, iar pe de altă parte arată că a lăsat borseta sub tejghea nesupravegheată, neștiind motivul pentru care a procedat în acest mod.
De asemenea, sub aspectul apărării că banii îi aparțineau angajatei, instanța nu va avea în vedere declarația martorului C. I., care nu prezintă aspecte relevante în acest sens, ci doar asupra modului de efectuare a controlului.
Instanța constată că, din registrul special de valori personale (care însă nu are o dată certă și nu a fost vizat de intimat), reiese că, la data de 17.04.2012, angajata avea asupra sa suma de 300 lei, însă, întrucât este o sumă diferită, aceasta nu poate corespunde cu cea de 284,3 lei, menționată în procesul-verbal și pentru care nu s-au emis bonuri fiscale.
Pe de altă parte, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit în prezența reprezentantului societății. Or, fiind prezent la întocmirea acestuia, aceasta avea posibilitatea de a preciza în nota explicativă ceea ce s-a întâmplat în mod real, având în vedere că faptele i-au fost aduse la cunoștință de către angajată. Însă, explicația acestuia dată la momentul întocmirii este faptul că angajata nu a bătut în casă sumele încasate, neavând nimic de adăugat asupra motivelor sau cauzelor (astfel cum ele au fost detaliate prin plângerea contravențională) care au dus la neemiterea de bonuri fiscale pentru acea sumă.
Întrucât nu s-a făcut dovada faptului că suma de 284,3 lei nu aparținea petentei, în raport de probele administrate în cauză, instanța reține că această sumă provenea din activitatea comercială a societății petente pentru care aceasta avea obligația de a emite bonuri fiscale conform art. art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999
Referitor la apărarea petentei în sensul că angajata era în prima zi de lucru și că nu avea experiență, instanța reține că petenta avea obligația de o informa pe angajata sa asupra tuturor îndatoririlor de serviciu conform art. 17 din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii), astfel încât aceasta nu își poate invoca propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor legale.
În consecință, conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, petenta, fiind un agent economic avea obligația de a emite bonuri fiscale, astfel încât aceasta este cea care răspunde de neîndeplinirea acestei obligații, iar nu angajata acesteia.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, instanța va analiza în continuare dacă sancțiunile aplicate - amendă contravențională în valoare de 8000 lei și suspendarea activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni - sunt proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr.28/1999 au drept scop asigurarea desfășurării legale și în concordanță cu principiile statului de drept a activităților economice.
În temeiul art.34 din OG nr.2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că sancțiunile aplicate respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, deoarece petenta nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei concrete imputate, ținând seama și de cuantumul sumei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, de 284,3 lei, raportat la suma totală găsită, respectiv 302 lei.
De asemenea, la individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța are în vedere caracterul de profesionist al petentei, aceasta având ca obiect de activitate principal baruri și alte activități de servire a băuturilor. Acest aspect reprezintă o circumstanță agravantă pentru petentă, întrucât, în calitate de profesionist, are o obligație de diligență în ceea ce privește sfera sa de activitate. Or, în virtutea acestei obligații, petenta avea obligația de a supune dispozițiilor legale referitoare la emiterea bonurilor fiscale pentru marfa comercializată.
Față de cele arătate anterior, instanța apreciază că sancțiunile aplicate prin procesul-verbal sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea avertismentului nefiind suficientă în atenționarea petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și în corectarea pe viitor a conduitei acesteia.
Prin urmare, toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/17.04.2012 formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Garda Financiară C., menținând actul atacat ca fiind legal și temeinic întocmit, precum și sancțiunile principală și complementară dispuse.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs în temeiul 304pct.8 și 9 Cod procedură civilă petenta, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și în urma rejudecării admiterea plângerii sau în subsidiar înlocuirea măsurii amenzii cu măsura avertismentului. Ca motive de recurs reiterează cele arătate prin plângerea contravențională de instanță
Față de recursul formulat intimatul- organ constatator nu a formulat întâmpinare.
Au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de recurs: balanțele de verificare lunară.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal H nr._/17.04.2012, petenta ., a fost sancționată contravențional de către intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Garda Financiară C. cu amendă în cuantum de 8000 lei, fiind aplicată sancțiunea complementară a confiscării sumei de 284,3 lei și cea a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit.b din O.U.G. 28/1999, care sancționează încălcarea obligației agenților economici de a emite bonuri fiscale.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, acesta a fost întocmit urmare a identificării sumei de 283,30 lei la punctul de lucru al recurentei, dar și în baza declarației administratorului, care arată în mod explicit că pentru suma respectivă nu au fost emise bonuri fiscale din neglijența angajatei .
Această declarație are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, eroare care nu a fost dovedită însă în cauză.
Mai mult, declarația martorului C. I., audiat chiar la cererea petentului, contrazice cele arătate de către recurent în sensul că banii aparțineau angajatei sale, martorul arătând când am plătit pentru jocurile electronice i-am dat banii domnișoarei care i-a pus într-o borsetă sub tejghea, adică exact acolo unde și recurentul-petent a arătat că au fost găsiți banii respectivi de către agenții constatatori.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, față de scopul instituirii normei sancționatoare, de a preveni evaziunea fiscală dar de a proteja și consumatorii, care numai prin prezentarea bonului fiscal își pot valorifica drepturile legate de achiziționarea unor bunuri/prestarae unor servicii necorespunzătoare, față de împrejurarea că fapta contravențională este săvârșită de către un comerciant persoană juridică ,adică de către un profesionist pentru care săvârșirea actelor de comerț constituie chiar scopul ființării, față de atitudinea nesinceră a petentului,
Se apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate, nici a celei principale,aplicată în cuantumul minim legal, și cu atât mai puțin a sancțiunii complementare, care intervine ope legis, fără posibilitatea instanțelor de judecată de a o înlătura.
D. pentru care, constând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, instanța de recurs în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul formulat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta S.C. C. U. S.R.L., cu sediul în localitatea Valu lui T., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul A. prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – pentru GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., județul G., recurs îndreptat împotriva sentinței civile nr._/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.04.2014.
P., Judecator, Judecator,
A. B. S. M. C. E. C.
Grefier,
G. M.
Jud. fond M.T.
Tehnored. Jud. S.A.B.
2 ex./05.05.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 473/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Încheierea nr. 20/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
