Anulare act administrativ. Sentința nr. 752/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 752/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 7544/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 752
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.03.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. - V. M.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ avand ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamantul B. C., cu domiciliul in ., ., . în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE C., cu sediul in Constanta, bld Mamaia, nr 57, jud Constanta .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtă consilier juridic R. T., în baza delegației de reprezentare depuse la dosar, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 260 cu referire la art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Față de dispozițiile art. 244 Cod de procedură civilă constată terminata cercetarea judecătorească și, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, în temeiul disp. art. 392 NCPC instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea contestației ca nefondată pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării. Precizează că reclamantul a realizat venituri impozabile pentru care avea obligația de a achita contribuția la asigurările sociale de sănătate.
In temeiul art. 395 Cod procedura civila instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, contestatorul B. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. de Asigurări de Sănătate C. sa se dispuna: anularea deciziei de impunere nr 3040.1/30.06.2012 si a deciziei de impunere nr 3040.3/30.06.2012 .
În motivare arată ca, la data de 7.12.2012, i –au fost comunicate deciziile de impunere mai sus aratate si prin care i –au fost stabilita in sarcina obligatii de plata privind contributia la asigurari sociale de sanatate si accesoriile aferente, pentru perioada anilor 2008 -2012 .
Apreciaza ca, majorarile de intarziere au fost calculate pentru o perioada anterioara datei la care i s –a comunicat decizia de impunere pentru obligatiile principale, motiv pentru care nu pot fi datorate intrucat au fost calculate cu nerespectarea Codului de Procedura Fiscala .
Conform normelor de procedura fiscala, impozitele se stabilesc, fie prin declaratie fiscala, fie printr – o decizie de impunere .
Potrivit art 44 alin 1 c proc fisc, pentru a fi opozabil contribuabilului: Actul aministrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat.
De asemenea, potrivit art 45 C proc fisc, Actul Administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii .
Potrivit art 111 alin 2 c proc fisc: pentru diferentele de obligatii fiscale principale (...) termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora.
Potrivit art 120 alin 1 C proc fisc: Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv ,... Plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere datorata pentru neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale principale . „
In aceste conditii, pentru obligatiile fiscale principale, data scadenta este reprezentata de data comunicarii actului administrativ fiscal care stabileste aceste diferente de plata .
Or, personal arata ca nu a avut cunostinta de debitul reprezentand contributiile datorate pentru anii 2008 – 2010, pana la data de 7.12.2012 cand i –a fost comunicata pentru prima data decizia de impunere prin care se stabilesc aceste sume de plata .
Astfel, dobanzile si majorarile de intarziere reprezinta un accesoriu imputat contribuabilului, in conditiile in care acestea nu isi achita obligatiile de plata declarate ( prin declaratie fiscala ) sau aduse la cunostinta ( prin comunicarea deciziei de impunere ), insa cu obligatia de a – i fi fost aduse la cunostinta in termen optim .
În drept, legea 554/2004 .
In dovedire: inscrisuri
A anexat: decizia de impunere nr .3040.1/30.06.2012, decizia de impunere nr 3040.3/30.06.2012, anexa la decizia de impunere, dovada efectuarii contestatiei si comunicata intimatei la data de 11.11.2012 (f7-13)
In conformitate cu dispozitiile art 201 alin 2 cu ref la art 205 C proc. Civ, intimata a formulat si depus intampinare( f 21-23) prin care invocă pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii, iar pe fond, solicită respingerea contestației motivat de următoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii se invedereaza ca din petitul cererii de chemare in judecata, contestatorul solicita doar anularea deciziilor de impunere, nu insa si a deciziei prin care i –a fost respinsa contestatia formulata impotriva acestora .
Pe fond, se invedereaza ca acesta realizeaza venituri din activitati independente pentru care avea obligatia de a declara si de a achita contributia de asigurari sociale de sanatate .
Potrivit art 208 alin 3 din Legea 95/2006 „ asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar „, iar conform art 211 alin 1 si 2 din aceeasi lege, se stabileste ca toti cetatenii romani cu domiciliul in tara sunt asigurati in sistemul de asigurari sociale de sanatate daca fac dovada platii contributiei la fond, calitatea de asigurat incetand odata cu pierderea dreptului de domiciliul sau resedinta din Romania .
Astfel, din dispozitiile mai sus enuntate, rezulta fara echivoc ca, obligatia de a a se asigura prevazuta de lege si in acelasi timp obligatia de aplati contributia, contestatorul avand calitatea de cetatean roman cu domiciliul in tara ( singurele conditii cerute de legislatia in vigoare ) .
In calitatea sa de persoana asigurata ce desfasoara activitati libere, contestatorului ii incumba obligatia de a plati contributia de sanatate trimestrial la nivelul venitului realizat conform art 257 alin 2 lit b din Legea 95/2006, precum si art 8 si 29 din Norma Metodologica privind stabilirea documentelor justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat, respectiv de asigurat fara plata contributiei, precum si pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor datorate Fondului N. unic de asigurari sociale de sanatate aprobata prin Ordinul CNAS nr 617/2007.
De altfel, in raport de prevederile legale invocate, contestatorul are obligatia platii la fondul de asigurari sociale de sanatate, parte din Bugetul General Consolidat al Statului din momentul in care se inregistreaza fiscal si realizeaza venituri impozbile conform art 22-23 din OG 92/2003.
Se mai invoca faptul ca, contestatorul avea obligatia sa depuna la casa de asigurari de sanatate declaratii privind obligatia fata de fond, asa cum reiese din art 215 alin 3 din Legea 95/2006, iar in conformitate cu art 305 lit a din aceeasi lege, constituie contraventie nedepunerea in termen a declaratiei prevazute la art 215 alin 3, fapta sanctionata conform art 306 lit b ind 1 cu amenda de la 50 la 100 lei .
In conformitate cu dispozitiile art 261 alin 1 din Legea 95/2006 si art 41 alin 2 din Norma metodologica privind stabilirea documentelor justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat, respectiv de asigurat fara plata contributiei, precum si pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor datorate Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate aprobata prin Ordinul CNAS nr 617/2007, asiguratii care au obligatia platii contributiei si care nu o respecta datoreaza pentru perioada de intarziere majorari de intarziere in conditiile codului de procedura fiscala .
Avand in vedere dispozitiile art 120 C proc fisc, dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, iar art 120 ind 1 c proc fisc prevede ca plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere datorata pentru neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale principale.
Potrivit disp. art. 35 al.1 teza finală din Norma metodologică privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de Asigurări de Sănătate, aprobată prin Ordinul 617/2007, decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF .
Contestatorul a realizat venituri impozabile pentru care avea obligatia legala de a declara si de a achita contributia de asigurari sociale de sanatate . Neachitarea la termenul de scadenta a contributiei la asigurari sociale de sanatate atrage calcularea de majorari de intarziere si penalitati conform actelor normative enuntate mai sus .
In ceea ce priveste invocarea de catre contestator a dispozitiilor art 15 din OUG 150/2002, se invoca de intimata ca acestea au fost abrobate odata cu . Legii nr 95/2006 .
In ceea ce priveste sustinerea acestuia ca nu a fost instiintat de necesitatea efectuarii platii contributiei la asigurarile de sanatate, arata ca aceasta obligatie decurge din lege si a fost propagata prin toate mijloacele de comunicare din mass – media .
In drept, au fost invocate disp. art. 205 c.proc.civ, legea 554/2004, iar în apărare au fost atașate,în copie înscrisurile aferente actelor administrativ fiscale contestate (f.26-39).
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii invocata de intimata pe cale de intampinare , se va retine ca prin incheierea din 24.01.2014, Tribunalul a respins – o, ca nefondata .
In motivarea exceptiei inadmisibilitatii s –a retinut ca exceptia apare ca fiind nefondata in raport de dispozitiile art 205 alin 1 C proc fisc cu ref la art 210 rap la art 218 alin 2 C proc fisc .
Astfel, potrivit art 205 alin 1 c proc fisc s –a statuat de catre legiuitor ca: „ Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii . Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui lezat in drepturile sale printr – un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii .
Potrivit art 210 C proc fisc :”1. In solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitile, dupa caz . 2. Decizia sau dispozitia emisa in solutionarea contestatiei in sistemul cailor administrative de atac . „
Conform art 218 alin 2 C proc fisc .” Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestator sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii .
In considerarea dispozitiilor legale mai sus amintite, Tribunalul va avea in vedere ca, desi reclamantul nu a indicat in petitul actiunii si decizia nr 825/1.02.2013, acest aspect nu este de natura a – i impiedica accesul la justitie in contestarea deciziilor de impunere – decizii de natura a crea consecinte juridice .
Contestarea deciziei de respingere a contestatiei formulate de reclamant pe cale administrativa nu apare decat ca o masura prealabila instituita de legiuitor inaintea formularii actiunii in justitie si nu o forma de inadmisibilitate a partii de a solicita realizarea unui drept ce care pe cale administrativa nu a putut fi realizat.
Mai mult, se va retine ca, decizia nr 825/1.02.2013 apare ca un act administrativ necesar in contextul cailor prealabile instituite de art 7 din Legea 554/2004, republicata si nu poate fi apreciat ca necontestarea si a acestui act apare ca o recunoastere implicita a obligatiei impuse in sarcina sa .
Asa cum retine art 205 alin 1Teza II C proc fisc, Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui lezat in drepturile sale printr – un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii .
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele :
Prin Deciziile de impunere nr. 3040.1/30.06.2012, respectiv 3040.3/30.06.2012 emise de intimată a fost stabilită în sarcina contestatorului în temeiul disp. art. 257 și urm din Legea 95/2006, obligația de plată a sumei de 1934 lei aferentă intervalului 2008-2010 pentru veniturile din activități independente, respectiv accesorii aferente debitului, în cuantum de 1246 lei.
Cu privire la modalitatea de comunicare a titlurilor de creanță, Tribunalul va retine ca prin cererea sa contestatorul recunoaste ca au fost primite la data de 7.12.2012, nefiind incidente in cauza dispozitiile exprese privind obligativitatea anuntarii indeplinirii obligatiei prin alte decizii de impunere anterioare sau alte modalitati de instiintare, intrucat obligativitatea decurge din lege, si nimeni nu poate invoca necunoasterea legii .
Conform situației declarațiilor existente depuse la dosar de intimata baza de impunere a luat naștere in 2008, cand in evidenta fiscala a Municipiului Constanta a fost inregistrata PFA Boinagiu C. .
In aceste conditii, odata cu inregistrarea fiscala si efectuarea declaratiilor anuale privind veniturile incasate, se impunea si obligativitatea de a se efectua operatiunea de depunere a declaratiilor privind plata la fondul contributiilor sociale de asigurari de sanatate .
Potrivit art 208 alin 3 lit e din Legea 95/2006, rep: „ Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:e)participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;”, iar potrivit alin 6 din aceeasi lege, s-a statuat ca :” Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate.”
De asemenea, dispozitiile art 215 alin 1 si 3 din acelasi act normativ, stabilesc clar si fara putinta de tagada ca obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii,să desfășoare activități independente.
În acest caz, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5% care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. Dacă acest venit este singurul asupra căreia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar (art.257 al.( 2) lit. b).
Potrivit art. 257 alin. (1), (2) și (5) și (7) și art. 259, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate. În cazul persoanelor ce desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit contribuția se plătește trimestrial sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceștia. Pentru aceștia, obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revine asiguraților.
Un argument în plus al obligativității asigurării îl constituie și acela că, potrivit art. 305 din Legea nr. 95/2006, constituie contravenție refuzul de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF și ale caselor de asigurări a documentelor justificative și a actelor de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond.
Prin urmare, chiar dacă nu se încheie contract de asigurare, o persoană obligată să se asigure în temeiul Legii nr. 95/2006 păstrează obligația de a se asigura și de a achita contribuția legală și cum contestatorul a realizat venituri impozabile din activități independente, conform prevederilor art. 41 din Codul fiscal este apreciată ca legală stabilirea în sarcina sa a obligativității plății contribuțiilor la sănătate pentru intervalul menționat.
Pe de alta parte se are in considerare si faptul ca activitatea desfășurat de către reclamant nu se circumscrie cazurilor exceptate de la plata contribuțiilor la bugetul de asigurări de sănătate, prevăzute de art.213 alin.1 din L.nr.95/2006.
In ceea ce priveste rationamentul dat de contestatorul, potrivit caruia, in conformitate cu dispozitiile art 211 alin 1 din Legea 95/2006 au calitatea de asigurat numai cei care incheie un contract de asigurare, Tribunalul va aprecia ca acesata nu se circumscrie in concret dispozitiilor instituite de legiuitor prin articolul mai sus aratat .
Astfel, potrivit art 211 alin 1 din Legea 95/2006, au calitatea de asigurat, potrivit prezentei lei, toti cetatenii romani cu domiciliul in Romania ... ; obligativitatea incheierii unui contract de asigurare revenind doar persoanelor – cetateni straini sau apatrizi care au solicita si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporara in Romania sau au domiciliul in Romania si fac dovada platii contributiei la fond, in conditiile legii .
Mai mult, obligativitatea platii contributiei rezida si din dispozitiile art 213 alin 4 din Legea 95/2006, care arata, in esenta ca, toate categoriile de persoane care nu sunt prevazute la alin 1 si 2 al aceluiasi articol, au obligatia sa se asigure in conditiile impuse de art 211 si sa- si plateasca contributia la asigurarile sociale de sanatate in conditiile prezentei legi .
Astfel, legiuitorul a instituit categoriile socio – profesionale excluse de la obligativitatea platii contributiei la asigurarile sociale de sanatate, indicandu – le expres in art 213 alin 1 si 2 din legea 95/2006 .
In ceea ce privește calculul accesoriilor si data de la care sunt datorate, instanța va avea in vedere ca:
Potrivit art.119 alin 1 C proc fiscala: „ Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere . „, iar potrivit art 120 C proc fisc :” Dobanzile reprezinta echivalentul prejudiciului creat titularului creantei fiscale ca urmare a neachitarii de catre debitor a obligatiilor de plata la scadenta si se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate exclusiv .
Astfel, raport la termenul scadent al obligatiei de plata a asigurarilor sociale, se va retine ca prin corealarea acestuia cu dispozitiile mai sus aratate, revenea contestatorului obligativitatea achitarii trimestrile si scadenta la data aferenta platii trimestriale a impozitului aferent .
Față de considerentele de fapt și de drept expuse instanța apreciază ca neîntemeiată contestația formulată urmând a dispune, respingerea acesteia ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRÂRE:
Respinge cererea formulata de reclamantul B. C., cu domiciliul in mun Constanta, ., . A, . in contradictoriu cu parata C. DE ASIGURARI DE SANATATE CONSTANTA, cu sediul in mun Constanta, b – dul Mamaia, nr 57, jud Constanta, ca nefondata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare la Tribunalul Constanta – Sectia C. administrativ si Fiscal .
Pronuntata in sedinta publica, astăzi, 7 martie 2013 .
P., GREFIER,
L. V. M., A. G.,
Red/Tehnored L.V.M.
4ex/1.04.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2087/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1957/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
