Pretentii. Sentința nr. 1614/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1614/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 1072/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1614
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. MOȚÎRLICHIE
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta D.G.A.S.P.C. C., cu sediul C., D., nr.22, J. C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Ghindărești, ., Județul C., pârâtul C. L. AL PRIMĂRIEI GHINDĂREȘTI, cu sediul în Ghindărești, ., Județul C., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, prin avocat Muhscină S., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că, prin Serviciul Registratură, pârâții au depus întâmpinare și au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
În baza dispozițiilor art 131 Noul Cod de procedură civilă, instanța procedând la verificarea competenței materiale, teritoriale și generale de a soluționa cauza, din oficiu, invocă excepția de necompetență materială și rămâne în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
La 11.02.2014, pe rolul Tribunalului C. - Secția contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată sub nr._, cererea prin care reclamanta D.G.A.S.P.C. C. a chemat în judecată C. L. al Primăriei Ghindaresti, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtului la plata sumei de 26.071,00 lei – reprezentând contribuția la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art.51 din Legea nr.272/2004 modificată prin Legea nr.257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea D. C., pentru beneficiarii proveniți de pe raza UAT Ghindaresti;
- obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,30 % pentru fiecare zi de întârziere din contribuția lunară;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta arată, în esență că în perioada ianuarie 2010- noiembrie 2013 și-a îndeplinit obligațiile asumate - prin internarea în centrele aflate în subordine pentru copiii și adulții beneficiari ai serviciilor de protecție și asistență socială, proveniți de pe raza unității administrativ teritoriale aparținând pârâtului, care însă nu a adus la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina sa prin HCJ nr.120/3.04.2008.
Menționează reclamanta că deși prin mai multe adrese emise în anii 2010-2013 a notificat pârâtul pentru plata contribuției, acesta a refuzat executarea plății, debitul înregistrat la data investirii instanței de judecată fiind cuantificat la 26.071,00 lei lei, conform Anexei 1 – atașată cererii introductive de instanță.
Invederează reclamanta că rezolvarea pe cale administrativă a diferendului nu a fost posibilă, adresa de informare nr._/6.08.2013 fiind apostilată de Vecepreședintele CJ C. cu mențiunea de a se recupera sumele datorate în instanța de judecată.
În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanta se prevalează și de disp.art.54 alin.1 Lg.448/2006, art.33 alin.2 și 3 din HG 268/2007, de prevederile art.5 alin.3 și art.118 din Legea nr.272/2004, art.133 lit.”c” din Lg.292/2011 și ale Lg.47/2006.
În drept, au fost invocate disp.art.1349, art.1357-1359, art.1381,1386, art.1539 Cod civil
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Tribunalul,verificându-și din oficiu competența în soluționarea cererii deduse judecății, după cum dispune art.131 c.pr.civ., a invocat necompetența materială, excepție care urmează a fi soluționată cu precădere, în raport de disp.art.248 c.pr.civ.
Analiza excepției necompetenței materiale relevă următoarele:
Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004: „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”
Instanța de contencios administrativ a fost investită cu soluționarea unei acțiuni prin care reclamanta urmărește valorificarea în contra Consiliului L. Ghindaresti a pretențiilor bănești reprezentând contribuția la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art.51 din Legea nr.272/2004 modificată prin Legea nr.257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea D. C., pentru beneficiarii proveniți de pe raza UAT Ghindaresti.
Legea nr.554/2004 dispune prin art.8 – cu denumirea marginală – „Obiectul acțiunii judiciare”: (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii”.
Literatura de specialitate a statuat în mod constant că „Prin contencios administrativ se înțelege activitatea de soluționare de către instanțele competente, potrivit legii, a conflictelor în care cel puțin una din părți este organ al administrației publice, un funcționar al acesteia ori un serviciu public administrativ, conflicte născute din acte administrative ilegale, ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege”.
În interpretarea dispozițiilor legale menționate, cu ref.la art.18 din Legea nr.554/200, în acord cu doctrina de specialitate a statuat că practica că „Suntem în prezența unui litigiu în care competența revine instanței de contencios administrativ exclusiv in cazurile în care persoana vătămată într-un drept sau interes legitim solicită să anuleze ori să modifice actul administrativ atacat, să oblige organul autorității publice să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege și să acorde daune cauzate de autoritatea publică particularului prin actul administrativ de autoritate adoptat sau emis, ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege”.
În situația de speță, conflictul judiciar dedus spre soluționare nu își are izvorul într-un act administrativ – tipic sau asimilat, emis de autoritatea pârâtă, astfel că soluționarea lui se impune a fi realizată de instanța de drept comun, fiind fără relevanță – în raport de obiectul determinat al pricinii, calitatea părților litigante.
Prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 întrucât nu este supus cenzurii instanței de contencios administrativ un act emis sau încheiat de autoritatea publică, iar litigiul nu se referă la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Cu referire la legislația specială invocată de reclamantă (Lg.448/2006, art.33 alin.2 și 3 din HG 268/2007, de prevederile art.5 alin.3 și art.118 din Legea nr.272/2004, art.133 lit.”c” din Lg.292/2011 și ale Lg.47/2006), Tribunalul reține că doar prin HG nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006 sunt consacrate două situații în care competența revine instanței de contencios administrativ (art.10 - neemiterea în maxim 30 de zile a deciziei ori aprobării de plată pentru dispozițiile medicale solicitate de persoanele cu handicap; art.11 - nerezolvarea favorabilă a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă formulată de studentul cu handicap grav sau accentuat), rezultând per a contrario că pentru celelalte litigii competența aparține instanței de drept comun.
Concluzionând, Tribunalul constată că în soluționarea conflictului judiciar aplicabilă este jurisdicția civilă, astfel că va admite excepția necompetenței materiale.
În considerarea disp.art. 132 alin.1 cu ref. la art.94 alin.1 lit.”j” c.pr.civ., Tribunalul stabilește instanța judecătorească competentă - Judecătoria Hârșova.
Consecință a admiterii excepției necompetenței materiale, în temeiul art.132 alin.3 c.pr.civ., dosarul va fi înaintat Judecătoriei Hârșova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.G.A.S.P.C. C., cu sediul C., D., nr.22, J. C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Ghindărești, ., Județul C., pârâtul C. L. AL PRIMĂRIEI GHINDĂREȘTI, cu sediul în Ghindărești, ., Județul C., în favoarea Judecătoriei Hârșova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. MOȚÎRLICHIE I. TÖRÖK
Red. jud. C.Moțîrlichie/11.06.2014
5 ex.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA de C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
C Ă T R E ,
JUDECĂTORIA HÂRȘOVA
Localitatea Hârșova. ., Județul C.
Prin prezenta vă înaintăm dosarul nr._ privind pe reclamanta D.G.A.S.P.C. C., cu sediul C., D., nr.22, J. C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Ghindărești, ., Județul C., pârâtul C. L. AL PRIMĂRIEI GHINDĂREȘTI, cu sediul în Ghindărești, ., Județul C., având ca obiect pretentii, compus din 1 volum, având un nr. de …… file, întrucât prin sentința civilă nr. 1614/05.06.2014 s-a admis excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Hârșova.
Vă mulțumim pentru colaborare.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. MOȚÎRLICHIE I. TÖRÖK
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1150/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 495/2014.... → |
|---|
