Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 400/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 400/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 4126/212/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 400

Ședința publică de la 26 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. V. M.

JUDECĂTOR A. L. N.

JUDECĂTOR R. N. B.

GREFIER A. N.

S-a luat în examinare cererea de repunere pe rol a recursului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurentul T. V., domiciliat în București, Al. D., nr. 6, ., ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod proc.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, recurentul a depus note scrise, după care;

Instanța, în temeiul disp. art. 245 alin. 1 Cod procedură civilă repune cauza pe rol.

Instanța constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil de față, reține următoarele :

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr.4._, petentul T. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.02.2012 și eliberarea permisului de conducere.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, la data de 18.02.2012, în timp ce circula cu autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_, pe DJ228 din direcția DN 22C spre localitatea O., a fost oprit de un agent constatator care i-a comunicat că a depășit viteza legală, fără a preciza care era aceasta pe respectivul sector de drum, motiv pentru care urmează a i se întocmi proces verbal de contravenție, prin care i se vor aplica drept sancțiuni o amendă contravențională în cuantum de 630,00 lei și reținerea permisului de circulație.

Petentul învederează instanței că înțelege să conteste situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție . nr._/18.02.2012.

Prin precizările depuse la termenul de judecată din data de 25.04.2012, petentul a arătat că viteza cu care a circulat la data de 18.02.2012 a fost, în realitate, mult mai mică decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat.

În drept, petentul a invocat art.48, art.49, art.118 alin.1 și art.121 alin.1 din O.U.G. nr.195/12.12.2002 rep. privind circulația pe drumurile publice; art.16 din O.G. nr.2/12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor; jurisprudența CEDO.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea acesteia,ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că, petentul a fost sancționat întrucât, în ziua de 18.02.2012, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 228 km 10, cu viteza de 167 km/h.

Intimatul precizează că fapta anterior menționată este prevăzută și sancționată de art.102 alin.3 lit.(e) raportat la art.111 alin.1 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.

În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile O.U.G. nr.195/2002 republicată, ale H.G. nr.1391/2006 și ale O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: o fotografie efectuată la data de 18.02.2012, orele 17:56 cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier, montat pe auto având numărul de înmatriculare_ (fila nr.22, din dosar); buletinul de verificare metrologică, cu mențiunea că aparatul poate efectua verificări atât în regim staționar, cât și în mișcare (fila nr.23, din dosar); atestatul operatorului radar (fila nr. 23, din dosar); certificat de omologare (filele nr.24 - 26, din dosar); cazierul auto al petentului (filele nr.35 - 36, din dosar).

Prin Sentința civilă nr_/24.09.2012 pronuntata de Judecătoria Constanta, s-a dispus în sensul respingerii ca neintemeiata a plângerii contravenționale.

Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca prin procesul verbal de contravenție . nr._/18.02.2012, în ziua de 18.02.2012, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 228 km 10, cu viteza de 167 km/h pe DJ 228Km10, fiind sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 630 lei, aferent unui numar de 9 puncte amenda si masura complementara a retinerii permisului de conducere.

S- a constatat incalcarea de catre petent a faptei contraventionale prevăzute și sancționate de art.102 alin.3 lit.(e) raportat la art.111 alin.1 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.

1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat

Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Din interpretarea textului legal precitat, rezultă că mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție sunt, în cazul contravenientului persoană fizică, următoarele:

numele, prenumele și calitatea agentului constatator;
numele și prenumele contravenientului;
fapta săvârșită;
data comiterii faptei;
semnătura agentului constatator.

Analizând procesul verbal de contravenție contestat raportat la mențiunile anterior expuse, instanța constată că acestea se regăsesc în cuprinsul acestuia, după cum urmează:

numele, prenumele și calitatea agentului constatator – Marchel V., agent de poliție din cadrul Serviciului Rutier C.;
numele și prenumele contravenientului – T. V.;
fapta săvârșită – a condus auto Renault cu numărul_ pe DJ 228 la km 10 dinspre DN 22C, cu viteza de 167 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar PYT_ (_ ), caseta video A 206;
data comiterii faptei – 18.02.2012, orele18:01;
semnătura agentului constatator – executată în partea de jos a procesului verbal contestat, la rubrica agent constatator.

Raportat la cele cinci mențiuni anterior expuse, instanța constată că petentul nu a invocat lipsa niciuneia din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.

Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.

2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:

2.1. Ca act administrativ jurisdictional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ., care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.

Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României.

În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo, așa cum nepertinent susține petentul.

În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.

În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).

Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).

Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În speță, instanța apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

2.2. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 18.02.2012, petentul T. V. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – Serviciul Rutier, cu amendă în cuantum de 630,00 lei și i-a fost aplicată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție. nr._, emis de Inspectoratul de Poliție Județean C. – Serviciul Rutier, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.102 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002.

Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 18.02.2012, orele 18:01, a condus autoturismul marca Renault, având numărul de înmatriculare_, pe DJ 228, la km 10, dinspre DN 22C, fiind înregistrat de aparatul radar ._, conducând cu viteza de 167 km/h.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.102 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002, care prevede: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:…(e)depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

La rubrica alte mențiuni s-a consemnat Nu am obiecțiuni, iar procesul verbal contestat este semnat de petent la rubrica destinată semnăturii contravenientului.

2.3. Probațiunea administrată în cauză:

Instanța constată că petentul contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, motivând că viteza reală cu care circula era mult mai mică decât cea consemnată în actul atacat.

Instanța nu poate primi această susținere a petentului, pentru toate argumentele ce succed.

Față de cererea formulată de petent privind depunerea de către intimat a înscrisurilor din care să rezulte viteza cu care acesta circula la momentul constatării contravenției (fila nr.14, din dosar), instanța constată că acestea au fost depuse de intimat la dosarul cauzei și, din conținutul lor, reține următoarele:

(1). Proba foto din care să reiasă viteza înregistrată (depusă la fila nr.22, din dosar) – prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu, autoturismul având numărul de înmatriculare_, angajat în trafic. Viteza cu care rula autoturismul este înscrisă în colțul din stânga jos al planșei și este clar vizibilă. Data și ora la care s-a executat planșa foto sunt: 18.02.2012, respectiv 17:56.

Din analiza probei foto instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba foto face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.

(2). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.23, din dosar)

Conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr._, la data de 19.08.2011 s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip PYTHON II, fabricație TSS Anglia, compus din antenă emisie-recepție, seria PYT_, modul de prelucrare-afișare seria PYT_,cameră video ._, montat pe Dacia L. nr._, cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.

Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (18.02.2012), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic. Prin urmare, instanța va respinge apărarea formulată de petent în sensul că măsurarea efectuată nu este valabilă, în realitate viteza fiind mult mai mică.

(3). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.23, din dosar)

Intimatul a depus ATESTAT NR.077 din 26.03.2010, care certifică faptul că agent principal R. C. face parte din cadrul Serviciului Rutier C. și este autorizat să lucreze ca operator R. cu sisteme de tip AUTOVISION.

(4). Certificatul de omologare a aparatului radar care a înregistrat viteza (înscrisurile depuse la filele nr.24 - 26, din dosar)

Intimatul a depus la dosarul cauzei precizări formulate de Institutul Național de Metrologie din care instanța a reținut ca relevante pentru speța de față următoarele: singurele documente care trebuie avute în vedere atunci când se analizează legalitatea cinemometrului implicat într-un eveniment rutier sunt:certificatul de aprobare de model (CAM) ….buletinul de verificare metrologică (BVM); acesta trebuie să fie valabil la momentul constatării contravenției, periodicitatea verificării stabilită prin lege fiind de un an. Având în vedere împrejurarea că intimatul a depus la dosarul cauzei Certificatul de Aprobare de Model nr.185/27.07.2001 pentru cinemometrul de control rutier tip R. Autovision Compact PYTHON II (fila nr.24, din dosar) și ținând cont și de analiza întreprinsă la punctul (2) din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța apreciază ca nefondate dubiile pe care petentul și le-a format cu privire la viteza reală înregistrată pe aparatul radar.

2.4. Referitor la fapta contravențională reținută în sarcina petentului:

Instanța reține că, prin art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin H.G. nr.1391/2006, legiuitorul a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.

Întrucât art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 face trimitere la viteza maximă admisă, urmează că această dispoziție legală trebuie coroborată și cu dispozițiile art. 49, alin.4 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora limitele maxime de viteză în afara localităților sunt: a) pe autostrăzi - 130 km/h; b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h; c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.

În răspunsul adresei nr._, intimatul a învederat instanței că, pe DJ228, Km 10 se regăsește între DN22C și localitatea Culmea, în afara localității, zonă în care limita maximă de viteză admisă este de 90 Km/h, iar în perioada constatării faptei contravenționale nu s-a înregistrat nicio restricție suplimentară de viteză pe acest sector de drum (fila nr.36, din dosar).

Conform procesului verbal de contravenție contestat, petentul a condus autoturismul marca Renault, având numărul de înmatriculare_, pe DJ 228, la km 10 dinspre DN 22C cu viteza de 167 km/h, în condițiile în care limita maximă de viteză admisă de lege este 90 km/h. Prin urmare, depășind cu 77 km/h (deci cu mai mult de 50 km/h) limita maximă de viteză admisă de lege, faptei contravenționale i s-a aplicat corespunzător sancțiunea prevăzută de art.102 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002. Cât privește exigența impusă de art.102 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002, anume aceea ca depășirea cu mai mult de 50 km/h să fie constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, instanța o constată pe deplin îndeplinită având în vedere considerentele expuse în cuprinsul prezentei hotărâri la punctul 2.3.

Față de considerentele anterior arătate, instanța va respinge susținerea petentului în sensul nevinovăției sale în săvârșirea faptei contravenționale.

Cât privește încadrarea juridică, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că norma de incriminare a fost corect coroborată cu dispozițiile art.102 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.

Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept, astfel că, pe cale de consecință, urmează a menține ca temeinic Procesul verbal de Contravenție . nr._/18.02.2012.

3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:

Potrivit art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Pentru a verifica legalitatea aplicării amenzii contravenționale aplicate petentului pentru fapta prevăzută de art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, textul legal anterior menționat trebuie coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, care prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700,00 lei lunar.

Coroborând art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, rezultă că, în anul 2012, valoarea unui punct amendă este de 70,00 de lei.

În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 630,00 lei, în raport cu dispozițiile art.102 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002.

Potrivit art.102 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Pentru clasa a IV – a de sancțiuni, se aplică 9 până la 20 puncte amendă, astfel cum rezultă din art.98 alin.4 lit.(d) din O.U.G. nr.195/2002.

Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin. 4 lit. (d) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011 (nouă puncte amendă * 70,00 lei/punct amendă = 630,00 lei amendă).

De asemenea, instanța constată că reținerea permisului de conducere al petentului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.111 alin.1 lit.(c) și alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.

Față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentului a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, creând premise favorabile producerii unor accidente de circulație, față de cazierul auto al petentului (fila nr.36, din dosar) din care instanța prezumă relativ necesitatea corijării conduitei petentului în derularea activității de conducător auto, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petentul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor săvârșirea unor fapte similare.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională si, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.

Întrucât eliberarea permisului de conducere excede competenței instanței, instanța nu se va pronunța pe acest capăt de cerere formulat de petent.

Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat recurs petentul T. V., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de 27.11.2012, criticand – o pentru nelegalitate si netemeinicie .

Prin incheierea de sedinta din data de 23.01.2013 s-a dispus suspendarea cauzei in conformitate cu dispozitiile art 242 alin 1 pct 2 C proc civ .

Petentul a solicitat repunerea cauzei pe rol si continuarea judecatii – cauza primind termen la data de 26.02.2014.

La termenul fixat si in conformitate cu dispozitiile art 245 pct 1 C proc civ instanta a dispus repunerea cauzei pe rol .

Din cuprinsul dosarului se va avea in vedere ca motivele de recurs nu au fost dezvoltate, insa in raport de dispozitiile art 34 alin 2 teza ultima din OG 2/2001 potrivit caruia motivarea recursului nu este obligatorie, Tribunalul va verifica sentinta recurata sub toate aspectele .

Intimata legal citata nu a depus întâmpinare .

Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă se rețin următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 18.02.2012, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 630 lei aferenta unui numar de 9 puncte - amenda si masura complementara a retinerii permisului de conducere, retinandu –se ca, în ziua de 18.02.2012 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 228 km 10, cu viteza de 167 km/h, fiind constatat ca au fost incalcata fapta contraventionala prevăzuta și sancționata de art.102 alin.3 lit.(e) raportat la art.111 alin.1 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

Se va retine că in speta nu este incident principiul menționat neimpunandu-se ca instanta de recurs să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca recurentul - petent nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului sub aspectul temeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina sa, Tribunalul va avea in vedere ca instanta de fond in mod judicios a analizat si acest aspect dand valenta dispozitiilor legale aplicabile si analiza faptei in contextul retinut in procesul – verbal de contraventie .

Astfel, corect s-a stabilit in procesului verbal de contravenție contestat încadrarea juridică a situației de fapt reținute in sarcina petentului, fiind indicate dispozitiile art.121 alin.1 din RAO.U.G. nr.195/2002 rap la art 102 alin 3 lit e din OUG 195/2002 .

Conform dispozitiilor art 121 alin 1 din RAOUG 195/2002, rep: „ conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”, iar potrivit dispozitiilor art 102 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002, rep: „ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:…(e)depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. „

Sub aspectul vitezei de rulare a autoturismului condus de petent, instanta de fond face o analiza corecta si concordanta a materialului probatoriu administrat in cauza, dand valenta dovezilor puse la dispozitie de catre intimat si necombatute prin probe contrarii de catre petent .

Astfel, se analizeaza pe rand, fiecare proba administrata, retinand ca:

(2). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.23, din dosar)

Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (18.02.2012), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic. Prin urmare, in mod corect a fost respinsa apărarea formulată de petent în sensul că măsurarea efectuată nu este valabilă, în realitate viteza fiind mult mai mică.

(3). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.23, din dosar)

(4). Certificatul de omologare a aparatului radar care a înregistrat viteza (înscrisurile depuse la filele nr.24 - 26, din dosar)

Instanta de fond, in raport de solicitarea petentului privind analiza categoriei si modelului din care face parte cinemometrul retinand ca relevante pentru speța de față următoarele: singurele documente care trebuie avute în vedere atunci când se analizează legalitatea cinemometrului implicat într-un eveniment rutier sunt:certificatul de aprobare de model (CAM) ….buletinul de verificare metrologică (BVM); acesta trebuie să fie valabil la momentul constatării contravenției, periodicitatea verificării stabilită prin lege fiind de un an. Având în vedere împrejurarea că intimatul a depus la dosarul cauzei Certificatul de Aprobare de Model nr.185/27.07.2001 pentru cinemometrul de control rutier tip R. Autovision Compact PYTHON II (fila nr.24, din dosar) și ținând cont și de analiza întreprinsă la punctul (2) din cuprinsul prezentei hotărâri, in mod pertinent si concludent au fost retinute ca fiind nefondate dubiile pe care petentul și le-a format cu privire la viteza reală înregistrată pe aparatul radar.

In ceea ce priveste fapta contraventionala retinuta in sarcina apelantului – petent, Tribunalul va retine ca, potrivit dispozitiilor art 49 alin 4 lit c din OUG 195/2002, pe sectorul de drum pe care circula se impunea respectarea unei viteze maxime admise de 90km /h, si nu cea cu care a fost surprins de aparatul radar, aceea de 167 km/h, rezultand o diferenta de 77 Km/h .

In raport de dispozitiile legale mai sus aratate, corect a fost incadrata fapta contraventionala savarsita de apelantul – petent ca incadrandu – se in dispozitiile art 102 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 cu ref la art.111 alin.1 lit.(c) și alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 ( in ceea ce priveste aplicarea masurii complementare a retinerii permisului de conducere ) .

In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, Tribunalul va retine ca, instanta de fond in mod corect a apreciat asupra gradului concret de pericol social al faptei contraventionale savarsita.

Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, instanta de fond a statuat ca aceasta reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, creând premise favorabile producerii unor accidente de circulație, dar si față de cazierul auto al petentului (fila nr.36, din dosar)

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate se va aprecia că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impunea statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .

În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.

Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.

Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.

Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.

Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.

In ceea ce priveste masura complementara a retinerii permisului de conducere, Tribunalul va retine ca aceasta deriva din incalcarea grava a dispozitiilor legale in materie de circulatie pe drumurile publice, neputand fi facuta de catre instanta o reindividualizarea a acesteia, nici sub aspectul inlocuirii masurii cu Avertismentul, nici sub aspectul reducerii perioadei maxime pentru care poate fi aplicata sanctiunea .

Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 312 c.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul, formulat de recurentul T. V., domiciliat în București, Al. D., nr. 6, ., ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.02.2014.

Președinte, Judecător Judecător,

L. V. M., A. L. N., R. N. B.,

GREFIER,

A. N.,

jud. fond. C. I.

Red/Tehnored L.V M. /2ex/13.03.2014.

TRIBUNALUL CONSTANTA

Secția De C. Administrativ Și Fiscal

DOSAR NR_

Data: 04.03.2014

C E R T I F I C A T

Prin prezentul, certificăm că în recursul având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul T. V., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. al JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/24.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , prin decizia civilă nr. 400 pronunțată la data 26.02.2014, s-a dispus:

“ Respinge ca nefondat recursul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.02.2014”

S-a eliberat prezentul la cererea recurentului T. V. prin mandatar.

Prezenta cerere a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1 leu cf.ch._/03.03.2014.

GREFIER SEF GREFIER

V. I. A. N.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 840/2014....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 258/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 400/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 400/2014. Tribunalul CONSTANŢA