Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 42/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 9867/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 42
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V. M.
JUDECĂTOR R. N. B.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul . SRL, cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 41, ., județ C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr._/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare - Garda Financiară C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ (f. 4-5), prin care petenta . SRL a fost sancționată cu amenda în cuantum de 8000 lei în temeiul art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal. De asemenea, în temeiul art. 11 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență, a fost confiscată suma de 88,1 lei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în temeiul art. 14 alin. 2 suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni începând cu data de_ .
S-a reținut în procesul verbal de constatare al contravenției . nr._ faptul că . SRL nu a eliberat bonuri de marcat fiscale pentru încasări în sumă de 88,1 lei, rezultată ca diferență între numerarul existent la începutul controlului și raportul de citire X al casei de marcat. De asemenea, se precizează că registrul de casă nu era actualizat din data de_ . Procesul verbal a fost semnat de administratorul . SRL.
Anexă la procesul verbal menționat mai sus s-au făcut: nota explicativă din_ (f. 23); raportul zilnic și monetarul din aceeași zi (f. 22).
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat instanța de fond a reținut, în ce privește legalitatea, că nu există cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; de asemenea, petenta nu aduce critici de nelegalitate cu privire la întocmirea procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție . nr._ din_, instanța față de prezumția de nevinovăție invocată de petentă, instanța a aratat că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său până la proba contrară. În aceste condiții, pentru a dovedi o altă situație decât cea reținută de agentul constatator, sarcina probei îi revine petentei, procesul-verbal de contravenție având caracterul unui mijloc de probă în condițiile în care agentul a făcut personal constatările.
S-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale. Instanța reține că procesul verbal . nr._ din_ constituie o probă a vinovăției contravenientului.
A fost înlăturată apărarea petentei potrivit cu care banii găsiți în casa de marcat la momentul efectuării controlului proveneau din „vânzările pe datorie” făcute anterior controlului, pentru care petenta a emis bonuri la momentul în care clientul a primit bunurile. Analizând bonurile fiscale depuse la dosar (f.12), instanța a observat că acestea nu susțin afirmația petentei (cum că bonurile erau emise la momentul predării bunurilor), deoarece au fost depuse bonuri fiscale ulterioare efectuării controlului (din data de_ sau_ ) pentru a justifica suma de 88,1 lei existentă în casa de marcat în data de_ .
Trecând peste acest aspect, instanța a mai reținut că bonul fiscal este unul din documentele care trebuie să justifice sumele de bani intrate în casa de marcat, respectiv în contabilitatea societății. Emiterea acestui bon, înainte ca o sumă de bani să intre în contabilitatea societății este nelegală, existând alte posibilități pentru ca petenta să vândă pe credit.
Ca atare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că petenta a încălcat prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 prin neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, probele administrate indicând culpabilitatea petentului.
Cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicată de către organul constatator, s-au apreciat neîntemeiate criticile petentei, față de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora amenda se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 8.000 lei, aceasta fiind astfel stabilită în limitele legii (art. 11 alin. 1 lit. b din OG nr. 28/1999 republicată), chiar la limita minimă.
Analizând și posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment ori a reducerii amenzii, instanța a constatat că petenta nu a probat niciun motiv ce ar justifica această atenuare a sancțiunii.
Proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curte: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordând însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Stabilirea unui minim special într-un cuantum ridicat duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită, urmarea imediată a faptei petentei constă în crearea unei stări de pericol social cu privire la încasarea sumelor de bani reprezentând obligații fiscale. Obiectivele de politică socială ale statului nu trebuiesc îndeplinite doar pe seama unor persoane private, nu este acceptabil, întrucât costurile de politică socială trebuie suportate de întreaga colectivitate. Ca atare, și societatea petentă este datoare să păstreze contabilitatea în mod regulat. În caz contrar, statul are obligația să disciplineze persoanele juridice care, prin atitudinea adoptată, aduc atingere, printre altele, și concurenței loiale față de persoanele juridice care realizează în mod regulat obligațiile impuse în domeniul contabil și fiscal.
Pentru aceste motive, luând act de faptul că petenta nu a recunoscut niciun moment încălcarea obligației legale și săvârșirea contravenției, instanța a apreciat că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, rolul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii realizându-se doar în modalitatea amenzii contravenționale, în cuantumul aplicat de agentul constatator.
Cu privire la proporționalitatea sancțiunii complementare, în lumina tuturor criteriilor prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001, reținând că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, aspect ce se reflectă prin chiar sancțiunea principală aplicată, instanța a constatat că sancțiunea complementară este de asemenea proporționată în raport cu toate criteriile de mai sus, că se justifică suspendarea activității societății petente pe 3 luni pentru fapta constatată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta critică modalitatea în care prima instantă a stabilit sarcina probei si a inlăturat apărările petentei.
Totodată, apelanta critică modalitatea de solutionare a cererii de reindividualizare a sanctiunilor, arătând că este lipsit de echivoc faptul că o sanctiune fixă, mai ales de gravitatea acesteia afecteză balanta proportionalității ingerintei în dreptul de proprietate, în defavoarea contravenientului.
Apelanta invocă jurisprudenta CEDO, arătând de asemenea faptul că banii reprezentau echivalentul mărfii vândute anterior pe datorie, deoarece datorită crizei economice este nevoită să facă vânzări cu plata pretului la data salariului sau pensiei, astfel că bonul a fost dat la momentul livrării mărfii, aspect dovedit prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 466 si urm. C.pr.civ.
Legal citat, intimatul-organ constatator a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a dispozițiilor art.466 și art. 477 alin.1 NCPC., Tribunalul constată fondat apelul, în considerarea următoarelor:
Sentința civilă a cărei legalitate și temeinicie este criticată a fost pronunțată de Judecătoria C. în dezlegarea plângerii contravenționale formulate de petenta contestatoarea . SRL împotriva procesului verbal prin care a fost sancționată de agenții constatatori din cadrul Gărzii Financiare C., cu amendă în sumă de 8.000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. b O.U.G. nr. 28/1999.
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentei, reținând în mod judicios că petenta se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește modalitatea în care judecătorul fondului a analizat operațiunea de aplicare a sancțiunii contravenționale, se rețin următoarele:
Este adevărat că amenda a fost aplicată în limitele prescrise de textul sancționator, fiind respectat principiul legalității.
Acest principiu trebuie să fie însă corelat cu regula proporționalității sancțiunii contravenționale, care nu are un caracter reparator, ci preventiv-educativ.
Stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei trebuie determinată în raport cu criteriile generale prevăzute de art.21 din OG.2/2001, iar nu pornind de la limitele amenzii stabilite prin norma sancționatoare.
Particularitățile obiectului raportului de răspundere contravențională sunt date de specificul sancțiunilor.
Legiuitorul permite aplicarea sancțiunii avertismentului și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu prevede această sancțiune, tocmai în considerarea necesității de respectare a regulii proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social concret al faptei.
Cum sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, prin raportare la dispozițiile art.7 alin.(3), respectiv a art.21 din OG.2/2001, controlul judiciar relevă că sancționarea cu „avertisment” era în raport de contextul circumstanțial dat -cuantumul redus al sumei pentru care s-a reținut neeliberarea de bonuri fiscale-suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii contravenționale.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC., va fi admis apelul, iar sentința apelată schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a plângerii, prin reindividualizarea sancțiunii contravenționale, respectiv înlocuirea amenzii în sumă de 8000 de lei cu avertismentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelantul . SRL, cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 41, ., județ C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în sumă de 8000 lei cu avertismentul.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.02.2014.
Președinte, Judecător,
L. V. M. R. N. B.
GREFIER,
A. N.
jud. fond. V. Ticea
red.jud.RNB/2ex./14.03.2014
| ← Pretentii. Hotărâre din 14-03-2014, Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 410/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
