Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 11/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 28929/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.06.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: A. L. N.
JUDECĂTOR: L.-V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurentul intimat INSPECTORATUL T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată petentă fiind S.C G. T. STAR SRL,, cu sediul în Năvodari, ., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru intimata petentă avocat B. L., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind recurentul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Totodată arată că la dosarul cauzei intimata petentă a depus prin registratura instanței întâmpinare.
Instanța califică întâmpinarea formulată de intimata petentă ca fiind note scrise, apreciind că nu se impune comunicarea acesteia.
Instanța încuviințează în probațiune administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală în raport de probele administrate în cauză. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plangerea inregistrata la data de 15.11.2012 pe rolul Judecatoriei Constanta sub numar de dosar_, petenta S.C. G. T. Star S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu Inspectoratul T. de munca Constanta, anularea procesului verbal de contraventie . nr._ din data de 01.11.2012 si, in subsidiar, inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii.
In fapt, cu privire la fapta retinuta, petenta a aratat ca administratorul societatii a fost la punctul de lucru de la ora 7:00 la ora 10:00 cand a primit un telefon de la un vecin care o anunta ca s-a spart coloana de apa intre cele doua apartamente. Avand in vedere ca la ora 11:00 urma sa vina masina cu paine, iar la magazin venise prietena doamnei administrator, A. F., a fost rugata aceasta sa mearga la apartament. Doamna A. a refuzat sa intre singura in apartamentul administratorei, oferindu-se sa ramana in magazin pana la intoarcerea acesteia din urma. La venirea inspectorilor I.T.M., doamna A. era la . a explicat acestora situatia, mentionand ca nu este angajata si ca statea doar sa nu intre cineva in magazin. Petenta precizeaza ca nu a incheiat contract de munca cu doamna A., deoarece aceasta nu doreste sa fie salariata petentei.
In drept, petenta invoca dispozitiile O.G. 2/2001 privind regimul contraventiilor.
La data de 29.01.2013, prin serviciul registratura, intimatul, legal citat, a depus intampinare prin care solicita respingerea ca nefondata a plangerii. In dovedire, a depus documentele care au stat la baza intocmirii procesului verbal.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si proba testimoniala.
Prin sentința civilă nr._/ 2013 din 21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Constanața, s- a dispus în sensul admiterii plangerii contraventionale formulate de petenta G. T. STAR SRL, cu consecința anularii procesului – verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr_/1.11.2012 incheiat de ITM Constanta.
Pentru a dispune această soluție a reținut prima instanță că prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ din data de 01.11.2012, s-a retinut ca, urmare controlului efectuat la data de 31.10.2012, s-a constatat ca petenta a incalcat prevederile art. 16 din Codul muncii republicat, respectiv a primit la munca pe numita A. F. de la data de 31.10.2012 fara a-i incheia contract individual de munca in forma scrisa, fapta care constituie contraventia prevazuta de art. 276 alin. 1 lit. e din Codul Muncii republicat si sanctionata conform art. 276 alin. 1 lit. e) din acelasi act normativ cu amenda in valoare de 10.000 lei, pentru prima fapta.
Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat
Instanta retine ca petenta nu a invocat nici una din situatiile de nulitate relativa a procesului verbal si urmeaza sa aprecieze legalitatea actului atacat numai prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care instituie cazurile de nulitate absoluta, a caror constatare revine si instantei din oficiu.
Conform art. 17, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Instanta apreciaza ca procesul verbal contine toate mentiunile prevazute de art. 17 sub sanctiunea nulitatii absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat
Instanta retine ca petenta invoca faptul ca numita A. F. nu desfasura activitate, oferindu-se doar sa ramana in magazin pentru catva timp pe perioada absentei persoanei care vindea – administratora societatii – care a fost obligata de un eveniment imprevizibil – inundatie in apartamentul personal.
Sustinerile petentei se coroboreaza cu declaratia martorului Z. I., proprietar al apartamentului vecin cu acela al administratorei, care a afirmat ca este persoana care a anuntat iminenta inundarii apartamentului administratorei urmare spargerii unei conducte care trece intre cele doua apartamente.
De asemenea, in fisa de identificare, nu se mentioneaza care este salariul pe care il primea sau urma sa il primeasca numita A. F. pentru orele lucrate, lipsind astfel unul din elementele definitorii ale contractului de munca.
In aceeasi fisa se remarca faptul ca ziua controlului este si ziua in care se presupune ca numita A. ar fi inceput sa desfasoare activitate pentru petenta. Avand in vedere ca ora completarii fisei de identificare este 10:36, iar intervalul orar mentionat ca fiind acela in care urma sa lucreze salariata este chiar acela in care a lipsit administratora.
In plus, in documentatia depusa de intimat nu se regaseste nota de relatii/ proces verbal incheiat cu ocazia prezentarii la sediul I.T.M. in data de 01.11.2012, astfel incat sa se consemneze si opinia reprezentantului legal al societatii. Procesul verbal de control nu a fost intocmit la data efectuarii acestuia – 31.10.2012 – ci ulterior, in data de 01.11.2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 24.04.2014
În motivarea recursului se arata ca numita A. F. a dat declaratie pe propria raspundere in data de 31.10.2012, ora 10:36, aratand ca presteaza activitate pentru petenta, in functia de vânzător incepand cu data de 31.10.2012 – fara insa a semna – cu fractiunea de norma de 2 ore /zi, program lucru 9,00 -11,00 – fisa de identificare 1 depusa la dosarul cauzei .
In cuprinsul cercetarii judecătoresti, instanta de fond retine faptul ca in fisa de identificare nu s –a mentionat salariul pe care il primea sau urma sa il primeasca numita A. F. . Or, instanta de fond nu a retinut faptul ca din cele declarate a rezultat prestarea muncii in acea zi – 31.10.2012 – data identificarii de catre inspectorii de munca si faptul ca nu a semnat contract de munca . Rezulta neindeplinirea obligatiei prevazuta de art 16 alin 1C . muncii – neincheierea in forma scrisa a contractului de munca anterior inceperii activitatii – 31.10.2012 – ceea ce confirma de altfel și faptul ca nu a fost negociat salariul . Rezulta reaua – credinta a intimatei petente, in calitatea sa de angajator care a considerat ca perioada de proba – nu este considerata perioada de executare a contractului de munca – motiv pentru care nu a incheiat si nu a negociat salariul – pentru data de 31.10.2012, functia de vanzator, norma de 2 ore /zi program lucru 09,00 – 11,00 .
Ori, potrivit prev art 31- 33 C muncii, si perioada de proba reprezinta perioada de executare a contractului individual de munca – art 32 alin 3 – perioada de proba constituie vechime in munca si angajatorul are obligatia incheierii in forma scrisa a contractului individual de munca in conditiile art 16 alin 1 C muncii si negocierea acestei clauze . Mai mult, in situatia contrara, existenta raspunderii contraventionale, conf art 260 alin 1 lit e din c . muncii .
Astfel ca, retinerea instantei de fond cu privire la faptul ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale contractului de munca nu sunt fondate, elementul de subordonare exista la data de 31.10.2012, zi de lucru pentru numita A. F. care presta munca pentru si sub autoritatea petentei in calitate de salariat de buna credinta .
Desi cele declarate pe propria raspundere de catre numita A. F. la data de 31.10.2012 – dar si constatarile inspectorilor de munca din ziua controlului – se poate retine ca nu era ziua in care se aceasta se presupune ca ar fi inceput sa desfasoare activitatea – asa cum in mod eronat a retinut de instanta de fond . Urmeaza, insa a se retine ca aceasta presta activitatea de la ora 9:00 si a fost identificata la ora 10:36 – deci se afla in timpul programului de lucru .
De altfel, obiectul de activitate al intimatei – petente este potrivit cod caen 471- comert cu amanuntul in magazine nespecializate, iar la data controlului avea un numar de 5 salariati activi – vanzatori – potrivit evidentei din registrul salariatilor – fila 2 la ds .
Faptul ca reprezentantul legal nu a dat o declaratie pe propria raspundere cu privire la cele constatate de catre inspectorii de munca printr – o nota de relatii, desi a fost de fata la incheierea procesului – verbal de control si a masurilor dispuse in anexa de constatare – prin semnarea acestuia si aplicarea stampilei nu a formulat obiectiuni, ci dimpotriva a achiesat la cele constatate de catre inspectorii de munca urmare a declaratiei numitei A. F..
De altfel, instanta de fond nu a retinut nici faptul ca nu s –a facut mentiunea cu privire la faptul ca intimata petenta nu a contestat procesul – verbal de control potrivit legii contenciosului administrativ, si nici faptul ca, inspectorii de munca au initiat controlul la data de 31.10.2012 - in cadrul campaniei de identificarea muncii nedeclarate – si a fost finalizat in data de 1.11.2012 la sediul ITM Constanta, ora 10 in prezenta reprezentantului legal – prin aplicarea sanctiunii contraventionale potrivit art 260 alin 1 lit e C muncii – fiind intocmit procesul – verbal de constatare a contraventiei contestat si in care reprezentantul legal a declarat ca formuleaza obiectiuni .
Apreciaza ca printr – o astfel de atitudine a intimatei – petente de a eluda dispozitiile legale prin neincheierea contractului individual de munca in detrimentul salariatului ce reprezinta și o forma a evaziunii fiscale in detrimentul statului sunt afectate aspectele legale privind acumularea vechimii in munca de catre salariat si regimul asigurarilor sociale instituit in beneficiul salariatului pentru perioada lucrata fara a avea incheiat contract individual de munca, dar si efectelor privind respectarea obligatiilor fiscale ale angajatorului. Astfel, instanta de fond devine aparatorul intimatei petente prin argumentele retinute in sentinta .
Solicita admiterea recursului, casarea sentintei recurate, iar pe fond repingerea plangerii .
Prin intampinarea formulata si depusa la dosar ( f11-13) intimata petenta a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei recurate .
Se arata ca prin probele administrate a rasturnat prezumtia de adevar a procesului – verbal de constatare a contraventiei, intrucat:
- cu factura fiscala nr 007/31.10.2012 emisa de II Tataroiu M. a dovedit ca s –a intervenit la coloana de apa rece de la sediul social ;
- cu contractele de munca nr 5/29.02.2012, 6/14.05.2012, 7/7.06.2012, 8/7.06.2012,9/13.08.2012 si 10/12.10.2012 a facut dovada ca toti salariatii societatii erau inregistrati in REVISAL .
- fisa de identificare nu cuprinde elemente esentiale, salariul, orele de munca, perioada- elemente care sunt definitorii pentru contractul de munca ;
Mai mult, din declaratia martorului Z. I. a rezultat situatia de forta majora, privind spargerea unei conducte de trecere la ., ., in intervalul mentionat, aspect ce a determinat- o pe Tusa D., in calitate de administrator sa plece pentru o perioada scurta de timp pentru a remedia situatia creata .
Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 1.11.2012 petenta a fost sanctionata în temiul disp. art. 260 al.1 lit.e din legea 53/2003 motivat de faptul că a primit la muncă o persoană, fără încheierea unui contract individual de muncă.
Relativ la criticile aduse de recurenta intimată se observă că acestea fac trimitere la faptul că a fost apreciat în mod eronat probatoriul administrat cu privire la îndeplinirea condițiilor răspunderii contravenționale .
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Mai mult, se va retine că, concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a celui acuzat, se impune cu prisosinta ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză , si asupra carei instanta de fond a facut o cercetare amanuntita .
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se reține că, in speta este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanta de apel să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator analizat de instanta de fond in detaliu a rezultat faptul ca petenta nu s –a facut vinovata de savarsirea faptei contraventionale retinute in sarcina sa .
Mai mult, pe langa considerentele retinute prin cercetarea judecatoreasca facuta in fond, Tribunalul va mai retine ca, nu poate fi apreciata ca fiind concludenta pozitia adoptata de catre intimata prin retinerea in sarcina petentei a incalcarii dispozitiilor prevazute de art 260 alin 1 lit e C muncii atata timp cat nu se face o dovada a faptului ca perioada pentru care numita A. F. a fost depistata la locul savarsirii contraventiei reprezinta o forma de munca – prestatia de proba sau chiar o munca angajata de zi cu zi prin prestarea muncii in cadrul unui program si pe o remuneratie stabilita si negociata intre angajat si angajator .
Potrivit art 16 alin 1 cu ref la alin 2 din C. muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților în formă scrisă, în limba română, obligație ce revine angajatorului, forma scrisă fiind obligatorie pentru încheierea valabilă a acestuia și, anterior începerii activității, se înregistrează în registrul general de evidență al salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
De asemenea, potrivit art 10 alin 1 C muncii, legiuitorul a definit contractul individual de munca ca fiind contractul în temeiul căruia o persoana fizica, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizică sau persoana juridica, în schimbul unei remunerații .
În accepțiunea juridică, contractul de muncă individual, este un act juridic bilateral, sinalagmatic, părțile obligându-se reciproc una față de alta.
Un contract individual de muncă presupune un program de muncă, presupune sarcini de serviciu si alte aspecte morale si firesti pentru derularea in bune conditii a unui contract .
În cazul salariatului, o definire perfectă a întinderii obligațiilor principale pe care le are în cadrul contractului ar presupune o definire completă a felului muncii. Or, de regulă, concretizarea atribuțiilor de serviciu se realizează prin intermediul fișei postului. O asemenea fișă a postului, de principiu, trebuie să existe și, mai mult decât atât, trebuie să se concretizeze ca anexă la contractul individual de muncă, astfel încât de la momentul încheierii contractului salariatul să cunoască în mod exact întinderea obligațiilor de serviciu ce îi revin. Evident însă că în niciun act scris nu se pot cuprinde în detaliu și cu maximă precizie toate aspectele pe care le-ar presupune realizarea sarcinilor de serviciu. De altfel, însăși încheierea contractului individual de muncă reprezintă o modalitate prin care salariatul consimte să îndeplinească atribuțiile ordonate de angajatorul său, cu condiția ca aceste atribuții să se circumscrie felului muncii pentru care s-a angajat.
In situatia pendinte, in mod corect instanta de fond a retinut ca nu poate fi retinuta fapta contraventionala savarsita de petenta ca fiind una ce se incadreaza perfect in dispozitiile legale incidente din Codul muncii, intrucat, intre subiectii raportului de munca nu a existat un raport de subordorare si nu au fost purtate discutii cu privire la timpul de lucru, remuneratia aferenta si activitatile ce urmeaza a fi realizate in cadrul programului .
In mod corect se retine de instanta de fond faptul ca, ora la care numita A. F. se incadreaza perfect in timpul in care administratora a fost plecata in vederea remedierii situatiei de la sediul social, aspect ce s –a coroborat cu probatoriul administrat, respectiv declaratia martorului Z. I.( f79 ) si factura fiscala nr 007/31.10.2012 reprezentand contravaloarea lucrarilor efectuate si pentru care s-a solicitat prezenta la magazin a persoanei in cauza ( f 36).
Pentru a fi în fața unui contract individual de muncă este fundamental ca partea care prestează muncă să fie remunerat pentru activitatea prestată.
Remunerarea presupune în primul rând convingerea părților cu privire la faptul că munca nu va fi prestată cu titlul gratuit, și că pentru efortul depus salariatul va primi o remunerație conformă normelor legale. Prin norme legale avem în vedere în primul rând respectarea salariului minim pe economie.
Tribunalul va retine ca in mod corect instanta de fond a retinut si aspectul netemeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina petentei prin prisma obligativitatii legale de a solicita administratorei un punct de vedere cu privire la cele retinute si in situatia inscrierii in cuprinsul actului constatator la rubrica obiectiuni – mentiunea clara „ Formulez Obiectiuni .
Simplul fapt al semnarii si stampilarii actului constatator nu duce la concluzia stricta de a preciere a recunoasterii celor retinute, ci reprezinta un inscris adus la cunostinta partii, legalitatea si temenicia celor retinute nefiind un atribut exclusiv al acuzatorului, ci al instantei de judecata, pana la proba contrara – acuzatul beneficiind de PREZUMTIA DE NEVINOVATIE .
Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect prima instanță a reținut temeinicia actului, considerente față de care, în temeiul art. 312 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul intimat INSPECTORATUL T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată petentă fiind S.C G. T. STAR SRL,, cu sediul în Năvodari, ., ., județul C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. N., L. V. M., A. J. N.,
Pentru judecător Pentru judecător
A. L. N. A. J. Nița
Conf. art 261 alin 2 C.P.Cconf. art 261 alin2 C.P.C
Semnează semnează
V. C. C., V. C. C.,
GREFIER,
A. G.,
Jud fond R.M.D.
Red/Tehnored L.V.M.
2 ex /7.08.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 854/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2480/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
