Pretentii. Sentința nr. 473/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 473/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 9821/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 473
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretenții formulată de reclamantul C. I., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul procesual în C., ., nr. 18, jud. C., chemata în garanție fiind ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, București.
Atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei făcută în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 155 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța în conformitate cu dispozițiile Legii 554/2004 se declară competentă în soluționarea prezentei cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 instanța estimează durata procesului la 1 zi.
Instanța admite în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu. Totodată constată procedura legal îndeplinită cu AFM prin citarea acesteia cu copie a cererii de chemare în garanție.
În temeiul disp. art. 255 cu ref. la art. 258 NCPC instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în conformitate cu prevederile art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra cererii de chemare în garanție și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta-sectia contencios administrativ si fiscal la data de 20.11.2013 sub nr._, reclamantul cesionar C. I. in contradictoriu cu parata DGRFP GALATI-AJFP CONSTANTA, a solicitat obligarea paratei la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule in cuantum de 7140 lei pe care a platit-o cu titlu de taxa de poluare, achitarea dobanzii legale in materie fiscala, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat ca, la data de 23.02.2007 a cumparat autoturismul marca Audi A4, an fabricatie 1999, inmatriculat anterior in Italia, iar pentru a putea inmatricula autoturismul in Romania a fost obligat sa plateasca taxa de poluare in cuantum de 7140 lei. Apreciaza reclamantul ca prin instituirea taxei de poluare s-a creat o discriminare a regimului fiscal aplicabil la inmatricularea unui autoturism adus din Uniunea Europeana, incalcandu-se art.110 TFUE.
S-a invocat jurisprudenta CEJ in cauza T. c.Romaniei.
In drept, cererea a fost intemeiata pe art.11,148 alin.2 si 4 din Constitutie, OUG 50/2008, TFUE, Cod proc.fiscala.
In probatiune a solicitat proba cu inscrisuri, sens in care a atasat cererii inscrisuri.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 300 lei.
Parata a formulat intampinare si cerere de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea cererii intrucat competentele organului fiscal in ce priveste restituirea taxei de poluare sunt strict si limitativ prevazute de lege.
Prin cererea de chemare in garantie, parata a aratat ca taxa de poluare se constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, si doar se calculeaza si se incaseaza de catre organul fiscal competent teritorial .Pe cale de consecinta chemata in garantie trebuie sa plateasca atat taxa incasata cat si dobanzile aferente precum si cheltuielile de judecata.
In drept, cererea de chemare in garantie a fost intemeiata pe art.72-74 Cod proc.civila, OUG 50/2008.
Instanta a incuviintat pentru reclamant proba cu inscrisurile aflate la dosar.
Chemata in garantie AFM, desi legal citata, nu a formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamantul a achizitionat din Italia un autovehicul marca Audi A4, an fabricatie 1999, unde a fost inmatriculat prima data la data de 7.05.1999, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a achitat, cu chitanta . nr._/16.09.2008, suma de 7140 lei, taxă de poluare, conform O.U.G. nr. 50/2008 .
Reclamantul, la data de 7.11.2013 a adresat paratei o cerere de restituire a acestei sume cu dobanda legala, invocand incompatibilitatea reglementarii interne prin care este instituita taxa de poluare cu dreptul comunitar.
Parata a raspuns cererii reclamantului prin adresa nr._/7.11.2013 prin care i-a comunicat disp.art.117 Cod proc.fiscala.
Considerand raspunsul paratei ca fiind un refuz de restituire a taxei, reclamantul a promovat prezenta actiune in justitie.
Instanta constata ca reclamantul a indicat temeiul de drept al cererii adresate paratei, aceasta se incadreaza in dispoz.art.117 alin.1 lit.d c.pr. fiscala, potrivit caruia debitorului i se restituie la cerere, sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, reclamantul reclamand in fapt aplicarea eronata a dispozitiilor interne, ca acestea ar fi incompatibile cu dreptul UE, care face parte din dreptul intern si are caracter prioritar.
Faptul ca parata a inteles sa raspunda evaziv reclamantului, nu schimba natura juridica a cererii, astfel ca, in realitate, pozitia paratei reprezinta un refuz de restituire a taxei.
Potrivit art.8 alin.1 teza a II a din lege.554/2004, se poate adresa instantei de contencios administrativ cel care se considera vatamat . interes legitim al sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri. ., procedura prealabila nu este obligatorie, conform art.7 alin.5 din Leg.554/2004.
Potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, forma în vigoare la data formulării de către reclamant a cererii de înmatriculare a autovehiculului, există obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 . Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG 50/2008 a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Astfel, Curtea Europeana de Justitie a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Instanta retine pe fond ca, potrivit unei jurisprudente constante CJUE, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor si taxelor prelevate de un stat membru cu incalcarea dreptului european ( cauza 199/82-San Giorgio, cauza C-62/93, BP Soupergaz, cauzele reunite C-441/98 si C-442/98, Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudentei Curtii, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu incalcarea dreptului comuntar sunt regulile nationale. Aceste reguli trebuie sa respecte insa principiul echivalentei ( pentru cererile de rambursare bazate pe incalcarea dreptului european nu pot si instituite conditii mai putin favorabile decat pentru cererile similare bazate pe incalcarea dreptului national) si principiul efectivitatii ( regulile nationale nu trebuie sa faca excesiv de dificila sau practic imposibila exercitiul drepturilor conferite de dreptul european) ( cauza C-228/96, Aprile).
Din analiza hotararii pronuntate de CJUE in cauza Metallgesellschaft si Hoechst rezulta faptul ca restituirea taxelor prelevate cu incalcarea dreptului european nu poate fi conditionata de contestarea reglementarii la momentul efectuarii platii, mai ales atunci cand practica administrativa era in sensul respingerii contestatiilor contribuabililor. Cu alte cuvinte, Curtea mentioneaza faptul ca autoritatile fiscale nationale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu national ineficient, in conditiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli nationale incompatibile cu dreptul european.
Raportat la jurisprudenta mai sus indicata, se constata ca dreptul fiscal roman nu identifica in prezent vreun remediu special, care sa asigure contribuabilului posibilitatea de a obtine rabursarea taxelor si impozitelor prelevate de autoritatile fiscale nationale cu incalcarea dreptuli comunitar.
In aceste conditii, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, in temeiul art.148 alin 2 si 4 din Constitutia Romaniei si art.117 alin.1 lit.d cod proc.fiscala, sa solicite restituirea taxei de poluare prelevate prin aplicarea eronata a dispoztiilor legale .
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse, instanta va admite cererea reclamantului si va obliga parata sa restituie reclamantului suma de 7140 lei achitata cu titlu de taxa de poluare.
In vederea recuperarii integrale a prejudiciului cauzat reclamantului ,instanta va obliga parata la plata catre reclamant si a dobanzii legale in materie fiscala calculata de la data platii si pana la data restituirii integrale.
In ceea ce priveste data de la care se va calcula dobanda fiscala, instanta, in temeiul principiului prioritatii dreptului comunitar consacrat de Constitutia Romaniei, a inlaturat de la aplicare dispozitiile art.124, 120 si 70 din Codul de procedura fiscala. Aceasta intrucat la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justitie in cauza prin hotărârea pronunțată în afacerea C-565/11, M. I., Curtea de s-a pronunțat in sensul ca dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Data fiind solutia asupra cererii principale, instanta, in temeiul art.72-74 Cod proc.civila, va admite cererea de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu formulata de catre parata si va obliga chemata in garantie la plata catre parata a sumei de 7140 lei precum si a dobanzii legale in materie fiscala calculata de la data platii si pana la data restituirii efective.
Avand in vedere dispozitiile prevazute in art.1 din OUG nr.50/2008, in sensul in care, sumele de bani colectate prin intermediul administratiilor finantelor publice, cu titlu de taxa de poluare, se fac venit si se gestioneaza de Administratia F. pentru Mediu, instanta apreciaza ca, chemata in garantie este tinuta de obligatia de a restitui sumele incasate prin intermediul paratei.
In temeiul art.453 Cod pr.civ. instanta va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 300 lei reprezentand cheltuieli de judecata, si in acelasi temei, va obliga chemata in garantie-AFM la plata catre parata a sumei de 300 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul C. I., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul procesual în C., ., nr. 18, jud. C..
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 7140 lei achitată cu chitanța . nr._/16.09.2008 reprezentând taxa de poluare precum și dobânda fiscală calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 300 lei reprezentând taxe judiciare de timbru.
Admite cererea de chemare în garanție a AFM, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, București.
Obligă chemata în garanție AFM la plata către pârâtă a sumei de 7140 lei și a dobânzii legale în materie fiscală calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
Obligă chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în valoare de 300 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. E. D.
Tehnored.Jud. E.C./10.03.2014./5 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 472/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 617/2014.... → |
|---|
