Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 840/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 5676/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 840
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CT_, formulat de apelanta petentă ., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 676/23.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelantă avocat P. A., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că intimata a invocat excepția nulității apelului față de lipsa numărului sentinței care a fost atacată.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea excepției dat fiind faptul că se poate indica numărul sentinței apelate.
Instanța respinge excepția nulității apelului ca nefondată, dat fiind că la fila 4 din dosarul de apel și în motivele de apel se arată expres numărul și data sentinței atacate, precum și numărul dosarului.
La interpelarea instanței reprezentantul apelantei arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei depune la dosarul cauzei înscrisuri ce sunt comune ambelor părți, din care reiese buna credință a societății apelante, raportat la cele susținute de ITM, și față de situația că ulterior s-a mai efectuat de către ITM un control pe aceeași tematică. În concluzie reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și schimbarea sentinței pronunțate de instanța de fond. Solicită ca în esență să se rețină faptul că susținerile martorului nu au fost contradictorii, ci aceasta a declarat așa cum a fost consemnat, iar când a trebuit să formuleze în scris declarația, a fost supusă presiunilor reprezentanților ITM. Cu privire la conduita societății apelante, solicită să se observe faptul că persoana care a fost găsită la momentul respectiv ca neavând contractul de muncă înregistrat în REVISAL, a fost angajată în următoarea zi, însă în mod greșit reprezentanții societății au interpretat dispozițiile legale în sensul că ar fi considerat faptul că trebuia mai întâi să efectueze o verificare a aptitudinilor persoanelor, și ulterior să o angajeze. Totodată solicită să se rețină că ulterior a mai fost efectuat un control cu aceeași tematică, în procesul verbal depus la prezentul termen fiind consemnat de către agentul constatator faptul că persoana respectivă este angajată a societății, desfășurându-și activitatea cu respectarea prevederilor legale. Reprezentantul apelantei formulează concluzii în principal de admitere a apelului și de anulare a procesului verbal, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, având în vedere și cuantumul mare al amenzii față de obiectul de activitate al societății. Totodată arată că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata la data de 19.02.2013 pe rolul Judecatoriei Constanta sub numar de dosar_, petenta S.C. ˝C.˝ S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu I. T. de munca Constanta, anularea procesului verbal de contraventie . nr._ din data de 08.02.2013 si, in subsidiar, inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii.
In fapt, petenta a aratat ca persoana identificata de inspectorii I.T.M., respectiv numita I. I., se afla la societate pentru verificarea competentelor, in data de 03.02.2013 stand aproximativ o ora, fara a desfasura efectiv vreo activitate. Apoi, doamna I. s-a prezentat in data de 05.02.2013 pentru aproximativ 2 ore si in data de 07.02.2013 in jurul orei 11:00 – 11:30 cand i s-a explicat ce anume are de facut sub suprevegherea unei alte angajate. Petenta precizeaza ca, in acest interval, doamna I. nu a avut atributii de a vinde sau orice alte atributii in subordinea subscrisei. La data de 08.02.2013 a fost incheiat contractul de munca nr. 5, durata contractului fiind de la data de 09.02.2013.
In drept, petenta a invocat art. 5, 6, 7 si 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
In dovedire a depus inscrisuri in copie: procesul verbal de contraventie, procesul verbal de control, registru salariati, decizia nr. 1/2013, contracte individuale de munca.
Plangerea impotriva procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este scutita de taxa judiciara de timbru in temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
La data de 04.07.2013, intimatul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea ca nefondata a plangerii. In dovedire, a depus documentele care au stat la baza intocmirii procesului verbal.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si proba testimoniala.
Prin sentinta civila nr.676 din 23.01.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petenta . .
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ din data de 08.02.2013, s-a retinut ca, urmare controlului efectuat la data de 07.02.2013, s-a constatat ca petenta a incalcat prevederile art. 16 din Codul muncii republicat, respectiv a primit la munca pe numita I. I. fara incheierea unui contract individual de munca in forma scrisa, fapta care contravine prevederilor art. 16 alin. 1 din Codul Muncii si se sanctioneaza conform art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii republicat, aplicandu-se amenda in valoare de 10.000 lei.
Art. 16 alin. 1 din Codul Muncii: (1) Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului. (2) Anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul general de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca. (3) Angajatorul este obligat ca, anterior inceperii activitatii, sa inmaneze salariatului un exemplar din contractul individual de munca.
Art. 260 din Codul Muncii: (1) Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte: e) primirea la munca a pana la 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanta de fond a retinut ca petenta nu a invocat cauze de nulitate relativa a procesului verbal de contraventie si urmeaza sa aprecieze legalitatea actului atacat numai prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care instituie cazurile de nulitate absoluta, a caror constatare revine si instantei din oficiu.
Conform art. 17, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Instanta de fond a apreciat ca procesul verbal contine toate mentiunile prevazute de art. 17 sub sanctiunea nulitatii absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat, instanta a retinut, cu titlu prealabil ca, desi in dreptul nostru intern contraventiile au fost scoase de sub incidenta dreptului penal si procesual penal, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (in continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contraventii intra in sfera „acuzatiilor in materie penala” la care se refera primul paragraf al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (in continuare ”Conventia”). La aceasta concluzie conduc doua argumente: norma juridica ce sanctioneaza astfel de fapte are caracter general (Codul Muncii se adreseaza tuturor cetatenilor); sanctiunile contraventionale aplicabile (amenda si sanctiunile complementare) urmaresc un scop preventiv si represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neata c. Romaniei, A. c. Romaniei) ca aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta in discutie are in sensul art. 6 din Conventie „caracter penal”.
Conform jurisprudentei acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventie, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku c. Frantei, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanta de fond a apreciat ca sustinerile petentei nu se coroboreaza cu declaratia martorei I. I., care este persoana identificata ca desfasurand activitate fara contract individual de munca in forma scrisa.
Astfel, petenta a afirmat ca pe data de 03.02.2013 s-a procedat la verificarea competentei profesionale a doamnei I., insa aceasta a declarat ca a vizionat marfa. Cu privire la verificarea competentei profesionale, instanta de fond a retinut ca aceasta procedura este destinata numai meseriilor care presupun o anumita abilitate. Insa este dificil de inteles care ar putea fi abilitatea care trebuia verificata pentru a angaja o persoana pe postul de vanzatoare la un magazin alimentar aflat la parterul unui . altfel, potrivit art. 31 din Codul muncii, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la incheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de cel mult 120 de zile calendaristice pentru functiile de conducere. (3) Pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta exclusiv printr-o notificare scrisa, fara preaviz, la initiativa oricareia dintre parti, fara a fi necesara motivarea acesteia. Din interpretarea per a contrario a acestor dispozitii, rezulta ca este obligatorie incheierea contractului de munca anterior inceperii perioadei de proba.
De asemenea, desi petenta a sustinut ca in ziua ulterioara cand aceasta s-a prezentat, doamna I. a fost informata cu privire la atributiile pe care urma sa le indeplineasca, sustinere care este contrazisa de declaratia onesta a martorei care a afirmat ca a vandut sub supravegherea unei colege cu mai multa experienta.
In consecinta, instanta de fonda a retinut ca petenta nu a probat netemeinicia procesului verbal de contraventie, astfel ca va mentine constatarile din acesta.
Referitor la individualizarea sanctiunii instanta de fond, fata de atitudinea nesincera a petentei, a apreciat ca o reindividualizare a sanctiunii nu este justificata in speta de fata, sanctiunea amenzii contraventionale fiind singura care poate determina o conduita corecta pe viitor a petentei.
In acelasi timp, instanta a avut in vedere ca fapta retinuta este o contraventie de pericol si in individualizarea sanctiunii trebuie sa se tina cont ca relatiile sociale ocrotite prin incriminarea faptei se refera atat la subiectul individual – persoana angajata fara forme legale - care nu beneficiaza de drepturile conferite de vechimea in munca, cat si la subiectul colectiv – statul – care este lipsit de un venit la bugetul de stat.
In baza considerentelor expuse, instanta de fond a respins ca neintemeiata plangerea.
Petenta a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei apelate in sensul admiterii plangerii iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertismentul.
In motivarea caii de atac a aratat ca, astfel cum a sustinut si la judecarea fondului,dar si dupa cum a rezultat din probele administrate situatia de fapt a fost in mod eronat descrisa de catre parata si interpretata de prima instanta.
Conform art.29 din legea nr.53/2003 contractul de munca se incheie numai dupa verificarea prealabila a aptitudinilor profesionale si personale ale persoanei care solicita angajarea. Sustine ca nu poate fi retinuta sustinerea primei instante ca pentru a fi angajat la o alimentara de . se procedeze la o verificare a aptitudinilor acesteia. Sub acest aspect instanta de fond ingradest edreptul angajatorului de a proceda la o selectie a persoanelor pe care vrea sa le angajeze, acest drept fiind prevazut de lege.
Solicita sa se observe atitudinea sincera a martorei audiata in cauza.
Cu referire la individualizarea sanctiunii, solicita sa se observe ca in nici un moment nua incercat sa induca in eroare instanta de judecata, ci si-a exercitat dreptul la aparare.
Arata ca a mai fost controlata de ITM si s-a constatat ca respecta prevederile legale, sens in care depune la dosar procesul verbal de control.
Intimata a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. A invocat intimata nulitatea cererii de apel intrucat nu s-a indicat prin cererea de apel hotararea atacata, sub sanctinea nulitatii.
In dovedire a depus extras Revisal.
Instanta a respins ca neintemeiata exceptia nulitatii cererii de apel.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările partilor, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantei-petente a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._ din data de 08.02.2013, prin care s-a retinut ca, urmare controlului efectuat la data de 07.02.2013, s-a constatat ca petenta a incalcat prevederile art. 16 din Codul muncii republicat, respectiv a primit la munca pe numita I. I. fara incheierea unui contract individual de munca in forma scrisa, fapta care contravine prevederilor art. 16 alin. 1 din Codul Muncii si se sanctioneaza conform art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii republicat, aplicandu-se amenda in valoare de 10.000 lei.
Criticile apelantei vizeaza gresita apreciere a probelor administrate in cauza de catre instanta fondului raportat la situatia de fapt invocata de petenta.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Instanța reține că in concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, se impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale CEDO, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine apelantei- petente, care trebuie să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Conform art. 31 din Legea 53/2003, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție si de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de munca poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.
Sustinerile apelantei cu privire la verificare aptitudinilor profesionale nu poate fi primita dat fiind ca verificarea nu presupune proba la locul de munca ci poate consta ., etc. Sub acest aspect critica apelantei ca aprecierea instantei de fond ii ingradeste dreptul de a verifica in prealabil aptitudinile viitorilor angajati este lipsita de fundament legal cata vreme legea ii da posibilitatea sa efectueze aceasta procedura in conditiile prevazute de lege.
Dispoziile din Codul Muncii cu privire la obligatia de incheiere a contractului individual de munca anterior inceperii activitatii sunt imperative si nu pot fi infrante prin regulamentul intern al societatii
Se retine ca persoana identificata ca prestand activitate sub autoritatea apelantei-petente, numita I. I. a declarat si in fata instantei ca era in perioada de proba. Or, pentru perioada de proba codul muncii prevede clar si expres obligativitatea incheierii contractului individual de munca.
Prin cererea de apel, apelanta a sustinut ca neavand studii de specialitate in domeniu, la momentul cand a luat hotararea sa o angajeze pe I. asa a concluzionat ca trebuie facut, in sensul ca prima etapa era cea a verificarii aptitudinilor profesionale urmand ca dupa aceea sa procedeze la angajarea acesteia.
Aceasta aparare nu poate fi primita in favoarea apelantei, cu atat mai mult cu cat in calitate de profesionist nu poate invoca necunoasterea legilor in baza carora isi desfasoara activitatea.
Pe de alta parte, instanta de control judiciar retine apararile invocate de intimata prin intampinare si dovedite cu extrasul Revisal, in sensul ca petenta nu a incheiat contractul individual de munca pentru numita I. I. incepand cu data de 3.02.2013 astfel cum s-a dispus prin procesul verbal de control . nr._/8.02.2013 ci cu o data ulterioara, respectiv cu data de 9.02.2013.
F. de aceasta imprejurare apelanta-petenta nu poate invoca nici necunoasterea legii si nici buna-credinta.
În ceea ce privește modalitatea în care judecătorul fondului a analizat operațiunea de aplicare a sancțiunii contravenționale, se rețin următoarele:
Amenda a fost aplicată în limitele prescrise de textul sancționator, fiind respectat principiul legalității.
Acest principiu trebuie să fie corelat cu regula proporționalității sancțiunii contravenționale, care nu are un caracter reparator, ci preventiv-educativ.
Stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei trebuie determinată în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 21 din OG.2/2001, iar nu pornind de la limitele amenzii stabilite prin norma sancționatoare.
Particularitățile obiectului raportului de răspundere contravențională sunt date de specificul sancțiunilor.
Desi sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, prin raportare criteriile prevazute in art.21 alin.3 din OG.2/2001, controlul judiciar relevă că sancționarea cu „avertisment” în raport de contextul circumstanțial dat –lipsa contractului individual de munca anterior inceperii activitatii si incheierea acestuia cu o data ulterioara controlului desi se dispusese incheierea contractului cu data de 3.02.2013 – apare ca insuficientă pentru atingerea scopului sancțiunii contravenționale.
Sub acest aspect, instanta de control judiciar este in acord cu instanta de fond ca sanctiunea amenzii contraventionale este apta sa conduca la corectarea conduitei agentului economic.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, in temeiul art.480 Cod proc.civila, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta petentă ., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 676/23.01.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-DANELISABETA C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. R.M. D.
Tehnored.jud.decizie: E. C.
28.10.2014 /4 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 1341/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 400/2014.... → |
|---|
