Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 730/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 730/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 19221/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 730
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CP_, formulat de apelantul petent B. G., cu domiciliul în . Sus, jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/21.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr. civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că apelantul a fost citat cu mențiunea de a depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, sub sancțiunea anulării în caz de neconformare, însă acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Instanța invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr._ din 21.11.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petentul B. G. .
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.07.2013, petentul B. G. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1200 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 3 luni, reținându-se că la data menționată, ora 06.50, pe DN 2 A, KM 202, jud. C., a condus autoturismul marca RENAULT cu nr. de înmatriculare_ și a fost înregistrat de aparatul radar ._ instalat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_ ,caseta 179, circulând cu viteza de 121 km/h pe un sector de drum cu viteza limitată la 70 de km/h. Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și este sancționată contravențional potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din același act normativ.
Prin același proces verbal s-a reținut că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 147 alin.1 R.A.O.U.G. nr. 195/2002 rap. la art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.
Petentul a fost prezent la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care l-a semnat, consemnându-se la rubrica obiecțiuni că se grăbea foarte tare.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.07.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată direct de către agentul constatator, instanța apreciază că fapta reținută de acesta este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Totodată, imaginile fotografice și înregistrările video depuse la dosar la filele 18, respectiv 28 de către intimat dovedesc faptul că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ rulează pe drumul public având o viteză de 121 km/h. De asemenea, adresa trimisă de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și anexată la dosar de către intimat la fila 24 din dosar probează faptul că pe sectorul de drum, respectiv DN 2 A, KM 202, locul unde a fost constatată contravenția, limita de viteză este de 70 de km/h .
Astfel, instanța apreciază că la dosar au fost depuse înscrisurile doveditoare care sunt necesare pentru a elimina orice dubiu cu privire la acuratețea indicării vitezei de aparatul radar și la corectitudinea reținerii contravenției de către agentul constatator.
De asemenea, instanța constată că petentul nu a negat existența faptei la momentul încheierii procesului-verbal, consemnându-se la rubrica obiecțiuni că se grăbea.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției cuprinde datele privitoare la aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza de deplasare a autoturismului condus de către petent cu nr. de înmatriculare_ respectiv faptul că viteza de deplasare a fost constatată cu ajutorul aparatului ._ instalat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, caseta 179.
Stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (f. 20-23), iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video, în acest sens fiind planșele foto depuse la dosar (f. 18) și înregistrările video pe format DVD (f. 28), fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Din buletinul de verificare metrologică rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Instanța reține faptul că la pct. 3 din NML 021-05 sunt stabilite condițiile pe care trebuie să le îndeplinească testele la care trebuie supuse aparatele radar, stabilind pentru Biroul Român de Metrologie Legală obligația de a nu elibera buletinele decât dacă, cu ocazia verificărilor și testelor, în prezența unei energii de mare tensiune sau a unor șocuri mecanice special și voit administrate, aparatele se încadrează în aceste marje.
Astfel, Biroul Român de Metrologie Legală trebuie să supună aparatele unor teste, unor probe de măsurare, unor încercări de rezistență climatică, unor probe de căldura, unor șocuri mecanice după cum prevede expres Norma („cinemometrul trebuie supus unor încercări de rezistență climatică, pe parcursul acestor probe cinemometrul trebuie alimentat – pct. 3.1.3, cinemometrul trebuie supus la șocuri mecanice – pct. 3.1.4., trebuie lăsat să cadă, trebuie supus la probe de căldură – pct.3.1.5, cinemometrele trebuie prezentate la încercări – pct. 3.3.1). Odată emis buletinul de verificare metrologică rezulta că aparatul îndeplinește toate condițiile legale pentru a putea fi utilizat în măsurătorile de interes public și că măsurătorile pe care le dă se încadrează în aceste marje de eroare.
Instanța mai reține faptul că la efectuarea verificărilor metrologice și calibrarea cinemometrelor se au în vedere limitele erorilor tolerate prevăzute de art. 3.1.1. (respectiv marja de ± 3%) din norma metrologică NML 021-05. Deși, rezultatul unei măsurări de viteză efectuat cu un cinemometru poate prezenta o eroare de măsurare, aceasta este inclusă în limita erorilor tolerate.
Astfel, instanța apreciază faptul că aplicarea marjei de ± 3% din valoarea vitezei măsurate este acceptată pentru eliberare buletinului de verificare metrologică periodică care conferă aparatului posibilitatea de a fi folosit în interes public și că nu mai este necesară aplicarea acestui procent ulterior măsurării vitezei în trafic.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum din C., cu 51 de km /h constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. De asemenea constituie contravenție și împrejurarea de a nu avea asupra sa permisul de conducere, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 147 alin.1 R.A.O.U.G. nr. 195/2002 rap. la art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.
Din aceste considerente, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere și că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.07.2013 a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiuniicontravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 1200 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care acestea au fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.07.2013 contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G.. nr. 2/2001, ca neîntemeiată. „
Petentul B. G. a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta .
Apelul nu a fost motivat.
Cererea de apel nu a fost timbrata.
Intimata, desi legal citata, nu a formulat intampinare.
Pentru primul termen de judecata a caii de atac, apelantul a fost citat cu mentiunea sa achite taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei conform art.19 din OUG 80/2013 sub sanctiunea anularii cererii,
Apelantul nu s-a conformat dispozitiilor instantei, motiv pentru care, la primul termen de judecata din data de 8.10.2014 Tribunalul a invocat din oficiu exceptia nelegalei timbrari a cererii de apel.
Asupra exceptiei nelegalei timbrari a cererii de apel, se retine ca este intemeiata, in considerarea urmatoarelor argumente:
Conform art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:
În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Art. 32
Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
Art. 33
(1)Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Potrivit art.197 Cod proc.civila in cazul in care cererea este supusa timbrarii, dovada achitarii taxelor datorate se ataseaza cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii, in conditiile legii.
F. de prevederile legale precitate, Tribunalul va anula cererea de apel ca timbrata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează apelul formulat de apelantul petent B. G., cu domiciliul în . Sus, jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/21.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca netimbrat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond.I. O.
Red..jud.decizie. E.C.
10.10.2014/5 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 770/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1323/2014.... → |
|---|
