Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2484/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2484/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 4838/118/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2484
Ședința publică din data de 29 OCTOMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – I.-L. O.-D.
GREFIER – G. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei in contencios administrativ având ca obiect – contestație act administrativ, acțiune formulata de reclamanta N. E., domiciliată în C., ., nr. 4, ., in contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE C., cu sediul în C., ., județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la datele de 21.10.2014, 28.10.2014 și 29.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului Constanta, reclamanta N. E. a formulat, in contradictoriu cu parata C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE CONSTANTA, contestație împotriva Deciziei de 2555/07.05.2014 de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 151.1/10.04.2014 si nr. 151.3/10.04.2014 emise de catre C.J.A.S. Constanta, solicitând anularea acestora, precum si împotriva Deciziei nr. 3939/21.05.2014 de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziei nr. 2665.1/03.06.2013, Deciziei nr. 2665.2/03.06.2013 si Deciziei nr. 2665.3 /03.06.2013, solicitând anularea acestora, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Motivandu-si in fapt cererea, reclamanta a aratat, in esenta, ca, dupa data de 01.07.2012, organele fiscale au preluat contribuțiile de asigurări de sănătate, ocupandu-se de la aceasta data de incasarea acestora si de recuperarea sumelor restante la bugetul asigurărilor de sănătate. Singurele decizii referitoare la contribuțiile datorate catre bugetul asigurărilor sociale de sănătate, cu titlu de principal pentru perioada 2009-2013, i-au fost comunicate abia in cursul anului 2014. Astfel, Decizia_nr. 151.1/10.04.2014 i-a fost comunicata la data de 12.04.2014, reprezentând contribuție de sănătate pentru perioada 2009-2010, in cuantum de 7492 lei. Odata cu ea i-a fost comunicata Decizia nr. 151.3/10.04.2014, la aceeași data de 12.04.2014, reprezentand accesorii in cuantum-dc 4564 lei. In același timp a formulat contestație fiscala impotriva acestor decizii, in temeiul art. 205 C. proc. fiscala, ce a fost înregistrata sub nr. 2968/23.04.2014 la C.A.S. Constanta. Contestația a fost soluționata prin Decizia nr. 2555/07.05.2014 de către C. de Asigurări de Sănătate Constanta, in sensul respingerii ca neintemeiata. Ulterior a primit Decizia nr. 2665.1/03.06.2013 comunicata la data de 12.05.2014, reprezentând contribuție de sănătate pentru anul 2011, in cuantum de 5012 lei si Decizia nr. 2665.2/03.06.2013 comunicata la data de 12.05.2014, reprezentând contribuție de sănătate pentru anul 2012, in cuantum de 2846 lei. In ceea ce privește obligațiile de plata accesorii, i-a fost comunicata tot in data de 12.05.2014 Decizia nr. 2665.3/03.06.2013 reprezentând accesorii in cuantum de 1707 lei. A contestat de asemenea si aceste decizii pentru obligațiile fiscale accesorii, prin contestația inregistrata sub nr. 3393/14.05.2014 la C.A.S. Constanta, la care a primit un răspuns evaziv, concretizat in Adresa nr. 3393/21.05.2014 in care sunt reluate aceleași considerente din cuprinsul Deciziei nr. 2555/07.05.2014. A achitat suma datorata cu titlu de debit principal, in suma de 15.350 lei, la data de 13.05.2014, cu chitanța . 10 nr._/13.05.2014, ceea ce inseamna ca le-a plătit in termen, astfel ca debitul principal, chiar datorat fiind, nu da naștere la penalități de intarziere sau dobânzi. A mai aratat ca a achitat in toata aceasta perioada contribuțiile la bugetul asigurărilor de sănătate in calitate de pensionara, conform legislației in vigoare, dar nu a plătit contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate pentru sumele obținute din activitatea de expert contabil, deoarece a apreciat ca nu datoreaza cota de CASS pentru sumele in cauza. Buna sa credința rezulta si din faptul ca atunci cand a primit o decizie care stabilește obligații de plata in sarcina sa, a achitat suma respectiva in termenul prevăzut de lege.
La data de 28.02.2014, i-a fost comunicata de către D.G.R.F.P. G. - A.J.F.P. Constanta, Decizia nr._/31.12.2013, in care se menționa ca are următoarele obligații fiscale accesorii: 132 lei-impozit pe venituri din activități independente, 4984 lei- contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de către persoanele care realizează venituri din activități independente, pentru aceeași perioada 2009-2013. Impotriva deciziei de impunere a formulat, in temeiul art 205-2007 cod procedura fiscala, contestația inregistrata la organul emitent - DGRFP G. - sub nr._/Î4.03.2014, la care insa nu a primit niciun raspuns, situație in care s-a adresat instanței de judecata cu contestație fiscala.
Ulterior, in baza acestei decizii, la data de 16.05.2014, organul fiscal, respectiv A.J.F.P. Constanta, a inceput executarea silita impotriva sa, in dosar de executare nr._/_ /_, in baza Titlului executoriu nr._, pentru aceste obligații fiscale accesorii.
Obligațiile reprezentând contribuțiile pentru asigurările sociale de sănătate calculate de către CAS Constanta pentru perioada 2009-2013 nu i-au fost comunicate decât in anul 2014, astfel ca ele nu au putut da naștere la obligații accesorii in sarcina reclamantei, ceea ce atrage nelegalitatea Deciziei nr. 151.3 10.04.2014 si a Deciziei nr. 2665.3 /03.06.2013. Deciziile de impunere pentru obligațiile principale constând in contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate emise de către CAS nu i-au fost comunicate decât in anul 2014, motiv pentru care nu a putut proceda la plata acestora decât la data de 13.05.2014, dupa comunicarea acestora. In aceste condiții, in care aceste decizii de impunere pentru plați anticipate reprezentând debit principal nu i-au fost comunicate, apreciaza ca nu datoreaza dobânzi si penalități de intarziere pentru neachitarea acestora.
Prin necomunicarea acestor decizii de impunere care constituie titluri de creanța fiscala, respectiv obligația sa de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate si dreptul corelativ al statului prin organele sale fiscale de a-1 incasa, termenele de plata stabilite prin acestea nu au inceput niciodată sa curgă si deci nu au ajuns nici la scadenta, pe cale de consecința, aceste decizii de impunere ce constituie titluri de creanța fiscala nu au devenit niciodată titluri executorii fiscale potrivit art 141 C. proc. fiscala, creanțele fiscale neajungand la scadenta prin neexpirarea termenului de plata.
Având in vedere ca nu a avut cunoștința de deciziile sus menționate, acestea nefiindu-i in fapt comunicate pana in anul 2014, rezulta ca au fost incalcate dispozițiile art 44 alin 1 c.pr.fiscala care impune ca actele fiscale ce cuprind obligații de plata sa fie comunicate contribuabilului căruia ii este destinat. In mod evident nu a putut nici sa conteste temeinicia lor pana in anul 2014.
Orice decizie se plătește conform art. 7 din cuprinsul acesteia in funcție de data comunicării, pana la data de 5 a lunii următoare; când data comunicării este cuprins in intervalul 01-5 din luna sau pana la data de 20 a lunii următoare, cand data comunicării este cuprinsa in intervalul 16-31 din luna, pe cale de consecința, din moment ce deciziile de plata a debitului principal i-au fost comunicate abia in lunile aprilie si mai 2014, nu putea sa achit mai inainte obligația menționata in cuprinsul acestora, cu atat mai puțin se pot retine in sarcina reclamantei obligațiile de plata accesorii calculate de către CAS Constanta prin Decizia nr. 151.3 10.04.2014 si respectiv Decizia nr. 2665.3 /03.06.2013.
A mai aratat ca nu datoreaza contribuții către bugetul asigurărilor sociale de sănătate aferente perioadei 01 decembrie 2010-01 februarie 2013 pentru activitatea de expert contabil prestata, in condițiile in care era pensionara, ceea ce determina nelegalitatea Deciziei nr. 151.1/10.04.2014, a Deciziei nr. 2665.1/03.06.2013 si a Deciziei nr. 2665.2/03.06.2013.
In ceea ce privește natura obligației principale de plata reținuta in sarcina reclamantei, de către organele fiscale si care, la rândul lor a dat naștere la obligații fiscale accesorii, menționate in Deciziile nr. 151.1/10.04.2014, nr. 2665.1/03.06.2013 si nr. 2665.2/03.06.2013, pentru perioada 01 decembrie 2010-01 februarie 2013, data la care a devenit obligatorie plata CASS si pentru pensionari, reclamanta nu datora aceasta contribuție, astfel ca nu datora nici accesorii pentru neplata la scadenta a acesteia. In calitate de pensionara cu o pensie mai mare de 740 lei - venit mediu pe economie la data respectiva - i-a fost reținuta contribuția la bugetul asigurărilor sociale de sănătate din pensie in conformitate cu dispozițiile fiscale in vigoare. In perioada decembrie 2010- februarie 2013, contribuția de asigurări de sănătate se datora de către pensionari numai pentru activitățile prestate in baza drepturilor de autor si a activităților conexe acestora, precum si pentru activitățile prestate in baza unor convenții civile.
In ceea ce o privește, a aratat ca nu a prestat activități de asemenea natura, motiv pentru care apreciaza ca sumele reținute inițial de către C. de Asigurări de Sănătate Constanta in sarcina sa si ulterior preluate de către A.J.F.P. Constanta, nu sunt legal justificate.
Din analiza declarației de venit a reclamantei pentru anii 2009-2013, rezulta ca nu a prestat asemenea activități, ceea ce inseamna ca nu datora contribuție către bugetul asigurărilor sociale de sănătate ca urmare a activități de expertiza prestata de catre reclamanta. Este evident ca reclamanta se incadreaza in excepția prevăzuta de teza a doua a art. II alin. 5 OUG nr. 82/2010 si, pe cale de consecința, nu datoreaza contribuție CAS pentru perioada decembrie 2010-februaric 2013, cu atat mai mult accesorii percepute la contribuția respectiva.
Chiar daca s-ar aprecia de către instanța ca nu se incadreaza in situația legala invocata, a aratat ca sumele reținute ca baza de impunere si implicit dobânzile si penalitățile pe care acestea le-au generat sunt calculate pornind de la un venit superior celui realizat si declarat de reclamanta. In atare situație, dobânzile si penalitățile aferente sumele reținute cu titlu de debit principal sunt, la rândul lor, calculate in mod eronat. A mentionat ca la data de 12.03.2012 i-a fost eliberat certificatul fiscal nr._/2012 de către aceleași organe fiscale, iar din acesta rezulta ca nu avea niciun fel de datorie către A.N.A.F. la data emiterii acestuia.
In drept, a invocat art. 205 si urm. C. proc. fiscala, art. 194 si urm. C.proc. civ., Legea 554/2004.
In dovedirea cererii, a solicitat proba cu inscrisuri.
Legal citata, parata C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE C. a depus la dosar întâmpinare, solicităand respingerea contestației, ca nefondata.
In ceea ce privește pct. 2 al cererii, a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei nr. 3939/21.05.2014, intrucat reclamanta N. E. nu a formulat contestație împotriva Deciziilor de impunere nr. 2665.1, 2665.2 și 2665.3/03.06.2013, deși acestea au fost primite de contestatoare în data de 12.05.2014, conform datei de pe confirmarea de primire. Numita N. E. a adus la cunoștință prin adresa nr. 3393/14.05.2014 achitarea debitului cuprins în deciziile de impunere nr. 151.1/10.04.2014, nr. 2665.1/03.06.2013 și nr. 2665.2/03.06.2013 și a solicitat anularea accesoriilor cuprinse în Deciziile de impunere nr. 151.3/10.04.2014 și 2665.3/03.06.2013. Prin adresa nr. 3393/21.05.2014, care nu constituie decizie de soluționare a unei contestații, neexistând o contestație, CAS C. a precizat că „Prin Decizia nr 2555/07.05.2014 s-a soluționat contestația formulată de dumneavoastră împotriva Deciziilor de impunere nr. 151.1/10.04.2014 și 151.3/10.04.2014 în sensul repingerii acesteia."
Capătul de cerere nr. 2 din cererea de chemare în judecată formulată de N. E. este inadmisibil, întrucât împotriva deciziilor de impunere nu s-a formulat contestație conform art. 207 C.pr.fisc, care prevede "Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.".
Conform art. 206 C.pr.fisc. "(1) Contestația se formulează în scris și va cuprinde: a) datele de identificare a contestatorului; b) obiectul contestației; c) motivele de fapt și de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii."
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca nefondata.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 16 din Cod proc. Fiscala „Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept material fiscal.”
Art. 17 alin. 1 si 2 din Cod proc. fiscala prevede ca „Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport. Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții si alte sume bugetului general consolidat în condițiile legii.”
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii de anulare a Deciziei nr. 3939/21.05.2014, intrucat reclamanta N. E. nu a formulat contestație împotriva Deciziilor de impunere nr. 2665.1, 2665.2 și 2665.3/03.06.2013, pentru lipsa procedurii prealabile, instanta retine ca este neintemeiata, urmand a o respinge, intrucat la dosar exista dovada ca reclamanta a efectuat procedura prealabila, contestatie inregistrata la CAS Constanta.
Contestatoarea a realizat venituri din activități independente pentru care avea obligația de a declara și de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Conform Legii nr. 95/2006, privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se precizează ca în ocrotirea și promovarea sănătății, se instituie principii ca: solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănatate - pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit prevederilor art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 „asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar", iar conform art. 211 alin. 1 și 2 din același act normativ toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați în sistemul de asigurări sociale de sănătate dacă fac dovadă plății contribuției la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau reședință în România.
Din textele legale invocate rezultă, fără echivoc, obligația de a se asigura prevăzută de lege, și în același timp, obligația de a plăti contribuția, contestatorul având calitatea de cetatean român cu domiciliul în țară, astfel ca, in calitate de persoană asigurată ce desfășoară activități libere, contestatoarei îi incumbă inclusiv obligația să plătească contribuția de sănătate trimestrial la nivelul venitului realizat conform art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr.95/2006 precum și art. 8 și art. 29 din Norma metodologică privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de domeniul executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Sistemul public de asigurări sociale de sănătate are un caracter general obligatoriu, calitatea de persoană respectă asigurată și obligația de plată a contribuției fiind dobândită și, respectiv născându-se „ope legis", de îndată ce persoana respectivă îndeplinește condițiile art. 211 din Legea nr. 95/2006, fără a fi nevoie de un acord scris al părților. Lipsa contractului de asigurare nu o scutește pe contestatoare de plata asigurărilor sociale de sănătate, această obligație decurgând din lege. Dobândind calitatea de asigurat, contestatoarea intră într-un raport specific de asigurare, care presupune obligația plății contribuției și, corelativ, dreptul la prestații acordate, însă numai în cazul producerii riscului de sănătate justificative asigurat. Cu alte cuvinte, asiguratului i se vor presta servicii medicale numai în situația când acesta are nevoie.
Art. 257 din Legea 95/2006, reactualizata, prevede: „(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1). (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar; c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b); d) indemnizațiilor de șomaj; e) Abrogată; f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), alin. (21) și (22) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. 21) Abrogat. (22) Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2). (3) În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), alin. (21) și (22) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri. (4) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară și care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuția lunară de 5,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe țară. (5) Contribuțiile prevăzute la alin. (2) și (4) se plătesc după cum urmează: a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a) și d); b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) și la alin. (4); c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c) și f). (6) Contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare. (7) Obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plătește asiguraților veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a), d) și e), respectiv asiguraților pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) și f). (8) Termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale”.
Contestatoarea a realizat, pe lângă veniturile din pensii, venituri din activități independente, activitati pentru care avea obligația legală de a declara și de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate conform prevederilor actelor normative menționate mai sus. Accesoriile aferente debitului principal sunt rezultate ca urmare a neachitării contribuției la termenele scadente prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art.215 alin. 1 și 3 din Legea nr.95/2006, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Din conținutul prevederilor legale suscitate rezultă că obligația de plată a contribuției sociale de sănătate subzistă independent de încheierea unui contract cu casa asigurărilor de sănătate, iar împrejurarea că reclamantul din prezenta cauză este avocat nu o scutește de plata contribuției reglementată de Legea nr.95/2006, aceasta deoarece contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată în temeiul Legii nr.95/2006 nu se asimilează noțiunii de contribuție profesională obligatorie.
Potrivit Legii nr. 95/2006, indiferent de opțiunea contestatorului din prezenta cauză, de a accesa sau nu sistemul public de sănătate, acesta, în temeiul legii organice care reglementează sistemul de asigurări sociale de sănătate, are obligația de a contribui la fondul național de asigurări de sănătate.
Mai mult, drepturile și obligațiile sunt stabilite prin Contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din Legea nr.95/2006, adus la cunoștință asiguraților prin publicarea în Monitorul oficial.
Pe cale de consecință, contestatoarea din prezenta cauză, care a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supune impozitului pe venit, avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către FNUASS, în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile.
Întrucât acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a contribuției de asigurări sociale, în mod legal parata a procedat la emiterea deciziei de impunere, respectând prevederile art.83 alin.4 din OG nr.92/2003, iar în condițiile Codului de procedură fiscală și art.261 din Legea nr.95/2006 aceasta a calculat și majorările de întârziere, obligația de plată născându-se la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare.
Pe cale de consecință, susținerile contestatoarei, potrivit cărora nu datorează contribuția pentru asigurările sociale, sunt neîntemeiate, neputand fi reținute de instanță.
Avand in vedere aceste argumente si considerente, instanta va respinge ca nefondata cererea formulata de catre reclamanta
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere privind contestația împotriva Deciziei nr. 3939/21.05.2014, ca nefondată.
Respinge cererea formulata de reclamanta N. E., domiciliată în C., ., nr. 4, ., ., județul C., in contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE C., cu sediul în C., ., județul C., ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I.-L. O.-D. G. M.
Tehnored. Jud. I.L.O.D./4 ex/12.01.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2662/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
