Pretentii. Sentința nr. 1058/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1058/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 21/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 1058
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
pretentii, formulată de reclamanta D. S. M., cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 41, ., județ C., în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în București, .. 47, sector 2 și P. S. POARTA ALBĂ, cu sediul în Poarta Albă, județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat D. B., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei adeverință și copie C.I.
Instanța, în temeiul disp. art. 131 C. se declară competentă în soluționarea cauzei.
Întrebat fiind, reprezentantul reclamantei învederează că angajatorul este P. S. Poarta Albă.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod de procedură civilă solicită părților să pună concluzii asupra estimării duratei procesului.
Reprezentantul reclamantei învederează că apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, în raport de art. 238 C. apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată.
Instanța, în raport de disp. art. 248 alin. 2 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesual pasive și asupra excepției inadmisibilității.
Reprezentantul reclamantei formulează concluzii de respingere a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei M. Justiției – Administrația Națională a Penitenciarelor, având în vedere că aceasta este ordonatorul de credite. Solicită respingerea excepției inadmisibilității, învederând că cererea este întemeiată pe dispozițiile în vigoare la momentul la care reclamanta era îndreptățită să solicite aceste drepturi.
Instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Reclamanta a fost salariată a penitenciarului spital Poarta Albă tot anul 2010, iar potrivit disp. art. 25 din Legea nr. 330/2009 este îndreptățită să încaseze premiul anula aferent anului 2010.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesual pasive, asupra excepției inadmisibilității și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul C. - Secția I civilă, sub nr._, reclamanta D. S. M. a chemat în judecată M. Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor și P. S. Poarta Albă, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâții la plata premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de „ al 13-lea salariu”.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta arată – în esență, că este angajata Spitalului Penitenciar Poarta Albă, în funcția de ofițer principal I (psiholog) că nu au primit cel de-al 13- lea salariu pe anul 2010, deși acest drept a fost consacrat prin lege sens în care citează art.25 din Legea nr.330/2009.
Susține reclamanta că dreptul de a primi cel de-al 13-lea salariu, corespunzător anului 2010, s-a născut la 1.01.2010 și a continuat pe tot parcursul anului 2010, că Legea nr.285/2010 ale cărei dispoziții au intrat în vigoare începând cu anul 2011, nu poate duce la înlăturarea existenței dreptului pentru trecut, întrucât ar contraveni prevederilor art.15 alin.2 din Constituție, dar și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriu pârâtei.
1.2. Administrația Națională a Penitenciarelor și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.24-25), formulând apărări procesuale, pe cale de excepție, și apărări de fond.
Susține pârâta că în situația de speță cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății este P. S. Poarta albă – unitate cu personalitate juridică în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamanta, astfel că pretențiile în contra Administrația Națională a Penitenciarelor trebuie respinse ca fiind îndreptate împotriva unei persoane ce nu se legitimează procesual pasiv.
Invederează pârâta că, pe fond, acțiunea așa cum a fost formulată are ca temei legal acte normative abrogate în prezent, astfel că cererea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
Soluția preconizată este argumentată, în esență, prin aceea că pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, putea să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011, drept care însă - fără să fi fost anihilat, a fost inclus majorarea salarială cuvenită personalului bugetar începând cu 1.01.2011, sens în care stau prevederile Legii nr.285/2010.
Menționează pârâta că nu pot fi ignorate în soluționarea prezentei cauze cele statuate de instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr.115/2012 și nici interpretarea dată dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 de ICCJ, prin Decizia nr.21/2013.
1.3. Legal citat, P. S. Poarta Albă nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
2. Tribunalul,
din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
2.1. Apărările procesuale formulate de pârât – verificate cu prioritate, potrivit art.248 c.pr.civ, apar ca neîntemeiate.
Prin definiție, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, respectiv între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, această din urmă situație configurând legitimarea procesual pasivă.
Susținerea pârâtei potrivit cu care în proces poate sta doar P. S. Poarta Albă, având în vedere calitatea de persoană juridică distinctă nu este de natură a înlătura legitimarea sa procesual pasivă.
Potrivit art.28 din Legea nr.500/2002, elaborarea bugetului se realizează de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Administrația Națională a Penitenciarelor are deci atribuția de a fundamenta și elabora proiectul de buget nu doar pentru activitatea proprie, ci și pentru activitatea structurilor cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, de a repartiza alocațiile bugetare, sub coordonarea sa ca ordonator principal de credite, condiție prin prisma căreia se justifică participarea sa procesuală.
Nici solicitarea pârâtei de respingere ca inadmisibilă a acțiunii nu va fi prmită. Indicarea unei dispoziții legale dintr-un act normativ abrogat, drept temei al pretențiilor deduse judecății nu poate fi sancționată cu fine de neprimire de vreme ce revine instanței nu doar dreptul, ci și obligația de a da cererii deduse judecății calificarea juridică.
Față de cele ce preced, excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare vor fi respinse.
2.2. Pretențiile deduse judecății se constată a fi nefondate.
Concluzia în acest sens este desprinsă din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale incidente raportului de drept material devenit litigios și dedus judecății. Astfel:
Reclamanta își întemeiază pretențiile pe disp. art. 25 din Legea nr.330/2009, potrivit cu care:
„ (1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”.
Pârâta își argumentează poziția procesuală prevalându-se de art.8 al Legii nr.285/2010, care dispune:
„Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Observând reglementările legale sus menționate, Tribunalul apreciază că nu pot fi primite susținerile reclamantei privitoare la nesocotirea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Într-adevăr, neplata premiului anul aferent anului 2010 a condus la nașterea unui drept de creanță, creanță ce reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel cum a statuat și instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr.115/2012 „ obligația de plată a unor sume de bani reglementată prin lege se constituie într-un drept de creanță al angajatului asupra angajatorului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, de pildă în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziție legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare”.
Or, în speță, analiza relevă art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogat, astfel că nu mai există suport legislativ în acordarea premiului.
Analiza coroborată a dispozițiilor legale menționate relevă că dreptul consacrat de art.25 din Legea nr.330/2009, practic subzistă, dar legiuitorul a eșalonat plata acestei sume începând cu luna ianuarie 2011 și a inclus-o în creșterile salariale din sectorul bugetar pentru anul 2011.
Chiar dacă nu este un drept fundamental, cum este cel salarial, ci un beneficiu, ce este inclus în marja de apreciere a statului, beneficiarii nu au fost lipsiți de bun, premiul fiind acordat sub altă formă. Astfel, s-a stabilit o altă modalitate de plată, premiul fiind inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, conform art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Posibila neexecutare a obligației de includere a premiului în majorări nu este un argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară.
Nici argumentele expuse de reclamantă prin prisma încălcării principiului constituțional al neretroactivității legii civile nu pot fi valorificate de instanța de contencios administrativ spre a da curs pretențiilor deduse judecății.
Singura instanță abilitată să se pronunțe asupra conformității legii organice cu Legea fundamentală este Curtea Constituțională/ iar reclamanta nu a invocat în prezenta cauză o excepție de neconstituționalitate cu care să fie sesizată Curtea.
De altfel, Curtea Constituțională a reținut și argumentat în jurisprudența sa în materie că: „nu se poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii”
Prin Decizia nr. 21/2013, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și, în consecință: ”Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”
Dezlegarea dată problemei de drept de către ICCJ este obligatorie pentru instanțe, căci în acest sens stau dispozițiile art.517 alin.4 c.pr.civ.
Pentru considerentele ce preced, acțiunea dedusă judecății va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâta M. Justiției – Administrația Națională a Penitenciarelor.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea, formulată de reclamanta D. S. M. -– CNP_, cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 41, ., județ C., în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în București, .. 47, sector 2 și P. S. POARTA ALBĂ, cu sediul în Poarta Albă, județ C., ca nefondată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnord.jud.A. N.
4 ex./14.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 100/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 139/2014.... → |
|---|
