Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1150/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1150/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 8520/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1150
Ședința publică din data de 03 DECEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
JUDECĂTOR – M. C.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta petentă S.C. A. E. S.R.L., cu sediul în C., .. 16, județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., .. 20, ., județul C., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, Județul C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 4800/30.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. E. Ș. pentru apelantă, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al apelantei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al apelantei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul convențional al apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. În principal solicită schimbarea în tot a hotărârii apelate, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție pentru descrierea incorectă a faptei, având în vedere că nici înscrisurile menționate în acest proces verbal nu se coroborează cu fapta descrisă în cuprinsul acestuia.
În subsidiar, solicită schimbarea în parte a hotărârii, înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei, cu sancțiunea avertismentului, pentru motivele dezvoltate pe larg în cererea de apel. Fără cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrata sub nr._ petenta ..R.L., în contradictoriu cu intimata rganul constatator GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA C., a formulat PLÂNGERE impotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, încheiat la data de 21.03.2013, în mun. C. de către agenții constatatori din cadrul Gărzii Financiare - Secția C., solicitând în principal anularea procesului-verbal contestat, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 80.000 lei si a celei complementare privind suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni, cu aceea a avertismentului.
In fapt, la data de 21.03.2013, orele 13°°, doi comisari ai Gărzii Financiare au realizat un control la magazinul situat la adresa mai sus indicată. S-a constatat faptul că nu au fost emise bonuri fiscale, iar suma provenită din diferența dintre monetarul întocmit la momentul controlului în sumă de 140,75 lei și Raportul Z al A.M.F.F. în sumă de 51,40 lei, faptă ce încalcă prevederile art.l alin. l din OUG 28/1999.
Așa cum rezultă din Rapotul zilnic fiscal din ziua de 20.03.2013, în această zi a fost încasată suma de 277,7O lei. Conform chitanței nr._ din 21.03.2013 a achitat suma de 65,77 lei către S.C. Vio Impex Ero S.R.L. și conform chitanței nr._ din aceeași dată, a achitat către JT Internațional SRL suma de 168,98 iei.în ziua respectivă a încasat, cu bon fiscal, suma de 50 de lei, iar suma găsită de agenți a fost de 89,35 lei și i-a fost confiscată. A arătat ce reprezintă suma de bani găsită la data controlului, iar unul dintre agenți i-a dictat ce să scrie în nota explicativă, asigurându-l că așa este cel mai bine.
Urmare a acestei stări de fapt reținute prin procesul-verbal, societatea a fost sancționată, cumulativ, după cum urmează: amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, pentru fapta prevăzută de art.10 lit.b din OUG 28/1999 ( reprezintă contravenție "neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art.5 alin. 2, la termenele stabilite la art.6, cu excepția prevăzută la art.l alin. 4, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea dateelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative"), sancțiune întemeiată de către agenții constatatori pe dispozițiile art. 11 lit.b din OUG 28/1999. confiscarea sumei de 90,00 lei, sumă constatată ca nemarcată în aparatul de marcat fiscal, sancțiune întemeiată pe dispozițiile art. 11, alin. (3), ale aceleiași ordonanțe sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru al intreprinderii pe o perioadă de 3 luni, conform dispozițiilor art. 14, alin. (2), din același act normativ.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii deoarece procesul verbal de contraventie este legal si temeinic .
In susținerea întâmpinarii solicita încuviințarea probei cu înscrisuri: nota explicativa din 21.03.2013; raportul X al AMEF din 21.03.2013; monetar întocmit la data de 21.03.2013.
In drept: invoca art.34 din OUG.2/2001, art.1, art.11 alin.1 lit.b,art.14 din OUG 28/1999 rep. si HG 479/2003.
Din analiza actelor dosarului instanta a reținut:
In fapt, in urma verificărilor efectuate in data de 21.03.2013 la punctul de lucru al societății din Constanta, ..16 s-a costatat ca nu au fost emise bounuri fiscale pentru suma de 89,35 lei. Astfel au fost întrunite condițiile răspunderii contravenționale prevăzute de art. 10,lit. b, coroborat cu art. 11, lit.b din OUG 28/1999, rep., privind obligația agenților economici de a se dota si utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Potrivit art 10 lit b) din O.U.G. nr.28/1999 republicată, se dispune: " Constituie contravenții următoarele fapte daca, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (...) neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzuta la art. 1 alin. (5), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale, precum si nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnica până în momentul ștergerii memoriei operative..”
Pentru contravenția constatată, petenta a fost sancționată contravențional de comisarii Gărzii Financiare, cu amenda în cuantum de 8.000 lei, potrivit art.11 alin.1 din O.U.G. nr.28/1999, republicată si modificata prin Legea 116/2004, privind obligatia agenților economici de a se dota si utiliza aparate de marcat electronice fiscale, unde se precizează: “ (1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplica agenților economici, cu excepția celor prevăzute la lit d), astfel: (..) b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), g), h), j) si k) se sancționează cu amenda de la8000 lei la 10.000 lei; (...). Totodată s-a luat si măsura complementara prevăzuta de art. 11, al. 3, de suspendare a activității punctului de lucru pe o perioada de trei luni. De asemenea, ca sancțiune contravenționala complementara, s-a dispus, în baza art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr.28/1999 privind obligația agenților economici de a se si utiliza aparate de marcat electronice fiscale, confiscarea sumei de 89,35 lei existentă în casieria punctului de lucru al petentei și nejustificată cu documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal, iar, în baza art.14 alin. 2 din același act normativ, tot ca sancțiune complementară, s-a dispus suspendarea activități pe o perioada de 3 luni, a punctului de lucru.
Raportat la cele expuse se retine ca prin plângerea contravențională formulată, petenta nu aduce elemente de natura a inlatura răspunderea contravenționala stabilita in sarcina sa. Astfel, se are in vedere ca aceste susțineri nu se coroborează cu înscrisurile care au stat la baza intocmirii actului constatator (monetar, nota explicativa si raport X). Astfel in raportul X se observa ca in data de 21.03.2013 data efectuării controlului nu fusese introdusa in AMEF (se creditate) cu suma de 89,35 lei.
Totodata, se are in vedere ca in cazul in care . sume de bani pentru plata unor furnizori, aceste sume trebuiesc înregistrate in evidenta financiar-contabila a operatorului economic in cauza, ceea ce in cazul de fata nu s-a intamplat.Potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr.28/1999 republicata: " Agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum si prestări de servicii direct către populație sunt obligați sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. "
Raportat la cele menționate, petenta își desfășoară activitatea la punctul de lucru situat în mun. Constanta, ..16 fără a fi emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate. Raportat la reindividualizarea sancțiunii principale, se apreciaza ca nu sunt incidente dispozițiile art. 16 alin.1 din OG 2/2001 „sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite .. " Or, raportat la dispozițiile art. 11 din OUG 28/1999 - dispoziție ce prevede ca si sancțiune amenda contravenționala intre 8000 si 10.000 lei, nu se poate retine un grad pericol social redus, in condițiile in care dispoziția legala invocata, prevede si sintagma:
„Constituie contravenții următoarele fapte daca potrivit legii penale, nu considerate infracțiuni...", stabilind astfel, in cazul acestor fapte contravenționale un pericol social grav, de natura sa perturbe colectarea veniturilor datorate bugetului de stat din activitățile comerciale, implicit asigurarea veniturilor bugetare reale, in raport cu activitățile comerciale desfășurate de către comercianți, in cazul de fata, astfel ca nu exista temei de inlocuire a sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului .
În ceea ce privește motivele de nulitate absolută ale procesului-verbal, prevăzute expres de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, nici unul dintre acestea nu poate fi reținut în cauză, întrucât procesul-verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului.
Raportat la art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția relativă de adevăr, aspect ce conduce implicit la faptul că sarcina probei revine celui care formulează plângerea contravențională .
Referitor la sarcina probei, reglementările OG nr. 2/2001 prevede exclusiv sancțiuni neprivative de libertate, de aceea nu se poate absolutiza regula din dreptul penal privind prezumția de nevinovăție și regula ce constă în obligația organelor judiciare penale de a proba vinovăția persoanei, astfel că sarcina probei de a dovedi o altă situație de fapt revine petentului conform art. 1169 cod civil .Prin sancționarea petentului, în condițiile legii și în exercitarea autorității publice de a combate manifestările antisociale, l-a obligat pe contravenient să revină la un comportament civic, moral și responsabil, iar petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție de natură a înlătura vinovăția acestuia .
Potrivit jurisprudenței CEDO, în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a avut ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, și s-a concluzionat faptul că sarcina probei revine celui care face plângerea . Deși petenta susține că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu este reală, nu administrează probe care să dovedească o alte împrejurări de fapt sau cauze exoneratoare de răspundere contravențională .
Raportat la cele expuse, instanța a constatat că procesul verbal contestat este temeinic și legal.
În termen legal petenta a formulat apel nîmpotriva sentinței civile 4800/2014 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea apelului se aduc critici hotărârii recurate în ceea ce privește temeinicia procesului verbal și sancțiunea aplicată.
Se arată că a dovedit o situație contrară celei din procesul verbal, instanța de fond făcând o greșită apreciere a probelor.
Solicită reindividualizarea sancțiunii principale în raport de art. 5 alin 5 OUG 2/2001.
Lega citată intimata nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului se reține:
Urmează ca instanța de apel să analizeze dacă potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului o astfel de constatare este suficientă pentru a proba săvârșirea faptei.
Or, atunci când fapta imputată a fost constatată în mod direct și concomitent săvârșirii de către agentul constatator, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, de temeinicie cu privire la situația de fapt constatată. Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că se poate afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestui concept. Toate sistemele legale cunoscu și operează cu ajutorul prezumțiilor, iar în materie contravențională, de exemplu, art. 537 din Codul de procedură francez consacră expres această prezumție: În cazul în care legea nu dispune altfel, procesele-verbale sau rapoartele întocmite de către ofițerii și agenții de poliție judiciară și agenții de poliție adjuncți, sau funcționarii sua agenții însărcinați cu anumite funcții de poliție judiciară, cărora legea le-a atribuit puterea de a constata contravențiile, fac dovada până la proba contrarie. În principiu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice utilizarea prezumțiilor, dar, în materie penală, obligă statele să nu depășească o anumită limită. Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele. Cu privire la acest aspect, instanța de apel apreciază că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie. Ar fi excesiv și contrar scopului legii obligarea agentului constatator, care constată în mod personal, direct și concomitent fapta antisocială, să probeze în plus față de constatarea sa personală fapta antisocială constatată.
Instanța de apel nu a pornit în judecarea cauzei de la ideea preconcepută că reclamantul-petent ar fi vinovat, ci de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal. Prezumția este una relativă iar procedura contravenșională oferă petentului toate garanțiile procedurale în răsturnarea acestei prezumții întrucât instanța, potrivit art. 33 și 34 din O.G. nr. 2/2001, exercită un rol activ mai pronunțat decât în cele pur civile și verifică din oficiu inclusiv temeinicia procesului-verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a pronunțat hotărârea apelată având în vedere nota explicativă dată de administratorul societății comerciale, care arată în mod explicit că pentru suma de 89,35 lei nu au fost emise bonuri fiscale pentru că s-a făcut curățenie în magazin și s-a întârziat să se bată în casă.
Această declarație are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare, care potrivit art. 1206 Cod civil nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, eroare care nu a fost dovedită însă în cauză.
În ceea ce privește sarcina probării contravenției, se constată că, într-adevăr, nu rezultă că agenții constatatori ar fi surprins efectuarea vreunei vânzări fără emiterea bonului fiscal, că ar au chestionat niciun client, că ar făcut verificări asupra actelor contabile.
Agenții constatatori au găsit însă în aparatul de marcat electronic fiscal o sumă de bani care nu era justificată prin emiterea unor bonurin fiscale de aceeași valoare.. Față de locul depistării acestei sume, în mod firesc se naște prezumția că această sumă provine din vânzări de bunuri/prestări de servicii pentru care nu au fost emise bonuri fiscale. Această prezumție este confirmată însă de delcarația administratorului, care recunoaște fără rezerve acest lucru. Or, față de recunoașterea necondiționată a situației de fapt, nicio probă suplimentară nu mai trebuia făcută de către agenții constatatori.
În plus, se constată că petentul a semnat procesul-verbal de contravenție fără a fprmula nicio obiecție față de cele reținute în sarcina lui. Or, formularea obiecțiunilor reprezintă prima formă de manifestare a dreptului la apărare, și cea mai susceptibilă de sinceritate, față de împrejurarea că obiecțiunile formulate imediat după constatarea și sancționarea faptei.
Nici în nota explicativă și nici ca obiecție în procesul-verbal de contravenție, administratorul nu face vorbire despre existența unor chitanțe, ceea ce îndreptățește concluzia instanței de fond în sensul că aceste chitanțe au fost întocmite pro causa, apelantul-petent neoferind nici explicație plauzibilă pentru această omisiune.
Instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale are a verifica nu doar măsura în care sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ, ci și proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social concret al faptei, acre este dat de împrejurările în care a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, criterii consacrate de art. 21 din OG.2/2001.
Este adevărat că sancțiunea aplicată s-a înscris în limitele prevăzute de lege.
Numai că, nerespectarea acestor limite ar fi atras ca sancțiune nulitatea procesului-verbal, iar nu adaptarea sancțiunii, prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Instanța va acorda relevanța faptului că suma găsită ca fiind nejustificată prin emiterea bonurilor fiscale este net inferioară față de amenda aplicată.
În condițiile în care, spre deosebire de sancțiunile care aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile contravenționale au, prin definiție, un caracter preventiv-educativ, sancțiunea amenzii urmează a fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Potrivit art. 7 alin. (3) din OG.2/2001, “avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevedea această sancțiune”.
Prevederea legală menționată justifică susținerea doctinară potrivit cu care sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
În funcție de contextual circumstanțial în care a fost săvârșită abaterea contravențională, că fapta este de o gravitate minimă. Tribunalul constată că soluția de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea “avertisment” este pronunțată în respectul legii.
Pentru aceste aspect instanța va admite apelul, va schimba hotărârea apelată în sensul admiterii în parte a plângerii, va înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelanta petentă S.C. A. E. S.R.L., cu sediul în C., .. 16, județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., .. 20, ., județul C., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, Județul C., apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 4800/30.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 8.000 lei cu avertismentul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. B. S. M. C.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond D.-T. Bresug
Red.decizie.Jud.M.C./18.12.2014
Dact.Gref.I. Török /19.12.2014/ 4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 412/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1614/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
