Pretentii. Sentința nr. 152/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 152/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 3861/118/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.152/CA
Ședința publică din 17.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant G. G., contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, chemat in garantie ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica din data de 15.01.2014 fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face corp comun cu prezenta hotarare.
Instanta a amanat pronuntarea la data de 17.01.2014, cand a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cererii de fata constata :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul G. G. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu DRGFP Galati – AJFP – SFM Medgidia să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de_ lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante si accesoriile aferente.
In motivare, reclamantul a arătat că in vederea primei înmatriculări in România a unui vehicul a achitat taxa pentru emisii poluante .
Apreciază, reclamantul că taxa impusă este o măsură discriminatorie și abuzivă ce contravine normelor comunitare și încalcă art. 110 din TFUE prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea de taxe discriminatorii, cu referire la discriminarea între produsele importante și cele autohtone de natură similară, invocând in susținere caracterul prioritar al normelor comunitare.Invoca in sustinere caracterul prioritar al normelor comunitare si jurisprudenta CJUE.
In susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri la filele 8 -17.
Pârâta AFP C. și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare(f.29-33), solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, apreciind in esenta ca in speta nu este incidenta incalcarea disp. art. 110 din TFUE, deoarece taxa aplicata provenind din alte tari membre si cea aplicata produsului national similar este calculata dupa aceeasi formula de calcul avand in vedere criterii obiective.
Precizeaza totodata ca decizia de calcul nu a fost contestata in termenul stabilit de lege, iar competentele organului fiscal in ceea ce priveste restituirea taxei de poluare sunt struct prevazute exclusiv pentru cazurile prevazute de art. 8 din OUG 50/2008 si de art 6-8 din OMFP 686/2008 si legea 9/2012.
În referire la restituirea sumelor reprezentand accesorii,apreciaza parata asupra caracterului inadmisibil prin raportare la art. 3 al.3 din OG 13/2011, dar si asupra caracterului neintemeiat al cererii privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În considerarea disp.art.72 c.pr.civ., cu ref. la art.1 si art. 5 din OUG 50/2008, pârâta formulează cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Legal citată, chemata în garanție – Administrația F. pentru Mediu nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La data de 03.01.2013, cu chitanța . nr._ (f.17), reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Medgidia suma de_ lei, taxă pentru emisii poluante, pentru înmatricularea în România a autovehiculului marca M., . WMAH05ZZ85M413983.
La 21.02.2013 a fost înregistrată la autoritatea fiscală cererea prin care reclamantul a solicitat restituirea sumei de_ lei, punctul de vedere al pârâtei fiind consemnat în adresa atașată la fila 8
Apreciind ca fiind nejustificat refuzul de restituire exprimat prin adresa sus menționată, reclamanta a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
Tribunalul reține că obiectul acțiunii îl constituie contestarea refuzului autorității administrative de a soluționa favorabil cererea reclamantului de restituire a taxei de poluare pentru autovehicule, refuz exprimat prin adresa nr.7290/25.02.2013 iar temeiul juridic pentru situația de fapt calificată juridic, se circumscrie disp.art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2008, „ se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Calea unei acțiuni în contencios administrativ este deschisă nu doar celui care contestă un act administrativ tipic, ci și celui care atacă în justiție actul administrativ atipic (asimilat), adică al tăcerii administrației, respectiv al refuzului nejustificat.
De altfel, actul administrativ vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autovehicul, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului de procedură fiscală sunt asigurate prin cererea de restituire formulată.
În raport de chiar motivarea prezentată în cererea introductivă de instanță se reține în situația de speță că autoturismul pentru care se solicită înmatricularea a mai fost înmatriculat anterior in stat membru al Uniunii Europene fiind vorba despre un autoturism rulat.
Dispozițiile OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instituiau obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 .
Obligația de plata a taxei a intervenit cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Prin raportare la data intrării în vigoare a dispozițiilor menționate se poate concluziona că taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care era efectuată prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Deși aplicarea dispozițiilor art. 4 al.2 din legea 9/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 potrivit OUG 1/2012, se observă că la data formulării cererii de restituire, cât și la aceea a exprimării refuzului de realizare a acestei operațiunii, efectele suspensive edictate de prevederile legale menționate încetaseră.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule, se plătește potrivit dispozițiilor anterior menționate, cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România.
În speță, fata de temeiul de drept invocat in susținere, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa instituită cu ocazia înmatriculării, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamant – art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa pentru înmatriculare se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță, nu exista o discriminare, rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat este obligat a plăti taxa potrivit dispozițiilor invocate anterior, în condițiile în care, taxa in discuite este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute, natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
Consecință a respingerii ca nefondate a acțiunii deduse judecății în contra paratei, urmează a fi respinsă și pretenția pârâtei, întemeiată pe disp.art.72 c.pr.civ., respectiv cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neintemeiata, cererea formulata de reclamant G. G., cu domiciliul in Medgidia ., ., ., contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul ales in Constanta ..18, chemat in garantie ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in Bucuresti Splaiul Independentei nr.294 corp A, sector 6.
Respinge cererea de chemare in garantie ca fiind ramasa fara obiect.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. NeacșuDaniela V. S.
Red.jud.CN/07.02.2014/2.ex
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 28/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 412/2014.... → |
|---|
