Pretentii. Sentința nr. 2480/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2480/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 5755/118/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2480 /CA
Ședința publică din 29.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant N. S. SHIPPING SRL prin SCA C. SI ASOCIATII, cu sediul în C., ..7, ., în contradictoriu cu pârât ., cu sediul în A. ., având ca obiect pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din data de 15.10.2014 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face corp comun cu prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 29.10.2014, când a hotărât urmatoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cererii în contencios administrativ și fiscal :
Prin cererea adresată Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._, reclamanta . SRL în contradictoriu cu . pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 262.667 lei reprezentând contravaloare impozit clădiri perceput și încasat eronat pentru perioada martie 2008 - septembrie 2011.
În motivarea cererii arată reclamanta că deține în proprietate un bun imobil siloz de cereale amplasat în Incinta Port C. Sud, bun în privința căruia a fost formulată în cursul anului 2014 o cerere de restituire a sumelor percepute în mod eronat cu titlu de impozit pentru perioada menționată, solicitare nesoluționată.
Suma a cărei solicitare se solicită, precizează reclamanta, a fost achitată potrivit ordinelor de plată atașate cererii, iar în ceea ce privește temeiul de drept pentru solicitarea restituirii acesta este constituit din prev art. 250 al.1 pct.17 din legea 571/2003, bunul în discuție fiind utilizat exclusiv pentru depozitarea cerealelor, aspect care rezultă, de altfel și din Raportul de inspecție fiscală nr._/16.02.2012 întocmit de SPITVBL C., inspecție în urma căreia a fost constată incidența dispozițiilor legale menționate anterior.
De asemenea, se apreciază, pârâta nu avea posibilitatea nici din punct de vedere al competenței teritoriale de a determina astfel de impozite pentru imobilele situate în portul C. Sud, câtă vreme prin încheierile de intabulare nr. 2564-65/13.02.2006 a fost intabulat dreptul de administrare în favoarea UATM C..
Precizează totodată că la solicitarea pârâtei Direcția Generală a Marilor Contribuabili a procedat la efectuarea unui control asupra spațiilor depozitare a mărfii încheindu-se procesul verbal nr._/05.11.2012, în care a fost menționat faptul că nu au fost identificate alte tipuri de marfă în silozul metalic în afară de cereale, fiind astfel clară și diferențiată utilitatea dată acestor spații.
În drept au fost invocate disp. art. 117 al.1 lit.d c.proc fiscală, art. 250 al.1 pct.17 c.fiscal., iar în susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri (filele 11-68)
Pârâta a depus întâmpinare (filele 76-84) prin care invocă pe cale de excepție inadmisibilitatea formulării cererii motivat de faptul că nu a fost urmată procedura prevăzută de Titlul IX din Codul de procedură fiscală, cu referire la art. 205 și urm.
Pe fond apreciază asupra caracterului neîntemeiat al cererii motivat de următoarele considerente:
Nu a fost contestat până în prezent titlul de creanță reprezentat de decizia de impunere devenită titlu executoriu care au stat la baza stabilirii obligației fiscale, iar imobilul în discuție a fost impus conform declarației depusă de reclamantă, în care nu a fost precizată destinația silozului metalic pentru a oferi posibilitatea organului fiscal de a aprecia dacă acesta beneficiază sau nu de scutirea la plata impozitului. Mai mult din memoriul justificativ anexă la autorizația de construire este menționată destinația acestui depozit se stocare cereale, mazăre, floarea soarelui, etc, fiind evident că depozitarea altor produce cu excepția cerealelor pot determina aplicarea impozitului. Astfel apreciază că din acest punct de vedere în mod corect s-a impus la plată societatea cu privire la impozitul pe clădiri, având în vedere faptul că din înscrisurile depuse rezultă și altă destinație comercială a silozului metalic, respectiv de depozitare a altor produse agricole, fapt care rezultă și din raportul de control întocmit de ANAF.
De asemenea, se arată că autorizația de construire a fost emisă de . agricole și nu în mod special pentru produse cerealiere, aspect care probează apartenența teritorial administrativă relativ la imobilul impus. Decizia de impunere a fost emisă prin raportare la disp. art. 249 . c.proc.fiscală, sediul contribuabilului este în localitatea A. conform extrasului ORC, iar imobilele în discuție se află pe raza administrativ teritorială a Comunei A..
Suprafața de teren din Portul A. este teren nou câștigat asupra mării prin construcția digului de larg după anul 1968, prin utilizarea materialelor obținute din excavarea Canalului D. Marea N., obținându-se această suprafață de teren în continuarea teritoriului administrativ al Comunei A.. Ulterior, în temeiul procesului verbal nr. 1415/09.03.2004 emis de OCPI, suprafața a fost inclusă în administrarea provizorie a Comunei A., până la adoptarea legii privind stabilirea limitei dintre cele două unități administrativ teritoriale.
Ulterior, prin Încheierile de CF nr. 2564, respectiv 2565, biroul de Carte Funciară a dispus intabularea suprafeței în discuție în favoarea UAT C., din considerente de ordin tehnic.
De asemenea apreciază pârâta că în speță reclamanta tinde la o îmbogățire fără just temei prin raportare la HCL C. 124/23.06.2014 care scutește de la plata impozitelor contribuabilii care au achitat impozitele și taxele către . 2007-2011.
În apărare a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri (filele 85-106)
Prin Răspunsul la întâmpinare reclamanta solicită respingerea excepției inadmisibilității și admiterea cererii promovate.
La termenul din 15.10.2014 instanța în temeiul disp. art. 248 c.proc.civ a pus în discuția părților excepția inadmisibilității, asupra căreia reține :
În speță, prin acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății, reclamanta solicită obligarea organului fiscal pârât la restituirea sumei de 262.667 lei reprezentând contravaloare impozit clădiri încasat în perioada martie 2008- septembrie 2011.
Reține instanța că obligația fiscală achitata de reclamanta a fost stabilită în speță prin declarațiile fiscale depuse de contribuabil la organul fiscal, or prin raportare la disp. art. 85 al.1 lit.a din OG 92/2003 cu referire la disp. art. 110 al.3 din același act normativ aceasta constituie titlul de creanță prin care obligația de plată este individualizată.
Cum însă legalitatea și temeinicia titlurilor de creanță reprezentate de declarațiile fiscale, care devin titluri executorii în condițiile art. 141 din OG 92/2003, poate fi analizată pe calea prevăzută de art. 205 și urm din OG 92/2003, iar dovada contestării acestora nu a fost în cauză efectuată, obligația de plată stabilită în temeiul acestor titluri a existat și a fost îndeplinită de către reclamantă, astfel încât nu se poate aprecia asupra incidenței dispozițiilor art. 117 al.1 lit.d din OG 92/2003, relativ la caracterul nedatorat al sumelor achitate, în cadrul unei acțiuni introdusă direct la instanța de contencios administrativ, având ca obiect restituirea acestui impozit.
Astfel, prin raportare la disp. art.205 și urm, respectiv art. 218 din OG 92/2003 se apreciază în sensul că legiuitorul a pus la dispoziția contribuabilului o procedură administrativă, prealabilă, obligatorie, urmată de o procedură judiciară, în cadrul căreia se poate analiza legalitatea titlului de creanță, respectiv aplicarea eronată sau corectă a prevederilor legale relativ la impozitul în discuție cu privire la persoana contribuabilului.
Pe de altă parte, prin raportare la temeiul de drept invocat în susținere, restituirea de sume este reglementată de dispozițiile art. 117 cod procedură fiscală, potrivit cu care sumele plătite în plus față de obligațiile fiscale sau ca urmare a aplicării greșite a prevederilor legale se restituie debitorului, la cerere.
Prin Ordinul nr. 1899/22.12.2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Potrivit pct. 2 și 3 din acest ordin, 2. Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
3. (2) Cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea.
Reclamanta a formulat o cerere de restituire a taxei de liniște și siguranță la organul fiscal, cerere care însă nu a fost soluționată printr-o decizie potrivit dispozițiilor menționate anterior.
Cum între părți a luat naștere un raport juridic fiscal, drepturile și obligațiile părților privind sumele datorate bugetului local sunt reglementate de Codul de procedură fiscală, iar din modalitatea de restituire prevăzută de procedura fiscală, rezultă că legiuitorul a instituit norme exprese și imperative în această materie.
Potrivit art. 88 alin.1 lit. a din Codul de procedură fiscală sunt asimilate deciziilor de impunere și actele administrativ fiscale emise în soluționarea cererilor de restituire a sumelor de la bugetul de stat, respectiv deciziile de restituire sau compensare, apreciindu-se că în raport de aceste dispoziții, deciziile de restituire, acte administrativ fiscale asimilate deciziei de impunere, pot fi contestate potrivit procedurii reglementate de dispozițiile art. 205-218 din Codul procedură fiscală, respectiv prin formularea unei contestații la organele fiscale emitente.
Acțiunea reclamantei este o acțiune specială, în restituire de sume, pretins încasate fără temei la buget și în conformitate cu principiile generale ale dreptului român, legea specială poate să deroge de la legea generală, prevederile din legea specială se aplică în domeniul respectiv, excluzând aplicarea normelor cu caracter general.
În speță, reclamanta a solicitat instanței de judecată restituirea sumei de 262.667 lei reprezentând impozit pe clădiri achitat în perioada martie 2008- septembrie 2011, după ce a formulat o cerere de restituire la organul fiscal competent, în sensul disp. art. 117 din Codul de procedură fiscală, fără însa ca această să fi fost soluționată printr-o decizie
Se apreciază astfel că inexistența unei decizii de soluționare a cererii de restituire asimilată deciziilor de impunere, contestabilă pe calea procedurii speciale prevăzută de art. 205 cod procedură fiscală și ulterior și a unei eventuale decizii de soluționare a contestației, contestabilă potrivit art. 218 din Codul de procedură fiscală, atrage inadmisibilitatea acțiunii directe în justiție având ca obiect restituirea sumelor încasate la bugetul de stat în temeiul dispozițiilor menționate anterior.
În procedura specială reglementată de Codul de procedură fiscală, poate constitui obiect al acțiunii judiciare decizia sau dispoziția dată de organul fiscal în soluționarea contestației administrative, iar în situația în care in care se apreciază ca organul fiscal întârzie in mod nejustificat soluționarea contestației persoana vătămată are la dispoziție alte mijloace procedurale prin care sa obțină obligarea acestuia la respectarea dispozițiilor legale.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse instanța apreciază asupra caracterului întemeiat al excepției invocate urmând a dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta N. S. SHIPPING SRL prin SCA C. SI ASOCIATII, cu sediul în C., ..7, ., în contradictoriu cu pârât ., cu sediul în A. ., jud. C..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. N. D. V. S.
Red. jud. C. N./02.12.2014/2.ex
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 11/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 835/2014.... → |
|---|
