Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 835/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 835/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 2429/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 835
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție PL NR._/48/06.06.2013, formulat de apelantul intimat C. L. M.-POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în M., ., Jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 367/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelant avocat în substituire B. M., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul apelantei depune la dosar delegație de substituire.
La interpelarea instanței reprezentantul apelantului arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, respingerea plângerii contravenționale formulată de . și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Totodată arată că sentința 367/03.03.2014 este netemeinică și nelegală și solicită să se observe faptul că OG 2/2001 reglementează în mod expres forța probatorie a procesului verbal, însă potrivit jurisprudenței în materie, sarcina probei revine celui care contestă realitatea unui proces verbal de contravenție, astfel, în situația în care agentul nu a constatat personal fapta care este încadrată ca o faptă contravențională, prezumția de temeinicie a procesului verbal subzistă. În concluzie, solicită admiterea apelului și casarea sentinței apelate. Totodată învederează faptul că se solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ petenta .. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/48 din data de 06.06.2013 încheiat de C. L. M. – POLIȚIA LOCALĂ și exonerarea petentei de plata amenzii contravenționale în sumă de 2500 lei aplicată de către agenții constatatori, precum și restituirea amenzii achitate în cuantum de 500 lei.
În motivarea plângerii, petenta a invocat faptul că datele de identificare nu îi aparțin și este menționat greșit numele administratorului. Totodată s-a arătat faptul că petenta nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale ce i-a fost reținută în sarcină întrucât și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de HCL 44/2006 modificată prin HG 86/2008 și s-a îngrijit de terenul proprietatea sa acționând inclusiv prin cosirea ierbii și igienizarea terenului.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, HCL 44/2006 modificată prin HG 86/2008.
Plângerii i-au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție, ordin de plată, declarații olografe, foi de pacurs, raport de activitate vehicul.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată întrucât fapta a fost constatată personal de către agentul constatator iar martorul V. C. M. susține cele consemnate în procesul verbal contestat.
Au fost administrate proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul asistent V. C. M..
Prin sentinta civila nr. 367/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, a fost admisa plângerea contravențională formulată de petentul .., în contradictoriu cu intimatul C. L. M. – POLIȚIA LOCALĂ, a fost anulat procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._/48 din data de 06.06.2013, emis de intimat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat s-a dispus amendarea petentei cu amendă contravențională în sumă de 2500 lei reținându-se că la data de 06.06.2013, cu prilejul controlului efectuat în M. – Stațiunea Venus, . în suprafață de_,73 mp, vis-a-vis de depozitele THR MAREA N. s-a constatat că iarba era necosită și terenul neigienizat, fapta fiind prevăzută de art. 5 și 11 din HCL 44/2006 modificată prin HCL 86/2008 și sancționată prin art. 1 din HCL 86/2008.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei, reprezentantul acesteia nefiind de față, aspect confirmat de martorul V. C. M..
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal de contravenție contestat avea calitatea de agent constatator, potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, aspect de altfel necontestat de către petentă.
În drept, fapta reținută în sarcina petentei a fost în mod corect încadrată în dispozițiile art. 5 și 11 din HCL 44/2006 modificată prin HCL 86/2008. Sancțiunea aplicată se subsumează limitelor speciale prevăzute de art. 1 din HCL 86/2008, fiind stabilită în cuantum de 2500 lei.
Menționarea în cuprinsul procesului-verbal a numărului de înregistrare la Registrul Comerțului al altei persoane juridice și numele administratorului în mod eronat nu sunt, în aprecierea instanței, de natură să atragă nulitatea procesului-verbal contestat date fiind dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 coroborate cu prevederile art. 175, alin. 1 Cod procedură civilă și împrejurarea că petenta nu a făcut dovada vreunui prejudiciu care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului de constatare și sancționare a contravenției.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că prin probele administrate în cauză nu s-a făcut de către intimată, prin probe certe și de netăgăduit, dovada veridicității situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție contestat astfel că în favoarea petentei acționează, potrivit art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, principiul „in dubio pro reo”.
Astfel, în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă care implică, în mod necesar, dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă.
În sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta contravențională poate fi calificată și ca având caracterul unei acuzații în materie penală, Curtea Europeana a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare a contravenției de materia civilă, criterii printre care se regăsește și cuantumul amenzii contravenționale.
Prin urmare, instanța a apreciat că, față de cuantumul ridicat al amenzii contravenționale aplicate de către agenții constatatori, respectiv 2500 lei, petenta se bucură în cauza de față de toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la procesul penal, inclusiv de prezumția de nevinovăție stabilită prin art.6 parag.2 al Convenției.
Astfel fiind, în acest proces sarcina probei este răsturnată, revenind intimatului obligația de a dovedi faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei ce i-a fost reținută în sarcină.
În speță, contrar celor susținute de intimat în întâmpinare în sensul că martorul asistent V. C. M. cunoaște situația de fapt reținută de către agentul constatator, conform declarației acestuia dată în fața instanței, acesta a fost solicitat doar pentru a atesta faptul că la întocmirea procesului verbal nu era nici un reprezentant al petentei, fără a putea preciza însă care este terenul menționat în cuprinsul procesului verbal. Instanța reține astfel, că, din moment ce martorul asistent nu poate nici măcar să identifice terenul despre care se face vorbire în cuprinsul procesului verbal contestat, cu atât mai puțin acesta nu poate preciza nici starea în care acesta se găsea la momentul controlului. În acest context, instanța a constatat că în sprijinul celor reținute de către agentul constatator nu a putut fi prezentată nici o probă, deși, având în vedere natura faptei contravenționale, puteau fi preconstituite planșe foto sau înregistrări video.
Instanța nu a luat în considerare nici declarațiile olografe de la filele 7 și 8 date de către doi angajați ai petentei, fiind simple declarații extrajudiciare fără putere probatorie conform art. 16 C.pr.civ., și nici înscrisurile aflate la filele 9-13 întrucât sunt simple înscrisuri sub semnătură privată inopozabile terților. Pe de altă parte, dată fiind natura contravenției și sarcina probei în speța de față, nu se poate reproșa petentei faptul că nu a preconstituit probe de natură a avea valoare probatorie în cadrul unui proces civil, în privința ei operând prezumția de nevinovăție.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse și având în vedere și împrejurarea că intimata a solicitat doar administrarea probei cu înscrisuri și doar formal, fără să depună efectiv vreun înscris în combaterea plângerii, și nu a dovedit situația de fapt astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de contravenție contestat, instanța a apreciat că plângerea formulată de petentă este întemeiată.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul ca, in conditiile in care petentul contesta in mod personal situatia de fapt, acesta trebuie sa se bazeze pe mijloace de proba temeinice si judicios interpretate, mijloace de proba care trebuie comunicate instantei pentru a aprecia in cadrul controlului efectuat conform art. 34 din OG 2/2001.
Legal citata, intimata petenta a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul-verbal de contravenție contestat s-a dispus amendarea petentei cu amendă contravențională în sumă de 2500 lei reținându-se că la data de 06.06.2013, cu prilejul controlului efectuat în M. – Stațiunea Venus, . în suprafață de_,73 mp, vis-a-vis de depozitele THR MAREA N. s-a constatat că iarba era necosită și terenul neigienizat, fapta fiind prevăzută de art. 5 și 11 din HCL 44/2006 modificată prin HCL 86/2008 și sancționată prin art. 1 din HCL 86/2008, procesul verbal fiind întocmit în lipsa contravenientei, reprezentantul acesteia nefiind de față, aspect confirmat de martorul V. C. M..
Referitor la legalitatea procesului-verbal, corect s-a reținut că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal de contravenție contestat avea calitatea de agent constatator, potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, aspect de altfel necontestat de către petentă.
În drept, fapta reținută în sarcina petentei a fost în mod corect încadrată în dispozițiile art. 5 și 11 din HCL 44/2006 modificată prin HCL 86/2008. Sancțiunea aplicată se subsumează limitelor speciale prevăzute de art. 1 din HCL 86/2008, fiind stabilită în cuantum de 2500 lei.
Corect s-a mai retinut ca menționarea în cuprinsul procesului-verbal a numărului de înregistrare la Registrul Comerțului al altei persoane juridice și numele administratorului în mod eronat nu sunt de natură să atragă nulitatea procesului-verbal contestat date fiind dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 coroborate cu prevederile art. 175, alin. 1 Cod procedură civilă și împrejurarea că petenta nu a făcut dovada vreunui prejudiciu care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului de constatare și sancționare a contravenției.
Sub aspectul temeiniciei, s-a constatat corect că prin probele administrate în cauză nu s-a făcut de către intimată, prin probe certe și de netăgăduit, dovada veridicității situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție contestat astfel că în favoarea petentei acționează, potrivit art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, principiul „in dubio pro reo”.
De asemenea, corect s-a apreciat că, față de cuantumul ridicat al amenzii contravenționale aplicate de către agenții constatatori, respectiv 2500 lei, petenta se bucură în cauza de față de toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la procesul penal, inclusiv de prezumția de nevinovăție stabilită prin art.6 parag.2 al Convenției.
Astfel fiind, în acest proces sarcina probei este răsturnată, revenind intimatului obligația de a dovedi faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei ce i-a fost reținută în sarcină. În speță, contrar celor susținute de intimat în întâmpinare în sensul că martorul asistent V. C. M. cunoaște situația de fapt reținută de către agentul constatator, conform declarației acestuia dată în fața instanței, acesta a fost solicitat doar pentru a atesta faptul că la întocmirea procesului verbal nu era nici un reprezentant al petentei, fără a putea preciza însă care este terenul menționat în cuprinsul procesului verbal.
Astfel, din moment ce martorul asistent nu poate nici măcar să identifice terenul despre care se face vorbire în cuprinsul procesului verbal contestat, cu atât mai puțin acesta nu poate preciza nici starea în care acesta se găsea la momentul controlului.
S-a retinut, astfel, că în sprijinul celor reținute de către agentul constatator nu a putut fi prezentată nici o probă, deși, având în vedere natura faptei contravenționale, puteau fi preconstituite planșe foto sau înregistrări video.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
În consecință, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul intimat C. L. M.-POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în M., ., Jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 367/03.03.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-D. E. C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. L. J.
Tehnored.Jud. decizie I.-L. O.-D./14.11.2014/4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2480/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1790/2014. Tribunalul... → |
|---|
