Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 534/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 28484/212/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
Decizia civilă Nr. 534 /RCA
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: D. R. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție H_/26.10.2012, formulat de recurenta petentă ., cu sediul în Năvodari, ., jud. C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8298 pronunțată în data de 06.06.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 18.03.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 25.03.2014, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrată sub nr._, petenta .. a solicitat, in contradictoriu cu intimatul COMISARIATUL GARDA FINANCIARĂ C., anularea procesului-verbal . nr._/26.10.2012 și in subsidiar inlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
In motivare, a aratat, in esenta, că petenta a fost amendată, întrucât nu ar fi emis bonuri fiscale pentru suma de 172 lei. În realitate, această sumă era alocată plății furnizorilor și provenite din creditarea societății de către administratorul acesteia. În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, petenta arată că sancțiunea aplicată este mult prea aspră și deloc obiectivă.
In drept, s-a invocat OG 2/2001.
Ca probă s-au depus in copie procesul-verbal contestat.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare însă a depus documentația care a stat la baza procesului-verbal contestat.
In cauză s-au administrat probele cu inscrisuri și testimonială.
Prin sentinta civila nr. 8298 pronunțată în data de 06.06.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.10.2012, instanța a reținut că acesta conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute aexprese, fiind îndeplinită condiția de legalitate.
Instanța a constatat, de asemenea, că este indeplinită și condiția de temeinicie, fapta fiind corect reținută în cadrul procesului-verbal atacat.
Astfel, în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, s-a reținut că petenta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 172 lei.Petenta a fost sancționată cu amenda in cuantum de 8000 lei, dispunandu-se ca măsură complementară confiscarea sumei de 172 lei și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni de la data incheierii procesului-vebral contravențional.
Instanța a constatat că, deși petenta a arătat în cuprinsul plângerii că suma menționată era destinată plății unui furnizor, iar martora audiată în cauză a susținut că din banii găsiți la control în sertar trebuia să achite o factură emisă de un furnizor, petenta nu a depus factura în cauză deși i s-a acordat un termen în acest sens.
De asemenea, petenta nu a depus, așa cum i s-a pus în vedere la termenul din data de 05.04.2013, rola martor din 25.10.2012 – 26.10.2012 pentru restul zilei și respectiv 27.10.2012.
Instanța a apreciat că declarația martorei audiate în cauză este subiectivă, având în vedere calitatea acesteia de angajat al societății petente, cu atât mai mult cu cât aceasta însăși a întocmit și semnat monetarul aflat la fila 27 dosar „cu sumele încasate în data de 26.10.2012, până la ora 13.10”.
Cu privire la cererea formulată in subsidiar de a dispune inlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța a constatat că petenta nu a invocat niciun motiv in susținerea acestei solicitări.
Scopul prevederilor legale in baza cărora a fost sancționată petenta este acela de a descuraja evaziunea fiscală date fiind consecințele deosebit de grave ale acesteia pentru veniturile publice.
Instanța a apreciat că nu există temei pentru a dispune inlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, sancțiunea aplicată de organul constatator fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal.In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca nu se face vinovat de savarsirea faptei retinute in sarcina sa, reluand sustinerile inserate in plangerea adresata instantei de fond. A mai aratat ca din toate inscrisurile depuse la dosar rezulta ca nu exista contraventia retinuta in sarcina sa, cu toate acestea, instanta de fond in mod incorect a retinut existenta faptei si savarsirea acesteia de catre petent.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentului este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.10.2012, instanța de fond in mod corect a reținut că acesta conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute exprese, fiind îndeplinită condiția de legalitate, constatand corect, de asemenea, că este indeplinită și condiția de temeinicie, fapta fiind corect reținută în cadrul procesului-verbal atacat.
Astfel, în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, s-a reținut că petenta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 172 lei, petenta fiind sancționată cu amenda in cuantum de 8000 lei, dispunandu-se ca măsură complementară confiscarea sumei de 172 lei și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni de la data incheierii procesului-vebral contravențional.
In mod corect s-a constatat că, deși petenta a arătat în cuprinsul plângerii că suma menționată era destinată plății unui furnizor, iar martora audiată în cauză a susținut că din banii găsiți la control în sertar trebuia să achite o factură emisă de un furnizor, petenta nu a depus factura în cauză deși i s-a acordat un termen în acest sens. Petenta nu a depus, așa cum i s-a pus în vedere la termenul din data de 05.04.2013, rola martor din 25.10.2012 – 26.10.2012 pentru restul zilei și respectiv 27.10.2012.
In mod corect s-a apreciat că declarația martorei audiate în cauză este subiectivă, având în vedere calitatea acesteia de angajat al societății petente, cu atât mai mult cu cât aceasta însăși a întocmit și semnat monetarul aflat la fila 27 dosar „cu sumele încasate în data de 26.10.2012, până la ora 13.10”.
Cu privire la cererea formulată in subsidiar de a dispune inlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, s-a constatat in mod just că petenta nu a invocat niciun motiv in susținerea acestei solicitări, or, scopul prevederilor legale in baza cărora a fost sancționată petenta este acela de a descuraja evaziunea fiscală date fiind consecințele deosebit de grave ale acesteia pentru veniturile publice, astfel ca, in mod corect s-a apreciat că nu există temei pentru a dispune inlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, sancțiunea aplicată de organul constatator fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.
Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.
De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentului din recurs, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta petentă ., cu sediul în Năvodari, ., jud. C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 8298 pronunțată în data de 06.06.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. N. I.-L. O.-D. D. R. C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. C.M. T.
Tehnored.jud.decizie I-L- O-D/14.05.2014/2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 258/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 17/2014.... → |
|---|
