Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 457/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 457/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 9623/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 457/CA
Ședința publică din data de 13 februarie 2014
PREȘEDINTE – M. C.
GREFIER – V. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. S. – domiciliat în C., ., ., . cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN C. – cu sediul în C., ., având ca obiect – suspendare executare/anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință arată că acțiunea a fost comunicată pârâtului la data de 15.11.2013, care a formulat întâmpinare la data de 10.12.2013. Întâmpinarea a fost comunicată reclamantului la data de 17.12.2013, care nu a formulat întâmpinare. La data de 06.02.2014, pârâta a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 160/2013.Totodată la data de 06.02.2014 reclamantul a depus la dosar note scrise prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 Cod procedură civilă.
Instanța văzând dispozițiile art. 131 din Noul cod de procedură civilă se declară competentă în soluționarea prezentei cauze.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii formulată de reclamantul P. S. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. – Centrul Județean C..
TRIBUNALUL
La 12.11.2013 reclamantul P. S. chemat în judecată Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean C. pentru anularea deciziei 160/2013 și suspendarea executării acestei decizii conform art. 15 din Legea nr.554/2004.
În fapt, la data de 05.08.2013 i-a fost comunicată decizia nr. 160/2013 însoțită de raportul nr.210/2013 al Comisiei de Disciplină din C. A.P.I.A.
Reclamantul arată că decizia 160/2013 este lovită de nulitate absolută deoarece la întocmirea ei nu s-au respectat prevederile art. 50 alin.3 lit. a,b,d, e din H.G. 1344/2007.
Asupra fondului se arată:
În 2010 a avut loc restructurarea de personal conform HG 752/2010 sens în care I s-a comunicat decizia 1123/2010 prin care s-a aprobat structura organizatorică și statul de funcții pentru Centrul Județean C..
Pentru a implementa noua structură personalul a fost redus de la 149 la 122 de angajați.
În calitate de șef a aprobat statele de, dar această soluție a fost adoptată că factorii de decizie de la nivel central.
Deoarece trebuiau restructurate un număr de 27 posturi s-a găsit soluția de a le desființa odată cu pensionarea angajaților respective.
În calitate de director executive, reclamantul a aprobat statele de plată după ce erau realizate și semnate de șeful serviciului iar ulterior trimise la APIA București care le-a avizat.
Decizia atacată are la baza Raportul Serviciului Economic de Recuperare Debite din cadrul APIA nr.4923/2013 întocmit de șeful serviciului V. D. care este aceeași persoană care a întocmit și semnat ștatele de plată ce constituie subiectul prejudiciului imputat.
Referitor la cererea de suspendare a deciziei se constată că sunt întocmite condițiile prev. de art. 14-15 Legea nr.554/2004.
Cu privire la cazul bine justificat se apreciază că decizia de sancționare nu întrunește condițiile de formă iar în ceea ce privește încadrarea sa, există împrejurări din care rezultă că reclamantul doar viza ștatele de plată întocmite de o altă persoană și care au fost avizate de APIA București.
În privința pagubei iminente se arată dezechilibrul financiar la bugetului familiei ce ar conduce la perturbarea plăților creditelor, a întreținerii familiei.
În dovedirea acțiunii solicit proba testimonială, interogatoriu și înscrisuri.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii.
Cu privire la nulitatea absolută a deciziei se arată:
Descrierea faptei este inserată prin indicarea în preambulul deciziei a raportului comisiei de disciplină nr.210/2013.
Temeiul de drept al sancțiunii este indicat ca fiind art.77 alin.3 lit.b Legea 188/1994.
În decizie se arată că se ataca actul în condițiile legii la instanța de contencios administrativ conform art. 51 din HG 1344/2007.
Pe fondul cauzei se arată:
În urma verificărilor efectuare de D.M.R.U. din cadrul APIA Aparat Central s-au constat neconcordanțe în sensul salarizării ilegale a unor persoane, prin depășirea numărului de posturi aferent și prin dezinformarea conducerii APIA Aparat Central.
Prin nota nr._/2012 Direcția Antifraudă Control Intern și Supracontrol a constatat că APIA C. s-a încadrat în sumele aprobate privind cheltuielile cu personalul, dar nu a respectat numărul de posturi aprobate în organigramă. S-a concluzionat că reclamantul, director executiv a dovedit lipsă de responsabilitate, neglijând importanța atribuțiilor aferente funcției manageriale.
A fost sesizată comisia de disciplină care a reținut că în planul de reorganizare au fost incluse anumite persoane care îndeplineau condițiile de pensionare, dar care nu au depus dosarul de pensionare.
Reclamantul avea obligația de a respecta prevederile legale în materie de salarizare, ștatul de funcții, ștat de personal.
Comisia de disciplină prin raportul nr. 210/2013 a reținut că faptele reclamate (management defectuos, neglijență privind importanța atribuțiilor aferente funcției manageriale, dar și a îndatoririlor funcționarilor publici) constituie abateri disciplinare potrivit art. 77 alibn.1 și 2 lit I, j, k Legea 188/1999 și a propus măsura diminuării drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni, recuperarea sumelor plătite celor 6 funcționari publici în perioada în care aceștia nu existau pe statul de funcții și statul nominal de personal.
În drept, invocă art. 205-208 C.pr.civ. Legea 188/1999, Legea 1/2004, Legea 554/2004, legea 284/2010 ordinul MMFPS 42/2011, Ordinul MMFPS 77/2011.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.
Procedând la judecarea cauzei se reține:
Prin decizia 160/31.07.2013 față de reclamant, având funcție public de conducere de șef serviciu în cadrul APIA- C.J.C. s-a dispus sancționarea disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat prezenta acțiune aducând critici cu privire la nulitatea deciziei pentru nerespectarea condițiilor de formă, dar și motive privind lipsa de vinovăție.
Instanța va analiza cu prioritate motivele privind condițiile de formă a actului contestat.
Reclamantul a arătat că decizia nu cuprinde elemente prevăzute de art.50 alin.3 lit.a,b, d și e din H.G. 1344/2004.
Conform acestei dispoziții legale sub sancțiunea nulității, actului administrative de sancționare va cuprinde:
a) Descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) Temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
c) Termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată
d) Instanța competent la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
Cu privire la descrierea faptei se reține că în decizia de sancționare nu s-a
descris fapta conform art. 50 alin.3 lit.a din H.G.1344/2004.
În cuprinsul deciziei nu se face referire cu privire la descrierea faptei care constituie abatere disciplinară sau indicarea temeiului de drept al abaterii disciplinare.
Pârâta a indicat doar temeiul de drept al sancțiunii disciplinare respectiv, art. 77 alin.3 lit.b din Legea 188/1999 precum și art. 78 din legea 188/1999 ce reglementează competența persoanei ce aplică sancțiunea disciplinară .
Or, art. 50 alin.3 lit.a din H.G.1344/2007 arată expres că actul administrativ de sancționare va cuprinde obligatoriu sub sancțiunea nulității, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară.
Rezultă așadar că descrierea faptei ce constituie abatere reprezintă o condiție obligatorie și distinct a actului administrativ, lipsa acestuia fiind sancționată de lege cu nulitatea absolută, ceea ce presupune că lipsa descrierii faptei îi cauzează reclamantului un prejudiciu ce nu poate fi reparat decât prin constatarea nulității.
Instanța mai reține că pârâta nu a reprodus nici măcar textul de lege ce declară abatere disciplinară, respectiv, art. 77 alin.1 și 2 .
Descrierea faptei presupune prezentarea împrejurărilor de fapt în care a acționat funcționarul public cercetarea disciplinară, împrejurări din descrierea cărora instanța trebuie să-și formeze convingerea cu privire la acțiunile sau inacțiunile funcționarului, săvârșite de acesta în exercitarea atribuțiilor legale și care se pot constitui într-una din abaterile disciplinare enumerate la art. 77 din Legea 188/1999.
Pârâtul trebuia să precizeze în concret care au fost faptele săvârșite de reclamant, pentru ca instanța investită cu exercitarea controlului de legalitate să verifice dacă faptele descrise se încadrează în dispozițiile art. 77 din Legea nr.188/1999.
Susținerea pârâtei în sensul că, descrierea faptei este inserată prin indicarea în preambulul decizie a raportului comisiei de disciplină este nefondată întrucât actul de sancționare nu se poate completa în ceea ce privește menționarea descrierii faptei, cu raportul comisiei de disciplină emis în cauză.
Art. 50 alin. 4 din H.G.1344/2007 prevede că la actul administrativ se atașează raportul comisiei de disciplină sub sancțiunea nulității absolute.
Prin urmare art. 50 alin.4 nu se poate interpreta în sensul indicat de pârâtă deoarece art. 50 alin.3 prevede expres conținutul actului de sancționare prevăzută sub sancțiunea nulității.
Art. 50 alin.4 reprezintă doar un alt motiv de nulitate absolută.
Instanța apreciază că măsura de sancționare disciplinară prin nedescrierea faptei apare ca nemotivată și reprezintă o încălcare a dreptului sau la apărare.
Se reține că în conformitate cu jurisprudența comunitară, motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte cu o manieră clară și univocă algoritmul urmărit de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească măsurile și de asemenea să permită curților comunitare competența să efectueze revizuirea actului (cazul C 367/1995)
Curtea Europeană de Justiție a decis că o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu lipsă a motivării care atrage nulitatea.
În speță, sunt incidente dispozițiile legale, respective art. 50 alin.3 lit.a din H.G.1344/2007, astfel încât, se apreciază că decizia nr. 160/2013 este lovită de nulitate absolută.
În ceea ce privește lipsa mențiunilor art. 50 alin.3 lit.b,d și e, se reține că în decizie s-a prevăzut temeiul legal pentru sancționare - art. 77 alin.3 lit.b din Legea 188/1999, termenul în care se poate contesta sancțiunea (art.2 alin.1 din decizie) precum și instanța competent la care poate fi contestat actul (art.2 alin.2 . instanța de contencios administrativ).
Având în vedere că instanța a reținut că decizia de sancționare apare ca nesusținută pentru nerespectarea art. 50 alin.3 lit.a din H.G.1344/2007, în ceea ce privește descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, se apreciază că nu se poate cerceta fondul cauzei.
În lipsa descrierii faptei, instanța nu poate să-și formeze convingerea cu privire la acțiunile sau inacțiunile funcționarului care a constatat abaterea disciplinară, nepermițând exercitarea controlului judecătoresc.
Totodată și reclamantul este prejudiciat de nemotivarea actului întrucât această măsură nemotivată reprezintă o încălcare a dreptului său la apărare.
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va anula decizia nr. 160/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. S. – domiciliat în C., ., ., . cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN C. – cu sediul în C., ..
Dispune anularea Dispoziției nr. 160/31.03.2013 emisă de pârât.
Dispune suspendarea executării Dispoziției nr. 160/2013 până la soluționarea definitivă a cauzei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce privește cererea de anulare și în 5 zile de la comunicare în ceea ce privește cererea de suspendare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2014.
PREȘEDINTE,
M. C. GREFIER,
V. I.
red.jud. M.C. 28.02.2014
Dact.gref.G.C./11.03.2014/4ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2051/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2134/2014.... → |
|---|
