Pretentii. Hotărâre din 14-03-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 10698/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 14 MARTIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretenții - formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL PRIMĂRIEI VALU LUI T., cu sediul în ., localitatea Valu lui T., județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Muhscină S. pentru reclamant și av. B. F. pentru pârât, în baza împuternicirii avocațiale, respectiv a delegației de substituire pe care le depun la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
Reprezentantul convențional al reclamantei solicită introducerea în cauză în calitate de pârât a Comunei Valu lui T., prin primar.
Față de disp. art. 2 lit. f coroborate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța invocă din oficiu excepția necompetenței funcționale, excepție pe care o pune în discuția părților.
Reprezentantul convențional al reclamantei formulează concluzii de respingere a excepției necompetenței funcționale, având în vedere că în cauză este vorba despre obligația legală a unei autorități publice de a finanța servicii, din fonduri publice. Depune practică judiciară.
Reprezentantul convențional al pârâtului solicită admiterea excepției și apreciază că prezenta acțiune vizează pretenții împotriva unor pârâți, pretenții ce nu derivă din act administrativ.
Reprezentantul convențional al reclamantei depune la dosarul cauzei și comunică reprezentantului convențional al părții adverse cererea modificatoare și cererea de renunțare la cel de-al doilea petit al acțiunii.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței funcționale.
TRIBUNALUL,
Asupra excepției necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Tribunalului C.- Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C. a chemat în judecată pârâtul C. L. AL PRIMĂRIEI VALU LUI T. solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 366.069,24 lei aferentă perioadei ianuarie 2010 - septembrie 2013 reprezentând contribuția acesteia la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență materială, persoanelor majore care beneficiază de protecție conform art. 51 din Legea 272/_ modificată prin Legea 257/2003 precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centre specializate aflate în subordinea reclamantei, obligarea pârâtului la penalități de 0,30% pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În fapt se arată că în perioada ianuarie 2010-noiembrie 2013 reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin internarea în centre aflate în subordine pentru copii și adulți, beneficiari ai serviciilor de protecție și asistență socială proveniți de pe raza administrativ - teritorială aparținând pârâtei.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a contribui la finanțarea activității de protecție socială motiv pentru care a formula prezenta acțiune.
În drept invocă HG 268/2007, Legea 448/2006; Legea 272/2004; Legea 292/2011, Legea 47/2003, OG 86/2004, OG 68/2003, Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii solicită proba cu înscrisuri.
Legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Potrivit Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ:
Art. 2: Semnificația unor termeni (1)În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: f)contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Obiectul prezentei acțiuni acțiunii îl reprezintă pretenții întemeiate pe dispozițiile art. 54 din Legea nr. 448/2006 și art. 33 din H.G. n.r. 268/2007 precum și pe dispozițiile art. 18 alin. 1 Legea 272/2004.
Prezenta cerere de chemare în judecată are un obiect pur patrimonial, nefiind precedată de o acțiune în contencios administrativ pentru anularea vreunui act administrativ sau constatarea nesoluționării în termenul legal ori a refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept al său sau la un interes legitim.
Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 – Obiectul acțiunii judiciare, alineatul 1: (1)Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim
Similar, soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, potrivit art. 18 alin.1-3, cu incidență în cauză sunt:
Art. 18: Soluțiile pe care le poate da instanța
(1)Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris.
(1)Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.)
(2)Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (8), și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(2)Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(3)În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
(…)
Condiționarea admisibilității acțiunii în pretenții, de soluționarea unei acțiuni anterioare de către instanța de contencios administrativ, rezultă din conținutul art. 18 alin.2 și art. 19 alin. (1) al legii organice mai sus enunțată, conform cărora în cazul soluționării cererii, instanța va hotari și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru, iar când când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Or, în cauză reclamantul nu este în ipoteza în care anterior sesizării instanței de contencios administrativ să se fi adresat instanței de contencios administrativ competentă, cu o cerere pentru anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins ori a interesului legitim, iar cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții nu este subsecventă anulării unui act administrativ, astfel cum impune art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Este real că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 tribunalele administrativ fiscale soluționează litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei, dar numai în măsura în care, potrivit art. 2 alin.1 lit.g din lege ,litigiul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, iar pretențiile formulate ar reprezenta o reparare a prejudiciului produs printr-un act administrativ anulat de instanța de contencios administrativ.
Pe de altă parte, că nici Legea nr. 448/2006 și nici Legea nr. 272/2004, ca legea specială, nu conțin reglementări care să atribuie competența de soluționare a litigiilor născute din aplicarea acestora instanței de contencios administrativ.
H.G.nr. 268/2007 prevede doar două ipoteze în care intervine competența specială a instanței de contencios administrativ respectiv la art. 10 – neemiterea în termen de 30 de zile a dovezii ori aprobării de plată pentru dispozitive medicale solicitate de persoane cu handicap și art. 11 – nerezolvarea favorabilă a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă, formulată de studentul cu handicap grav sau accentuat.
Competența instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile și condițiile prevăzute expres de legiuitor.
Calitatea de instituție/autoritate publică a părților nu atrage automat competența contenciosului administrativ, a admite conclutia contrară însemnând a transforma în mod artificial orice litigiu având ca obiect obligația de a plăti o sumă de bani într-unul administrativ .
Având în vedere lipsa dispozițiilor privind competența specială a instanței de contencios administrativ în Legea nr. 272/2004, Legea nr. 448/2006 precum și cele două ipoteze reglementate de art. 10 și art. 11 din HG 268/2007 ce atrag competența instanței de contencios administrativ, rezultă per a contrario că în rest, pentru celelalte litigii, competența aparține instanței de drept comun.
Potrivit art. 2 alin.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești: În cadrul curților de apel și al tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Pentru aceste considerente urmează a admite excepția necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ și a trimite cauza spre soluționare Secției I Civilă a Tribunalului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C. .
Trimite cauza formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C., cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL PRIMĂRIEI VALU LUI T., cu sediul în ., localitatea Valu lui T., județul C., spre soluționare Secției I Civilă a Tribunalului C. .
Pronunțată în ședință publică azi, 14.03.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. S. G. M.
Tehnored. S.A.B. / 2 ex.
14.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 42/2014.... → |
|---|
