Anulare act administrativ. Sentința nr. 350/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 350/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 8852/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 350
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA AȘEZĂMINTELE SFÂNTULUI M. M. M., cu sediul în C., . – Biserica de Lemn “Sf. M. M. M.”, în contradictoriu cu pârâtul C. L. al MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat C. F., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură pârâtul a depus concluzii scrise, după care;
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Instanța îi comunică reprezentantului convențional al reclamantei un exemplar al notelor de ședință depuse de către pârât.
Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității și asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantei formulează concluzii de respingere a excepției inadmisibilității având în vedere că actul contestat îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 întrucât prin hotărârea contestată se tinde la revocarea HCL nr. 25/2012 astfel cum a fost rectificată PRIN HCL 92/2013. C. L. neagă dreptul reclamantei câștigat prin HCL amintit anterior. Hotărârea contestată produce efecte juridice fiind folosită de Arhiepiscopia Tomisului la Cartea Funciară. În baza HCL nr. 25/2012 s-a intabulat dreptul de folosință asupra terenului aflat în domeniul privat al Municipiului C., astfel hotărârea nr. 25/2012 a intrat în circuitul civil și nu mai poate fi revocată de către emitent nici direct, nici indirect.
Pe fondul cauzei formulează concluzii de admitere a cererii astfel cum a fost formulată, în sensul anulării HCL nr. 120/2013, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În temeiul disp. art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, în ipoteza respingerii acțiunii, solicită reducerea cheltuielilor de judecată pentru pârât având în vedere că munca avocatului s-a redus la redactarea notelor de ședință, acesta neprezentându-se la ședințele de judecată, iar cuantumul onorariului este exagerat în raport de complexitatea cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, Asociația „Așezămintele Sfântului M. M. M.” a chemat în judecată C. L. al Municipiului C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- anularea HCL nr.120/30.04.2013 cu privire la solicitările Arhiepiscopiei Tomisului, înregistrate sub nr._/18.04.2013 și nr._/19.04.2013;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea cererii deduse judecății, este prezentat contextul circumstanțial în care, din fonduri bănești proprii, Asociația – înregistrată în Registrul persoanelor juridice ținut la grefa Judecătoriei C., a edificat o . construcții asupra terenului ce i-a fost concesionat aflat în proprietatea Municipiului C..
Astfel, reclamanta arată că a construit - în baza autorizației de construire nr.697/19.07.1994, un așezământ de binefacere, respectiv o biserică de lemn în stil maramureșean, asupra terenului aflat în patrimoniul Municipiului C., ce i-a fost concesionat, potrivit contractului nr._/16.06.1994, modificat prin actele adiționale nr._/14.11.2005 și nr._/20.07.2006, că dreptul de proprietate a fost intabulat în cartea funciară nr._/C., ulterior actualizării documentației cadastrale – CF nr._, astfel cum rezultă din încheierea nr._/28.01.2013 emisă de OCPI C. - BCPI C..
Ulterior, pe terenul ce i-a fost concesionat prin Contractul de concesiune nr._/1.08.2005, modificat prin actul adițional nr._/15.10.2005, reclamanta arată că a edificat – în baza autorizației de construire nr.237/15.02.2007, u imobil tip D*P*mansardă, pentru care dreptul de proprietate i-a fost intabulat în cartea funciară nr._ UAT C., astfel cum rezultă din încheierea nr._/31.05.2012 pronunțată de OCPI C. - BCPI C..
Arată reclamanta că, prin HCL nr.25/30.01.2012 (astfel cum a fost rectificată prin HCL nr.92/27.02.2012), s-a aprobat atribuirea în folosință gratuită, pe întreaga durată a existenței construcțiilor menționate, în beneficiul Asociației, a terenului în suprafață de 1.561 mp, ce constituie domeniul public al Municipiului C., încetându-și aplicabilitatea contractele de concesiune nr._/1994 și nr._/2005.
Ulterior, Arhiepiscopia Tomisului a formulat cereri de reexaminare împotriva încheierilor de intabulare nr._/28.01.2013 și nr._/31.05.2012, cereri ce au fost admise prin încheierile nr._ și nr._, pronunțate la 17.05.2013 de OCPI C..
Prin Hotărârea nr.120/30.04.2013, C. L. al Municipiului C. a luat act de solicitările Arhiepiscopiei Tomisului, înregistrate sub nr._/18.04.2013 și nr._/19.04.2013 și de actele anexate și și-a rezervat dreptul de a hotărî cu privire la atribuirea terenului aferent construcțiilor Asociației „Așezămintele Sfântului M. M. M.” după clarificarea situației patrimoniale dintre Asociație și Arhiepiscopia Tomisului (conform legislației în vigoare cu privire la patrimoniul bisericesc).
Cum la plângerea prealabilă împotriva HCL nr.120/30.04.2013, formulată spre a suplini exigențele art.7 din Legea nr.554/2004, municipalitatea nu a răspuns, reclamanta arată că înțelege să supună cenzurii instanței actul administrativ care, trecând peste generalitatea exprimării, a fost emis cu nerespectarea legii.
Opinează reclamanta că prin HCL nr.120/30.04.2013 s-a urmărit și s-a realizat o revocare implicită a HCL nr.25/30.01.2012, hotărâre care intrase în circuitul civil și în baza căreia a fost intabulat în cartea funciară dreptul de folosință al Asociației asupra terenului aferent construcțiilor edificate în modalitatea expusă.
În condițiile în care este de principiu că actul administrativ intrat în circuitul civil nu mai poate fi revocat de emitent, ci doar anulat de instanța de contencios administrativ competentă, potrivit legii, dacă se constată nelegalitatea sa, reclamanta solicită anularea actului administrativ contestat.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând cererii introductive, în copie: HCL nr.120/30.04.2013 și plângerea prealabilă (f.11-12, f.14-15), HCL nr.25/30.01.2012 (f.78-79), contractul de concesiune nr._/16.06.1994 și actele adiționale (f.24-32), autorizația de construire nr.697/1992 și procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor (f.33-34), contractul de concesiune nr._/1.08.2005 și actul adițional la contract (f.40-41), autorizația de construire nr.237/2007 și procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor (f.47-51), încheierile de intabulare emise de OCPI C. - BCPI C., invocate în cerere, extrase de pe portalul instanțelor de judecată privind ds._/212/2013 și nr._/212/2013, actele constitutive ale Asociației.
1.2. Pârâtul a înaintat la dosarul cauzei, pentru termenul din 21.01.2014, documentația care a stat la baza emiterii HCL 120/30.04.2013, fără a depune întâmpinare.
2. Tribunalul,
investit cu controlul de legalitate al HCLM C. nr.120/30.04.2013, are înainte de toate a statua asupra măsurii în care „obiectul acțiunii judiciare” se circumscrie art.8 din Legea nr.554/2004 – dispoziție legală care sintetizează prevederile art.1 și constituie premisa soluțiilor pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, în temeiul art.18 din lege.
La termenul de judecată din 21.01.2014, instanța - în considerarea art.22 alin.4 c.pr.civ., care dispune că „ judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire (..)” a solicitat părților litigante explicații privitoare la măsura în care HCL C. nr.120/2013 „ dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”, iar în ședința din 4.02.2014 a pus în discuția contradictorie a părților litigante admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ dedusă judecății în raport de dispozițiile legale sus menționate.
Analiza susținerilor părților litigante, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, relevă următoarele:
2.1. Premisele adoptării HCL nr.120/30.04.2013 și investirii instanței de judecată.
La 18.04.2013, respectiv la 19.04.2013, au fost înregistrate la Primăria Municipiului C., sub nr._ și nr._ (f.114-117, f.146/147), cererile adresate de „Arhiepiscopia Tomisului” către „ Direcția Patrimoniu” prin care se solicită ca în considerarea legislației cu privire la patrimoniul bisericesc (art.177, art.181 și art.184 din Statutul B.) să opereze în evidențele interne modificarea cu privire la titularul dreptului de folosință asupra terenului concesionat pentru ridicarea bisericii „Sfântul M. M. M.”, în sensul că de la data Slujbei de Sfințire/Târnosire a Bisericii, titularul dreptului de folosință asupra terenului devine, prin efectul legii, P. „Sfântul M. M. M.”- Arhiepiscopia Tomisului.
În cuprinsul acelorași cereri, se solicită administrației să transmită către OCPI C. o înștiințare din care să rezulte modificările intervenite.
Cererile Arhiepiscopiei Tomislului au urmat HCL nr.25/30.01.2013/ rectificată prin HCL nr.92/27.02.2012 ( prin care s-a aprobat atribuirea în folosință gratuită, pe durata existenței construcțiilor, către Asociația „ Așezămintele Sfântului M. M. M.” a terenului – domeniu public al Municipiului C., în s - 1561 mp, situat în Parcul Tăbăcărie), act administrativ ce a stat la baza intabulării în Cartea funciară a dreptului de folosință al Asociației asupra terenului aferent construcțiilor.
Solicitările Arhiepiscopiei Tomisului au fost luate în dezbaterea Consiliului L., întrunit în ședința ordinară din 30.04.2013, fiind adoptată Hotărârea nr.120, prin care se dispune:
„ART.1.- Se ia act de solicitările Arhiepiscopiei Tomisului înregistrate sub nr._/18.04.2013 și nr._/19.04.2013 precum și de actele anexate la acestea.
C. L. își rezervă dreptul de a hotărî cu privire la atribuirea folosirii terenului aferent construcțiilor Asociației „Așezămintele Sfântului M. M. M.” după clarificarea situației patrimoniale dintre Asociație și Arhiepiscopia Tomisului ( conform legislației în vigoare cu privire la patrimoniul bisericesc)”.
Asociația „Așezămintele Sfântului M. M. M.” a solicitat Consiliului L. revocarea HCL nr.120/2013, prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr._/30.05.2013, însă demersul administrativ a rămas fără rezultat.
La 14.10.2013,instanța a fost investită cu soluționarea prezentei acțiuni,reclamantaAsociația „Așezămintele Sfântului M. M. M.” apreciind că anularea HCL 120/2013 se impune, dat fiind că este un act administrativ nelegal, prin care s-a urmărit și s-a realizat o revocare implicită a HCLM C. nr.25/30.01.2012.
2.2. Calificarea juridică a actului supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ. Soluția instanței.
Contrar susținerilor reclamantei - care apreciază că HCL nr.120/2013 este act administrativ în accepțiunea art.2 alin.1 lit.”c” din Legea nr.554/2004, a cărui anulare se impune în raport de consecințele sale, din analiza conținutului și efectelor Hotărârii atacate, Tribunalul constată că aceasta „ nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Concluzia în acest sens este susținută prin cele ce urmează:
Organele administrației publice sunt ținute, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, să respecte principiile - consacrate prin lege, ce le guvernează activitatea, iar pentru acțiunile pe care le întreprind, acestea au – după cum s-a stabilit în doctrina administrativă, fie:
- „competență legată” – în sensul că nu au posibilitatea să aprecieze cu privire la condițiile și împrejurările emiterii actelor, avizelor,
- „competență de apreciere” a oportunității actelor, avizelor, operațiunilor administrative, de alegere a soluțiilor celor mai adecvate pentru executarea în concret a activității.
Este de principiu că sunt considerate forme de activitate ale administrației publice: a) actele juridice (acte administrative, contracte administrative, contracte civile) ; b) actele cu caracter exclusiv politic, care nu produc efecte juridice (apelul Primarului/Președintelui către cetățeni cu privire la un aspect de politică publică locală/centrală etc); c) faptele administrative ; d) operațiunile administrative.
Distincția dintre diferitele forme de activitate ale administrației publice apare din perspectiva efectelor produse în mod direct asupra destinatarilor, cât și a acțiunilor în contencios administrativ, de vreme ce din interpretarea coroborată a art.8 al Legii nr.554/2004, cu denumirea marginală „Obiectul acțiunii judiciare”, cu art.18 din lege, rezultă că poate fi supus controlului de legalitate doar actul administrativ tipic sau asimilat, instanța fiind competentă a se pronunța și asupra operațiunilor administrative numai în măsura în care acestea au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Ca regulă, C. L. - autoritate deliberativă a administrației, în exercitarea atribuțiilor ce-i revin, adoptă hotărâri care devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică/ în cazul celor cu caracter normativ, ori de la data comunicării lor persoanelor interesate, pentru cele cu caracter individual și care constituie acte administrative tocmai pentru că materializează voința juridică a autorității administrative competentă în reglementarea unui anumit domeniu.
Legalitatea constituie temeiul oricăreia din formele de activitate a administrației publice, mai sus menționate (acte juridice, operațiuni administrative, fapte juridice, acte cu caracter exclusiv politic), dar și limita acestora, iar oportunitatea trebuie să se subsumeze legalității.
Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului C., sesizată de Arhiepiscopia Tomisului - prin cererile înregistrate sub nr._/18.04.2013 și nr._/19.04.2013, nu a dat curs solicitărilor petentei, ci a procedat la întocmirea Referatului nr._/29.04.2013 (f.110-111), la finele căruia se menționează „Considerăm necesar să aducem la cunoștința Consiliului L. solicitările Arhiepiscopiei Tomisului înregistrate sub nr._/18.04.2013 și nr._/19.04.2013, precum și actele anexe la acestea”
Primarul Municipiului C. a apreciat asupra oportunității sesizării Consiliului L., care – întrunit în ședința ordinară din 30.04.2013, a adoptat Hotărârea nr.120.
Deși nu există o prevedere legală expresă, regula unanim acceptată de literatura de specialitate, de practica administrativă și de jurisprudența în materie este aceea că „ prima condiție pentru existența unui act administrativ nu este cea legată de forma în care este emis și procedura urmată de autoritățile administrative, ci de exprimarea unei voințe juridice, de justificarea conținutului său, a cauzei actului și a dispoziției pe care o cuprinde actul respectiv”.
Or, în situația de speță deși în raport de procedura urmată (expunerea de motive a Primarului, referatul Direcției Patrimoniu, rapoartele comisiilor de specialitate) și de forma pe care o îmbracă hotărârea adoptată de C. L., s-ar putea aprecia, la o primă vedere, că autoritatea deliberativă a municipiului ar fi emis un act administrativ, analiza relevă că sub aspectul fondului, nu există o dispoziție, generatoare de efecte juridice.
Că este așa rezultă din împrejurarea că, aleșii locali s-au rezumat la a lua act de solicitările Arhiepiscopiei Tomisului și de actele anexate, fără a dispune asupra cererii de revocare a dreptului de folosință al Asociației „Așezămintele Sfântului M. M. M.”, rezervându-și dreptului de a hotărî în viitor, după clarificarea situației patrimoniale, cu privire la aspectele semnalate.
Chiar dacă, după cum rezultă din cuprinsul art.2 al HCL nr.120/30.04.2013, s-a dispus comunicarea hotărârii inclusiv către OCPI C., nu se poate susține cu temei că aceasta ar fi constituit temei al admiterii cererilor de reexaminare formulate de Arhiepiscopia Tomisului, în dosarele înregistrate la OCPI C. sub nr._/1.04.2013, respectiv nr._/29.03.2013.
Din analiza conținutului încheierilor pronunțate în cele două dosare nu rezultă nici o referire la HCL nr.120/30.04.2013, soluțiile de admitere a cererilor de reexaminare fiind argumentate exclusiv în considerarea „ actului administrativ nr.998/28.03.2013 emis de Arhiepiscopia Tomisului” și a legislației specifice privind patrimoniul bisericesc, respectiv a normelor instituite prin Legea nr.7/1996 R.
Se verifică susținerea reclamantei potrivit cu care odată intrat în circuitul civil actul administrativ nu mai poate fi revocat, ci doar anulat de instanța de contencios administrativ competentă, însă în speță, nu a intervenit o revocare a HCL C. nr.25/2012.
Nici lipsa de acuratețe juridică a exprimării și nici modalitatea atipică de adoptare a hotărârii atacate în contencios administrativ nu se pot constitui în argumente în sensul celor susținute de reclamantă, respectiv că „ prin HCL nr.120/30.04.2013 s-a fi urmărit și s-a realizat o revocare implicită a HCL C. nr.25/30.01.2012( astfel cum aceasta a fost rectificată prin HCL C. nr.92/27.02.2012)”.
De altfel, poate că mai corectă este concluzia că din analiza conținutului HCL nr.120/2013, fie și în ipoteza în care s-a urmărit revocarea implicită a HCL nr.25/2012, nu s-a realizat o revocare a acestei din urmă hotărâri.
Principiul paralelismului de forme ce guvernează actul administrativ de revocare este dublat de principiul paralelismului de competență și de conținut, regula în materie fiind cea a revocării explicite.
Or, în situația de speță nu a intervenit, urmare a adoptării Hotărârii nr.120 din 30.04.2013, o modificare a raporturilor juridice generate de hotărârea prin care s-a stabilit în referire la dreptului de folosință al Asociației „Așezămintele Sfântului M. M. M.” asupra terenului în s- 1561 mp, aparținând domeniului public al municipalității, amplasat în Parcul Tăbăcăriei, spre a califica hotărârea atacată drept un act care să prezinte caracteristicile juridice ale unui act administrativ de revocare.
Concluzionând, instanța constată că în situația de speță, prin HCL nr.120/30.04.2013 nu este materializată o voința juridică a administrației, aptă să genereze efecte juridice, hotărârea contestată nefiind un act administrativ în accepțiunea art.2 alin.1 lit.”c” din Legea nr.554/2004.
Față de cele ce preced, acțiunea dedusă judecății urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, dat fiind că obiectul său nu se circumscrie art.8 al Legii nr.554/2004.
În temeiul art.453 c.pr.civ., cu ref. la art.451 alin.2 c.pr.civ., reclamanta va fi obligată la plata către pârât a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu de instanță.
Respinge acțiunea, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA AȘEZĂMINTELE SFÂNTULUI M. M. M., cu sediul în C., . – Biserica de Lemn “Sf. M. M. M.”, în contradictoriu cu pârâtul C. L. al MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., județ C., ca inadmisibilă.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 250 lei – cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored. jud.A. N.
4 ex./24.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 05/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1912/2014.... → |
|---|
