Pretentii. Sentința nr. 362/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 362/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 3028/118/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.362/CA
Ședința publică din 04.02.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant V. M. prin mandatar C. I., cu domiciliul în Constanțașos. Mangaliei nr.9, ., . cu pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul ales în C. ..18, având ca obiect pretentii.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 29.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri. Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2014, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cererii în contencios administrativ și fiscal de față :
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta - Secția contencios administrativ si fiscal la data de 18.03.2013 sub nr._, reclamantul V. M. in contradictoriu cu parata DRGFP – AJFP C. a solicitat obligarea paratei la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule in cuantum de 8430 lei și accesorii constând în dobânda în materie fiscală determinată, până la restituirea efectivă.
In motivare, reclamantul a arătat că in vederea primei înmatriculări in România a unui vehicul fabricat în anul 2000, a achitat taxa de poluare potrivit chitanței . nr._ a cărei restituire a fost solicitată pârâtei prin adresa din 21.02.2013, pârâta refuzând solicitarea formulată.
Apreciază, în esență, asupra caracterului nelegal al dispozițiilor ce instituie obligația de plată a taxei de poluare prin raportare la disp. art. 110 din TFUE, prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea de taxe discriminatorii, cu referire la discriminarea între produsele importante și cele autohtone de natură similară. Invocă totodată în susținere caracterul prioritar al normelor comunitare și jurisprudența CJUE
In drept au fost invocate disp art. 117, 120 din OG 92/2003, art. 148 din Constituția României, art.100 din TFUE, art. 1073 c.civil, iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri care au fost atașate, în copie, la filele 7-18,23-47
Parata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii motivat de faptul că în ceea ce privește restituirea taxei pentru emisiile poluante prin raportare la principiul priorității dreptului comunitar competențele organului fiscal sunt strict și limitativ prevăzute de lege respectiv de disp. art. 12 din legea 9/2012, iar reclamantul are posibilitatea de a solicita numai diferența dintre timbrul de mediu și taxa achitată.
În apărare a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamantul este deținătorul unui autovehicul folosit, categoria M1, marca Ford (fila 16), înmatriculat anterior în Germania la data de 23 06.2000 (fila 17), iar pentru înmatricularea în România a acestuia a achitat, cu chitanța . nr._/17.03.2009, suma de 8430 lei, taxă pentru emisii poluante (fila 12).
Reclamantul a solicitat pârâtei la data de 21.02.2013 restituirea taxei pentru emisiile poluante, partea precizând un punct său de vedere în acest sens potrivit adresei atașată la fila 11.
Considerand atitudinea paratei ca fiind un refuz de restituire a taxei, reclamantul a promovat prezenta actiune in justitie.
Instanța constata ca reclamantul a indicat temeiul de drept al cererii adresate paratei, disp.art.117 alin.1 lit.d c.pr. fiscala, potrivit căruia debitorului i se restituie la cerere (…) lit.d sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, partea reclamând in fapt aplicarea eronata a dispozițiilor interne și ca acestea ar fi incompatibile cu dreptul UE, care face parte din dreptul intern si are caracter prioritar.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Dispozițiile OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instituiau obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 .
Obligația de plata a taxei a intervenit cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. P. raportare la data intrării în vigoare a dispozițiilor menționate se poate concluziona că taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care era efectuată prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
P. Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
P. O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, în cauza C-402/09 T. contra României Curtea Europeană de Justiție a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat și în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) reluând considerentele expuse în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Instanța retine pe fond ca, potrivit unei jurisprudențe constante CJUE, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor si taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european ( cauza 199/82-San Giorgio, cauza C-62/93, BP Soupergaz, cauzele reunite C-441/98 si C-442/98, Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie sa respecte insa principiul echivalentei ( pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot si instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) si principiul efectivității ( regulile naționale nu trebuie sa facă excesiv de dificila sau practic imposibila exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) ( cauza C-228/96, Aprile).
Din analiza hotărârii pronunțate de CJUE in cauza Metallgesellschaft si Hoechst rezulta faptul ca restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementarii la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era in sensul respingerii contestațiilor contribuabililor. Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul ca autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, in condițiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
In același sens a statuat si ICCJ prin decizia nr.24/2011 pronunțată in recursul in interesul legii.
Raportat la jurisprudența mai sus indicata, se constata ca dreptul fiscal roman nu identifica in prezent vreun remediu special, care sa asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor si impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului comunitar.
In aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, in temeiul art.148 alin 2 si 4 din Constituția României si art.117 alin.1 lit.d cod proc.fiscala, sa solicite restituirea taxei de poluare prelevate prin aplicarea eronata a dispozițiilor legale
Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare, demonstrează că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismelor în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii.
La data analizării prezentei cereri,pentru lipsa de folosință a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, în compensație, reclamanta este îndreptățită și la dobânda legală în materie fiscală, determinată de la data achitării taxei de poluare, până la efectiva restituire, prin raportare la Cauza C-565/11, M.I., prin care a fost statuat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim national, precum cel in discutie in litigiul principal, care limiteaza dobanzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii la cele care curg incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestei taxe.
In temeiul art.453 Cod proc.civila, constatând culpa procesuala, instanța va obliga parata la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata aferente prezentului demers judiciar, reprezentând taxe judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în cauza privind pe reclamant V. M. prin mandatar C. I., cu domiciliul în C. ., ., . cu pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul ales în C. ..18.
Obliga parata sa restituie reclamantei suma de 8430 lei reprezentând taxa de poluare achitata potrivit chitanței . nr._/17.03.2009 si dobânda legală în materie fiscală cu începere de la data plății, până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER:
C. N. D. V. S.
Red.jud.C.N./06.03.2014/2.ex/ .>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 382/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1560/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
