Acţiune în constatare. Încheierea nr. 27/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 03.06.2014 dată la care a pronunțat următoarea sentință:

TRIBUNALUL

Asupra excepției necompetenței funcționale de față, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului constanța la data de 28.02.2014 sub nr_ , reclamanții G. S., . T. și P. C. T. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta . constate că . este o societate de interes local și să recunoască dreptul reclamantului G. S., în calitate de primar al comunei T. de a reprezenta UAT . de acționar în adunarea generală a acționarilor .>

În motivarea cererii, s-a arătat că, în fapt controlul autorității locale asupra propriilor servicii publice se exercită de către primar, în conformitate cu art 61 alin 5 din legea 215/2001 . Unitatea administrativ teritorială, calificată în mod expres titular de drepturi și obligații din contractele privind administrarea bunurilor în art 21 alin 1 din legea 215/2001 este reprezentată în justiție și în raporturile cu terții de către primar în conformitate cu art. 21 alin 2 și art. 62 alin 1 din legea 215/2001 . În temeiul art 125 alin 1 și 2 din Legea 31/1990 „acționarii care nu au capacitate de exercițiu, precum și persoanele juridice pot fi reprezentați/ reprezentate prin reprezentanții lor legali care, la rândul lor, pot da altor persoane împuternicire în respectiva adunare generală .

Caracterul de interes local pentru o societate comercială în sensul legii 161/2003 trebuie analizat prin raportare la organizarea administrativ-teritorială a României, comunele și orașele având ca autorități executive primarii/viceprimarii . Cât privește incompatibilitatea funcției de primar legiuitorul nu definește în art 87 alin 1 lit f noțiunile de societate comercială de interes local, respectiv interes național . Calitatea unei societăți de a fi de interes local se stabilește prin raportare la unitatea administrativ teritorială . În cazul R. antecesoarea acesteia RA A. Canal a fost trecută sub autoritatea consiliului județean prin HG 597/1992 .

Odată cu receptarea acquis-ului comunitar referitor la înființarea operatorilor regionali nu au fost modificate sau completate prevederile art 87 alin 1 lit f din Legea 161/2003 . La nivelul anului 2003 nu exista suport legislativ pentru existența unei societăți comerciale care să aibă acționari mai multe unități administrativ teritoriale . Aranjamentul instituțional este necunoscut dreptului român anterior aderării la uniunea europeană, noțiunile de societate de interes local și societate de interes național neputând acoperi situația operatorului regional in house providing, ce aparține mai multor UAT, iar controlul analog controlului asupra propriilor servicii să fie exercitat în comun de aceste UAT .

Totuși distincția între societățile de interes local și operatorii de servicii publice comunitare de utilități publice locale sau județene rezultă fără tăgadă din art. 1 alin 2 lit. g pct. 2 și 6 din legea 215/2001 . Raportat la HG 597/1992, art 17 din legea 215/2001 și la distincția cuprinsă în art 1 alin 2 lit g din legea 215/2001 între societățile de interes local și operatorii de servicii publice comunitare de utilități publice locale sau județene . prestator de servicii publice de interes regional, iar nu de interes local .

În jurisprudența CJUE s-a stabilit condiția potrivit căreia autoritățile unităților administrativ teritoriale care au constituit împreună un operator regional trebuie să exercite împreună un control analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii . Această condiție este îndeplinită dacă aceste autorități participă și în organele de conducere ale operatorului . Deoarece în cazul unei societăți comerciale pe acțiuni, acționarii exercită controlul în cadrul adunării generale a acționarilor, acest control nu poate fi considerat analog celui exercitat asupra propriilor servicii decât în cazul în care este realizat de primar, viceprimar sau persoana căreia primarul i-a delegat atribuții în acest sens .

Reclamanții au mai invocat și faptul că au formulat acțiunea pentru ca pârâta să nu infirme dreptul primarului de a reprezenta . generală și de a îngrădi astfel exercitarea atribuțiilor primarului conform Legii 215/2001 și dreptul de a exercita asupra . control analog celui exercitat asupra propriilor servicii .

Instanța a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției a II a Civilă și trimiterea cauzei către Secția de C. Administrativ și Fiscal, aspect pus în discuția părților .

Reclamanții au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea excepției necompetenței funcționale, motivat de faptul că cererea este în materie societară fiind îndreptată împotriva unui profesionist . legea 51/2006 face distincție între trei tipuri de raporturi juridice, fiind raporturi de natură administrativă, supuse normelor juridice de drept public doar cele dintre autoritățile administrației publice locale sau dintre asociațiile de dezvoltare intracomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și utilizatori, fiind raporturi juridice de natură administrativă .

Conform art 9 alin 2 din legea 51/2006 gestiunea delegată este modalitatea de gestiune prin care autoritățile deliberative ale unităților administrativ teritoriale ori după caz asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, în numele și pe seama unităților administrativ teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor operatori toate ori numai o parte din competențele și responsabilitățile proprii privind furnizarea /prestarea serviciilor de delegare a gestiunii și se realizează prin intermediul unor operatori sau operatori regionali de drept privat, care sunt în mod exclusiv societăți reglementate de Legea 31/1990 . Forma de gestiune adoptată de UAT . gestiunii către R. astfel că raporturile juridice dintre părți sunt supuse normelor de drept privat . Problema de dezlegat în cauză este calificată expres ca fiind supusă normelor de drept privat de art 9 alin 2 din legea 51/2006 .

D. fiind că cererea este îndreptată împotriva unui profesionist în materia reprezentării uni acționar în adunarea generală a acționarilor, din punct de vedere funcțional, revine în competența Secției a II a Civilă a Tribunalului C. .

Deliberând asupra excepției necompetenței funcționale a Secției a II a Civilă a Tribunalului C., invocată din oficiu, instanța constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente ;

Ca un prim aspect este necesar a se menționa că prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 750/2011 s-a dispus ca toate completele Secției a II a civilă să aibă caracter specializat, în funcție de calitatea de profesionist a părților antrenate în litigiul judiciar dar și de obiectul cauzei. La stabilirea competenței secției a II a civilă au fost avute în vedere și prevederile art 266 din Legea 71/2011, potrivit cu care „Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; …La înființarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ține seama de următoarele criterii: asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secției; specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora; respectarea principiului repartizării aleatorii”.

Prin dispozițiile art. 3 alin. 2-3 din Noul cod civil s-a stabilit că „sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, înțeleasă ca exercitare sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ” , definiție în raport de care se constată că pârâta . calitatea de profesionist .

Însă obiectul cererii de chemare în judecată excede limitelor menționate în sus citatele texte de lege și celor stabilite prin Hotărârea CSM, în sensul că litigiul un evident are caracter de contencios administrativ . Concluzia este firească în primul rând plecând de la faptul că reclamanții sunt autorități ale administrației publice locale, și nume P., organul executiv, C. local, organul deliberativ și . teritorială .

De asemenea, litigiul a decurs din aplicarea unei norme de drept referitoare la exercitarea funcțiilor de autoritate publică, în sensul existenței sau a incompatibilității prev de art 87 lit f din legea 161/2003 . Astfel, prin chiar cererea de chemare în judecată reclamanții menționează că „în exercitarea atribuțiilor sale primarul coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local” .

În consecință cauza sau temeiul juridic al acțiunii a reprezentat-o constatarea existenței sau nu a unei incompatibilități între calitatea de primar a reclamantului G. S. și cea de reprezentant al acționarului . . cererii de chemare în judecată se află astfel pe tărâmul incompatibilităților funcțiilor publice, aspecte care țin de contenciosul administrativ, și exced obiectului unui litigiu cu profesioniștii, în care sunt verificate aspectele legate de incidența prevederilor Legii 31/1990 .

Mai mult, decât atât prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat să se constate că pârâta nu este o societate de interes local, ceea ce presupune a fi analizate prevederile art 87 lit f din legea 161/2003, care țin strict de materia dreptului administrativ și de raporturile ce țin de exercitarea atribuțiilor autorităților publice .

Faptul că reclamanții invocă un singur text din Legea 31/1990 nu este de natură să schimbe natura de contencios administrativ a cauzei, iar textele invocate de reclamanți în combaterea excepției nu sunt incidente în cauză pentru că nu în temeiul lor a fost formulată acțiunea .

Pentru toate aceste considerente, constatând că excepția este întemeiată, instanța o va admite și va declina cauza în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului C. .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite excepția necompetenței funcționale a Secției a II a Civilă, invocată din oficiu .

Trimite cauza spre competentă soluționare în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal .

Fără cale de atac .

Pronunțată în ședință publică, azi, 3.06.2014

Președinte Grefier

O. D. N. Ș.

Red.Jud.OD 10.06.2014

Dact.NȘ 7 ex/11.06.2014