Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1323/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 1323/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 35234/212/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 1323

Ședința publică de la 17 Decembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.

JUDECĂTOR: E. C.

GREFIER: E. D.

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CT_, formulat de apelantul intimat I. T. DE munca CONSTANTA - INSPECTIA MUNCII, cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în Cernavodă, ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.7681/11.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimată avocat D. D. L., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr. civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

La interpelarea instanței reprezentantul intimatei arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.

În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. În susținerea poziției procesuale arată că probatoriul este cel administrat la instanța de fond. Totodată solicită instanței aplicarea dispozițiilor art. 476 alin. 2 având în vedere faptul că prin motivele de apel nu sunt invocate motive noi, dovezi noi. Totodată învederează faptul că solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, dovada fiind depusă la fila 13.

Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.12.2013, sub numărul_, petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă - C., a solicitat instanței anularea ca procesului–verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/29.11.2013, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii, depusă la data de 21.01.2014, petenta a solicitat înlocuirea amnezii contravenționale cu sancțiunea avertismentului pentru înregistrarea cu o zi întârziere a contractelor de muncă încheiate cu Ș. C. și T. A., față de disp. art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 și, cu privire la contractul individual de muncă nr. 803/25.02.2013, a contestat situația de fapt reținută, arătând că acest contract a fost înregistrat din eroare în REVISAL la data de 14.11.2013, în condițiile în care persoana respectivă nu a început activitatea în cadrul societății la data de 25.02.2013, contractul nefiind executat. În privința cererii de înlocuire a amenzii cu avertisment a invocat pericolul social redus.

Petenta a mai criticat încadrarea juridică a faptei, arătând că fapta putea fi încadrată în disp. art. 9 alin. 1 lit. c teza a IIa din HG 500/2011, situație în care regimul sancționator ar fi fost diferit.

În drept, au fost indicate disp. OG 2/2001, HG 500/2011.

Petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, documentația aferentă procesului-verbal, din partea intimatului, și martorii C. A. și a depus la dosar, în copii, procesul-verbal contestat și anexe, state de lichidare pentru lunile februarie - octombrie 2013.

În cursul judecății, petenta a mai depus înscrisuri, în copii, respectiv, contracte de muncă, și a solicitat și proba testimonială cu martora Lăutărescu A..

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, respinsă de instanță la termenul din data de 10.04.2014. În legătură cu întâmpinarea formulată, instanța a admis, la același termen, excepția tardivității formulării acesteia, aplicând sancțiunea prevăzută de art. 208 alin. 2 C.p.civ.

Intimatul a depus la dosarul cauzei, în copii, actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal, respectiv, fișe de identificare, extrase din registrul de evidență al salariaților, documentația depusă de petentă și verificată cu ocazia controlului, procesul-verbal de control, înștiințare, anexa de constatare în domeniul relațiilor de muncă.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare.

În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii C. A., Lăutărescu A. și M. I..

Petenta a formulat concluzii scrise.

Prin sentinta civila nr. 7681/11.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisa în parte plângerea, a inlocuit amenda contravențională aplicată petentei pentru săvârșirea faptei constând în înregistrarea cu întârziere a contractelor de muncă încheiate cu Ș. C. și T. A., cu sancțiunea avertismentului, a anulat procesul-verbal contestat în ceea ce privește fapta constând în înregistrarea cu întârziere a contractului de muncă nr. 803/25.02.2013, înlăturând amenda contravențională aplicată petentei pentru această faptă, a schimbat încadrarea juridică dată faptei constând în înregistrarea cu întârziere a contractelor de muncă încheiate cu Ș. C. și T. A., din contravenția prevăzută de disp. art. 9 alin. 2 lit. a din HG 500/2011 în contravenția prevăzută de disp. art. 9 alin. 2 lit. c din HG 500/2011, a mentinut celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat, . nr._/29.11.2013, emis de intimat si a obligat intimatul la plata către petentă a sumei de 610,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând, în parte, taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:

„Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C. cu amendă în cuantum de 30.000 lei pentru încălcarea prev. art. 4 (1) lit. a din HG 500/2011 în cazul a 3 angajați, respectiv, M. I. – CIM nr. 803/25.02.2013, cu începere activitate în data de 25.02.2013 a fost transmis în data de 14.11.2013, Ș. C. – CIM nr. 812/25.10.2013, începere activitate în data de 26.10.2013 a fost transmis în data de 28.10.2013, T. A. – CIM nr. 811/29.08.2013, începere activitate în data de 02.09.2013 a fost transmis în data de 02.09.2013, și avertisment pentru încălcarea prev. art. 4 (1) lit. d din HG 500/2011.

S-a reținut că faptele săvârșite contravin prev. art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011și se sancționează conform art. 9 alin. 1 lit. din H.G. 500/2011, respectiv, art. (1) lit. d din H.G. 500/2011și se sancționează conform art. 5 – 7 din OG 2/2001.

Petenta nu a contestat procesul-verbal cu privire la contravenția constând în nerespectarea prev. art. 4 (1) lit. d din HG 500/2011.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Petenta nu a formulat critici la adresa legalității procesului-verbal.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că petenta nu a contestat, în esență, săvârșirea faptei constând în înregistrarea cu întârziere a contractelor de muncă încheiate cu Ș. C. și T. A., ci a formulat apărări în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În ceea ce privește fapta constând în înregistrarea cu întârziere a contractului de muncă nr. 803/25.02.2013, transmis în data de 14.11.2013, instanța constată că, în esență, prin plângerea formulată, astfel cum a fost motivată inițial, precum și prin răspunsul la întâmpinare, petenta a invocat faptul că acesta a fost înregistrat din eroare, în condițiile în care persoana respectivă nu a început activitatea în cadrul societății la data de 25.02.2013, contractul nefiind executat, pentru ca, ulterior, prin concluzii orale și scrise, să precizeze că acest contract nici nu a fost încheiat.

Totodată, petenta a contestat și încadrarea juridică reținută, arătând că faptele ar putea fi încadrate cf. art. 9 alin. 1 lit. c teza a IIa, în loc de art. 9 alin. 1 lit. a din HG 500/2011.

Potrivit art. 9 din HG 500/2011: (1) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice: a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)–g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză; c) necompletarea elementelor contractului individual de muncă conform art. 3, respectiv netransmiterea registrului în termenele prevăzute la art. 4;

Potrivit art. 4 din HG 500/2011: (1) Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)–g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză;

Din recunoașterea petentei și constatările agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal, instanța reține următoarele: CIM nr. 812/25.10.2013, încheiat cu Ș. C., cu începere activitate în data de 26.10.2013 a fost transmis în data de 28.10.2013; CIM nr. 811/29.08.2013 încheiat cu T. A. cu începere activitate în data de 02.09.2013 a fost transmis în data de 02.09.2013. Așadar, cu privire la fapta constând în înregistrarea cu întârziere a contractelor de muncă încheiate cu Ș. C. și T. A., instanța reține că situația de fapt reținută de agenții constatatori este conformă realității.

Însă, în ceea ce privește sancțiunea aplicată,, instanța constată că, aceasta nu este adecvată. Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social redus, motiv pentru care va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a decide astfel, instanța are în vedere, cu precădere, faptul că respectivele contracte de muncă au transmite, unul în aceeași zi cu începerea activității, iar unul, cu 2 zile după începerea activității, așadar cu foarte mică întârziere, raportat la numărul mare de angajați ai petentei; faptul că nu s-au descoperit, cu ocazia controlului, alte abateri, precum și faptul că scopul normei de protecție a angajaților a fost atins, prin aceea că, deși cu întârziere, contractele au fost corect înregistrate cu data începerii activității.

Instanța mai reține că sancțiunea avertismentului este prevăzută, în mod expres, de legea-cadru în materia contravențiilor, respectiv OG nr. 2/2001, care, prin art. 7 alin. 3, prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Deoarece textul nu face nicio distincție, această dispoziție legală se aplică tuturor contravențiilor, indiferent de legea specială care le reglementează.

În ceea ce privește regim cuantumul amenzii de 10.000,00 pentru fiecare persoană, instanța constată că acesta este foarte aspru, dar că acest regim a fost stabilit în baza pericolului social abstract al faptei. Însă, conform art. 34 din OG nr.2/2001 coroborat cu art. 21 alin. și art. 7 din același act normativ, în funcție de criteriile prevăzute de lege, instanța poate aprecia care este gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și poate aplica amenda avertismentului în cazul în care reține că fapta concretă săvârșită prezintă un pericol social redus.

Față de considerentele expuse mai sus, instanța reține că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social redus și că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social, apreciind că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului conform art. 7 din OG nr.2/2001.

În ceea ce privește fapta constând în înregistrarea cu întârziere a contractului de muncă nr. 803/25.02.2013, transmis în data de 14.11.2013, instanța constată că, într-adevăr, din probele administrate în cauză reiese că acesta a fost înregistrat din eroare, în condițiile în care persoana respectivă nu a început activitatea în cadrul societății la data de 25.02.2013, contractul nefiind executat. Acest aspect reiese din declarațiile martorilor C. A. și Lăutărescu A..

Cu privire la susținerea petentei că acest contract nici nu a fost încheiat, nefiind semnat de părți, instanța nu o poate reține în condițiile în care contractul nr. 803/25.02.2013 a primit un număr de ordine din registrul general de evidență a salariaților al petentei, exemplarul semnat de părți a fost depus la intimat tot de petentă, poartă viza acesteia pentru conformitate, un exemplar nesemnat se poate oricând lista din nou, iar declarația martorului M. I. confirmă în esență neexecutarea contractului, nu și încheierea lui, în condițiile în care acesta nu a negat faptul că semnătura îi aparține, dar nici nu a recunoscut-o.

Cu toate acestea, instanța reține că norma pentru a cărei nerespectare a fost sancționată petenta obligă la transmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute, anterior începerii activității de către salariat, or, în condițiile în care martorul M. I. nu și-a început activitatea în luna februarie 2013, petenta nu poate fi sancționată pentru transmiterea contractului cu întârziere. Într-adevăr, la data de 14.11.2013, petenta a transmis un alt contract de muncă pentru numitul M. I.. În aceste condiții, petenta a fost în mod nelegal sancționată pentru fapta constând în înregistrarea cu întârziere a contractului de muncă nr. 803/25.02.2013.

Cu privire la cererea petentei de schimbare a încadrării juridice a faptei, instanța constată că există o suprapunere de incriminare, respectiv un concurs de calificări, între art. 9 alin. 1 lit. a din HG 500/2011 și art. 9 alin. 1 lit. c teza a IIa, deoarece art. 9 alin. 1 lit. a din HG 500/2011 vizează netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză, iar art. 9 alin. 1 lit. c teza a IIa vizează netransmiterea registrului în termenele prevăzute la art. 4, or, termenele prevăzute la art. 4 sunt tot cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.

În aceste condiții, într-adevăr, o încadrare juridică pe dispozițiile art. art. 9 alin. 1 lit. c teza a IIa din HG 500/2011 este mai favorabilă petentei având în vedere cuantumul amenzilor (10.000,00 lei, față de 5.000,00 – 8.000,00 lei), motiv pentru care instanța va schimba încadrarea juridică dată faptei constând în înregistrarea cu întârziere a contractelor de muncă încheiate cu Ș. C. și T. A., din disp. art. 9 alin. 2 lit. a din HG 500/2011 în disp. art. 9 alin. 2 lit. c din HG 500/2011.

Prin urmare, instanța va admite în parte cererea, va înlocui amenda contravențională aplicată petentei pentru săvârșirea faptei constând în înregistrarea cu întârziere a contractelor de muncă încheiate cu Ș. C. și T. A., cu sancțiunea avertismentului, va anula procesul-verbal contestat în ceea ce privește fapta constând în înregistrarea cu întârziere a contractului de muncă nr. 803/25.02.2013, înlăturând amenda contravențională aplicată petentei pentru această faptă, și va schimba încadrarea juridică dată faptei constând în înregistrarea cu întârziere a contractelor de muncă încheiate cu Ș. C. și T. A., din disp. art. 9 alin. 2 lit. a din HG 500/2011 în disp. art. 9 alin. 2 lit. c din HG 500/2011, menținând restul dispozițiilor procesului-verbal.

Având în vedere disp art. 453 alin. 2 Cod proc. civilă și soluția de admitere în parte a cererii, instanța va obliga intimatul la plata către petentă a sumei de 610,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând, în parte, taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat ».

Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca in mod nelegal instanta de fond a procedat la inlocuirea amenzii cu avertisment, in conditiile in care sanctiunea aplicata pentru contraventia savarsita este amenda, ., date fiind gravitatea faptei, dar si imprejurarile in care aceasta a fost savarsita. A mai aratat ca obligatia de infiintare, transmitere si completare a registrului de evidenta a salariatilor revine in exclusivitate angajatorilor, care poarta intreaga raspundere pentru datele transmise.

Intimata petenta a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat, precizand ca instanta de fond in mod corect a inlocuit sanctiunea amenzii cu avertisment, si in mod corect a anulat procesul-verbal contestat în ceea ce privește fapta constând în înregistrarea cu întârziere a contractului de muncă nr. 803/25.02.2013, înlăturând amenda contravențională aplicată petentei pentru această faptă, a schimbat încadrarea juridică dată faptei constând în înregistrarea cu întârziere a contractelor de muncă încheiate cu Ș. C. și T. A., din contravenția prevăzută de disp. art. 9 alin. 2 lit. a din HG 500/2011 în contravenția prevăzută de disp. art. 9 alin. 2 lit. c din HG 500/2011.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional de către intimatul I. T. de Muncă C. cu amendă în cuantum de 30.000 lei pentru încălcarea prev. art. 4 (1) lit. a din HG 500/2011 în cazul a 3 angajați, respectiv, M. I. – CIM nr. 803/25.02.2013, cu începere activitate în data de 25.02.2013 a fost transmis în data de 14.11.2013, Ș. C. – CIM nr. 812/25.10.2013, începere activitate în data de 26.10.2013 a fost transmis în data de 28.10.2013, T. A. – CIM nr. 811/29.08.2013, începere activitate în data de 02.09.2013 a fost transmis în data de 02.09.2013, și avertisment pentru încălcarea prev. art. 4 (1) lit. d din HG 500/2011, retinandu-se că faptele săvârșite contravin prev. art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011și se sancționează conform art. 9 alin. 1 lit. din H.G. 500/2011, respectiv, art. (1) lit. d din H.G. 500/2011și se sancționează conform art. 5 – 7 din OG 2/2001.

Petenta nu a contestat procesul-verbal cu privire la contravenția constând în nerespectarea prev. art. 4 (1) lit. d din HG 500/2011.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța de fond corect a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, petenta nu a formulat critici.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, corect s-a retinut că petenta nu a contestat, în esență, săvârșirea faptei constând în înregistrarea cu întârziere a contractelor de muncă încheiate cu Ș. C. și T. A., ci a formulat apărări în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Din recunoașterea petentei și constatările agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal, corect s-a retinut că situația de fapt reținută de agenții constatatori este conformă realității.

Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Astfel, referitor la sancțiunea aplicată, s-a apreciat corect ca aceasta nu este adecvată, retinandu-se că fapta săvârșită de petentă prezintă un grad de pericol social redus, motiv pentru care va înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, avand în vedere, cu precădere, faptul că respectivele contracte de muncă au transmite, unul în aceeași zi cu începerea activității, iar unul, cu 2 zile după începerea activității, așadar cu foarte mică întârziere, raportat la numărul mare de angajați ai petentei; faptul că nu s-au descoperit, cu ocazia controlului, alte abateri, precum și faptul că scopul normei de protecție a angajaților a fost atins, prin aceea că, deși cu întârziere, contractele au fost corect înregistrate cu data începerii activității.

Sancțiunea avertismentului este prevăzută, în mod expres, de legea-cadru în materia contravențiilor, respectiv OG nr. 2/2001, care, prin art. 7 alin. 3, prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune si, intrucat textul nu face nicio distincție, această dispoziție legală se aplică tuturor contravențiilor, indiferent de legea specială care le reglementează.

Cu privire la susținerea petentei că acest contract nici nu a fost încheiat, nefiind semnat de părți, corect nu s-a putut retine, în condițiile în care contractul nr. 803/25.02.2013 a primit un număr de ordine din registrul general de evidență a salariaților al petentei, exemplarul semnat de părți a fost depus la intimat tot de petentă, poartă viza acesteia pentru conformitate, un exemplar nesemnat se poate oricând lista din nou, iar declarația martorului M. I. confirmă în esență neexecutarea contractului, nu și încheierea lui, în condițiile în care acesta nu a negat faptul că semnătura îi aparține, dar nici nu a recunoscut-o.

Insa, norma pentru a cărei nerespectare a fost sancționată petenta obligă la transmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute, anterior începerii activității de către salariat, or, în condițiile în care martorul M. I. nu și-a început activitatea în luna februarie 2013, petenta nu poate fi sancționată pentru transmiterea contractului cu întârziere. Într-adevăr, la data de 14.11.2013, petenta a transmis un alt contract de muncă pentru numitul M. I.. În aceste condiții, petenta a fost în mod nelegal sancționată pentru fapta constând în înregistrarea cu întârziere a contractului de muncă nr. 803/25.02.2013.

Cu privire la cererea petentei de schimbare a încadrării juridice a faptei, s-a retinut in mod just că există o suprapunere de incriminare, respectiv un concurs de calificări, între art. 9 alin. 1 lit. a din HG 500/2011 și art. 9 alin. 1 lit. c teza a IIa, deoarece art. 9 alin. 1 lit. a din HG 500/2011 vizează netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză, iar art. 9 alin. 1 lit. c teza a IIa vizează netransmiterea registrului în termenele prevăzute la art. 4, or, termenele prevăzute la art. 4 sunt tot cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.

În aceste condiții, într-adevăr, o încadrare juridică pe dispozițiile art. art. 9 alin. 1 lit. c teza a IIa din HG 500/2011 este favorabilă petentei având în vedere cuantumul amenzilor (10.000,00 lei, față de 5.000,00 – 8.000,00 lei), motiv pentru care instanța va schimba încadrarea juridică dată faptei constând în înregistrarea cu întârziere a contractelor de muncă încheiate cu Ș. C. și T. A., din disp. art. 9 alin. 2 lit. a din HG 500/2011 în disp. art. 9 alin. 2 lit. c din HG 500/2011.

În consecință, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCA CONSTANTA - INSPECTIA MUNCII, cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în Cernavodă, ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7681/11.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.

Obligă apelantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I.-L. O.-D. E. C.

GREFIER,

E. D.

Jud.fond. A.M. V.

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./19.02.2015/4 ex.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 730/2014....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 971/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1323/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1323/2014. Tribunalul CONSTANŢA