Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 877/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 877/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 16200/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă 877
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul I. T. DE munca CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul S.C. E. P. CORPORATION S.R.L., cu sediul în C., .. 169, .. 1, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin avocat A. G., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală învederând că apelanta nu a reușit să infirme concluziile instanței de fond. Învederează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_, petentul S.C. E. P. CORPORATION S.R.L.a solicitat instanței ca, in contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCA CONSTANTA, să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/03.06.2013, prin care a fost sancționat întrucât nu a înmânat salariatului S. C. un exemplar al contractului individual de muncă anterior începerii activității.
În motivarea în fapt a plângerii petentul a precizat, în esență, că angajatul nu a fost de acord să primească exemplarul oferit de pe contractul individual de muncă, acesta fiindu-i trimis prin serviciile poștei la data de 03.06.2013. În plus, este vorba de un incident izolat, întrucât controlul a relevat existența a 72 de angajați cu privire la care toate formele legale erau respectate, fiind depusă nexa de constatare și măsuri dispuse la procesul verbal de control din 03.06.2013, iar angajatul respectiv a lucrat o perioadă foarte scurtă de timp (2 luni) și a dat dovadă de un caracter îndoielnic.
Totodată, se precizează de petent că nu a încercat în nici un moment să încalce dispozițiile legale, astfel încât, nu se poate reține vinovăția sa.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG nr.2/2001
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, în esență, motivând că, fapta reținută a fost săvârșită cu vinovăție, întrucât petenta nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. p) raportat la art. 16 alin. (3) din Legea nr. 53/2003. s-a mai arătat că procesul verbal de control a fost însușit de reprezentantul legal al petentei prin semnarea și aplicarea ștampilei societății fără obiecțiuni, act administrativ de autoritate publică, pe care petenta nu l-a contestat în termenele și conform procedurilor stabilite prin Legea nr. 554/2004 și, față de constatate, inspectorii de muncă, au considerat că sunt întrunite condițiile prevederilor art. l din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motiv pentru care au încheiat procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/03.06.2013.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri
Prin Sentința civilă nr_/20.12.2013, Judecătoria Constanta s – a pronuntat în sensul admiterii in parte a plangerii contraventionale formulate de petenta . SRL formulata impotriva procesului – verbal de contraventie . nr_/03.06.2013 emis de ITM Constanta, cu consecinta înlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale aplicate in cuantum de 20.000 lei, cu sanctiunea Avertismentului.
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1500 lei, în temeiul art. 16 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, reținându-se în sarcina că nu a înmânat salariatului S. C. un exemplar al contractului individual de muncă anterior începerii activității.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că într-adevăr potrivit art. 16 alin (3) din Codul muncii, angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 260 din același act normativ, alin (1): constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: p) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (3), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei.
În ceea ce privește motivele invocate de petent, referitoare la refuzul primirii de către salariat a contractului individual de muncă nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă iar în ceea ce privește comunicarea prin serviciul poștal, instanța reține că, potrivit dovezii de comunicare, acesta a fost transmis la data încheierii procesului verbal contestat, respectiv 03.06.2013.
În ceea ce privește raporturile de muncă ale numitului S. C. cu societatea petentă instanța reține că acestea au început la data de 20.02.2013 și au încetat la data de 22.04.2013, conform deciziei nr. 551/23.04.2013.
Raportat la susținerile petentei din plângerea formulată, instanța constată că fapta descrisă în procesul verbal de contravenție este săvârșită de către acesta cum corect s-a reținut de către agentul constatator, însă, la individualizarea sancțiunii va avea în vedere, atât disp.art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, în care se arată că, sancțiunea stabilită de organul sancționator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, cât și prevederile art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora, sancțiunea ce se aplică contravenientului trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Astfel, instanța apreciază că, raportat la modul și mijloacele de săvârșire, la faptul că petenta nu a urmărit un scop anume, contravenția astfel săvârșită neavând nici o urmare, denotă un pericol social concret de o importanță scăzută.
În acest sens, la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere si faptul că sancțiunea juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este necesar ca în toate cazurile să fie aplicată sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
În consecință, instanța consideră că se impune aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către petentă, astfel că urmează să admită plângerea și să dispună înlocuirea amenzii stabilite în sarcina acestuia prin procesul verbal contestat cu sancțiunea avertisment.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel – intimata I. T. de Munca Constanta, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Sectia C. Administrativ si Fiscal la data 08.07.2014.
In motivarea caii de atac se invedereaza ca angajatorii nu mai au obligația înregistrării contractelor individuale de muncă, a actelor privind executarea, suspendarea, modificarea și încetarea contractelor individuale la inspectoratele teritoriale de munca, conform Legii 130/1999 rep ( abrogata prin OUG 123/2010), dată de la care nu se mai opereaza în carnetele de muncă ale salariaților .
Obligația de înfiintare, transmitere si completare a registrului de evidentă a salariaților revine în exclusivitate angajatorilor, si pe cale de consecință poarta întreaga răspundere pentru datele transmise, iar inspectorii de muncă, potrivit competențelor stabilite în conformitate cu prevederile Legii 108/1999 privind organizarea si sancționarea Inspecției Muncii – republ si ale HG 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Inspecției Muncii, constata si aplică sancțiunile cu privire la erorile înregistrate.
De altfel, registrul în format electronic reprezintă evidența angajatorilor cu privire la situația contractelor individuale de muncă ale propriilor salariati – si cu obligația eliberării documentelor ce atestă vechimea în munca, funcție, etc, art 34 alin 5 C muncii .
Ori, atat prin prisma aspectului punitiv cat si prin trimitere la carcaterul preventiv al acesteia, sancțiunea a fost corect individualizata în raport de gravitatea faptei si de împorejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar scopul poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, asigurându – se astfel prevenția generala cat si cea speciala .
F. de cele arătate, solicita admiterea apelului, casarea sentintei apelate, iar pe fond, respingerea plângerii .
In temeiul art 471 alin 5, intimata – petenta nu a formulat si depus intampinare. Procedând la judecata apelulii din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat . nr._/03.06.2013, întocmit de inspectori de muncă din cadrul ITM C., s-a reținut că petenta nu a înmânat salariatului S. C. un exemplar al contractului individual de muncă anterior începerii activității, încălcând astfel prevederile art. art. 16 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii. Pentru fapta săvârșită, petenta a fost amendată contravențional cu suma de 1500 lei
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Astfel, instanta de control judiciar constata ca in mod corect, prima instanta a apreciat asupra materialului probator administrat in cauza, in sensul ca in sarcina acesteia, condițiile răspunderii contravenționale sunt îndeplinite, existența faptei si savarsirea acesteia cu vinovatie nefiind combatute in mod concludent.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului sub aspectul temeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina sa, Tribunalul va retine ca instanta de fond in mod judicios a analizat si acest aspect dand valenta dispozitiilor legale aplicabile si analizei faptei in contextul calitatii de subiect activ al contraventiei, al modalitatii concrete de atragere a raspunderii si a obligatiilor legale ce reveneau acesteia in calitate de angajator .
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Mai mult, se va retine că, concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a celui acuzat, se impune cu prisosinta ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză , si asupra carei instanta de fond a facut o cercetare amanuntita .
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
Astfel, se reține că, in speta nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanta de apel să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator analizat de instanta de fond in detaliu a rezultat faptul ca petenta s –a facut vinovata de savarsirea faptei contraventionale retinute in sarcina sa .
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, Tribunalul va retine ca, instanta de fond in mod corect a apreciat asupra gradului concret de pericol social al faptei contraventionale savarsita.
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, instanta de fond a statuat ca aceasta reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilitatea si siguranta in munca, dar si a beneficiilor pe care orice salariat trebuie sa le realizeze prin dovada faptica a muncii desfasurate, a venitului incasat si a platilor efectuate catre autoritatile competente pentru somaj, pensie, asigurari sociale de sanatate .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate se va aprecia că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impunea statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel, cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Se va retine ca, desi fapta contraventionala exista in materialitatea sa, aplicarea sanctiunii nu trebuie sa fie una stricta si de natura a se aprecia doar formal gravitatea si pericolul social al faptei savarsite, ci individualizarea sanctiunii aplicate se impune a fi apreciata in raport de efectele faptei savarsite in contextul socio – economic atat al angajatorului cat si al angajatului .
Astfel, corect retine instanta de fond ca la individualizarea sanctiunii aplicate petentei se impunea a fi avut in vedere gradul de pericol social concret produs – si in contextul nerespectarii obligatiilor legale impuse acesteia privind plata obligatiilor legale catre bugetul de stat, dar si al impiedicarii angajatilor ca pentru munca prestata sa beneficieze de o remuneratie corespunzatoare si de acumularea perioadei ca vechime in munca – asupra acestor aspecte intimata neavand obiectii atata timp cat contractul individual de munca a fost inregistrat in evidentele ITM . Neinmanarea unui exemplar al contractului individual de munca si angajatului nu poate constitui o abatare de natura a duce la concluzia ca angajatului i –au fost incalcate drepturile contractuale, imposibil de remediat si pentru care se impunea cu prisosinta aplicarea amenzii contraventionale .
In acest context, gradul de pericol social al faptei este diminuat prin respectarea obligatiilor legale aferente ; lipsa de diligenta constatand in nerespectarea obligatiei privind inmanarea contractului individual de munca angajatului apare ca fiind nesemnificativa si de natura a nu impieta cu nimic recunoasterea ca valide a acestora atat timp angajatul nu a contestat existenta lui / neindeplinirea obligatiilor corelative ce i –ar fi revenit ca si angajator din derularea contractului .
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul - promovat de apelantul I. T. DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul S.C. E. P. CORPORATION S.R.L., cu sediul în C., .. 169, .. 1, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Jud. fond. M. Timoașcă
Red/Tehnored L.V.M.
4 ex/14.11.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1752/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2141/2014.... → |
|---|
