Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 25075/212/2012
Dosar nr.25._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ_
Ședința publică din data de 21.01.2014
Completul compus din :
Președinte – D. R. C.
Judecător – C. N.
Judecător – I.-L. O. D.
Grefier – I. T.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect plângere contravențională, formulat de recurenta-petentă ., cu sediul ales în C., ., nr.31, ., ., în contradictoriu cu intimatul-organ constatator I. T. DE MUNCA, cu sediul în Constanta, ., jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.2309/15.02.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constata lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 pct.2 și urm.C.proc.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că recurenta-petenta nu a depus la dosar înscrisurile aferente programului de instruire în ceea ce privește protecția muncii, după care,
Instanța constată faptul că recurenta-petenta nu a depus la dosar înscrisurile solicitate și încuviințate de instanță spre administrare.
Instanța, constatând faptul că, prin întâmpinarea formulată, intimatul a invocat excepția nulității recursului, pune în discuție această excepție și, analizând cererea de recurs, respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs:
Prin plangerea contraventionala promovata si inregistrata la data de 02.10.2012 pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr.25._, petenta ., in contradictoriu cu organul constatator I. T. de Munca, a solicitat instantei, ca prin hotararea ce o va pronunta să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare contravenționala . nr._/13.09.2012, apreciat ca fiind netemeinic si nelegal.
În motivarea plângerii, s-a susținut in esenta că petenta nu se face vinovata de săvârsirea contraventiei retinută in sarcina acesteia, actul fiind incheiat in mod nelegal, in raport de prevederile art.16 din OG nr.2/2001 si netemeinic, fara insa a fi dezvoltate critici cu privire la actul sanctionator contestat.
In drept au fost invocate disp.OG nr.2/2001.
Legal citat, organul constatator a formulat si depus întâmpinare, prin care s-a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna respingerea plângerii promovate de
către petentă, ca nefondata. S-a aratat, că in urma desfășurării unui control în domeniul sănătății și securității în muncă, la data de 13.09.2012, la locul de desfășurare a activității petentei situat în loc.M., ., s-a constatat faptul că petenta nu a îndeplinit o . obligații legale, in ce priveste legislatia protectiei muncii, încălcări consemnate în procesul-verbal de control nr.5822/13.09.2012. Pe cale de exceptie a fost invocata tardivitatea promovarii plângerii contraventionale.
Prin sentinta civila nr.2309/15.02.2013, Judecatoria Constanta a respinsă plângerea contraventionala formulata de petenta ., ca neintemeiată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanța de fond a retinut, din analizarea materialului probator administrat - inscrisuri, că prezumtia de adevar a procesului-verbal nu a fost rasturnată, petenta nedovedind o alta stare de fapt, decât cea retinuta prin actul sanctionator. S-a retinut, de asemenea, ca actul sanctinator a fost intocmit cu respectarea prevederilor art.16 si art.17 din OG nr.2/2001.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petenta ., care a criticat solutia primei instante pe considerentul că aceasta a făcut o gresită apreciere asupra materialului probator administrat si o gresita aplicarea a legii, fara a fi dezvoltate critici cu privire la hotararea pronuntata de către prima instanta.
In drept au fost invocate disp.OG nr.2/2001.
Legal citat, organul constatator a formulat si depus întâmpinare, prin care s-a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta să dispuna respingerea recursului promovat de catre petenta, ca nefondat. Pe cale de exceptie a fost invocată nulitatea recursului, in raport de prevederile art.82 si urm.C.proc.civilă.
Analizand recursul din prisma motivelor invocate, precum si cu raportare la disp.art.304¹ C.proc.civila, instanta constata ca recursul este nefondat.
Prin procesul-verbal de constantare si sanctionare contravenționala . nr._/13.09.2012 recurenta-petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.39 alin.7 din L.nr.319/2006. S-a reținut în actul sancționator că la controlul efectuat la data de 13.09.2012 s-a constatat că angajatorul . nu a asigurat instruirea lucrătorilor aferenta programului de lucru.
Potrivit O.G.nr.2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională beneficiază de o prezumție relativă de adevăr, prezumție ce poate fi răsturnată prin proba contrarie, produsă de persoana interesată.
În temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța este obligată a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Este de principiu că, pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesele verbale, funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie a procesului verbal.
Instanța va analiza, cu prioritate, aspectele de legalitate care ar putea atrage sancțiunea nulității, iar, în măsura în care va constata că procesul verbal este legal întocmit, va porni în analizarea temeiniciei acestuia, pornind de la prezumția că el reflectă adevărul.
Pentru această analiză, în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă – întrucât procedura contravențională este asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale – autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal (referiri la martori oculari, la anumite înscrisuri etc.) de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
In ce priveste legalitatea actului sanctionator se retine, cum de altfel, in mod corect a procedat si prima instanță, că actul sancționator este întocmit atât cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cât și cu respectarea L.nr.319/2006. De altfel, in cauză,
recurenta-petenta nu a dovedit neregularităti cu privire la legalitatea actului sanctionator contestat, sau vreo vatamare care să conducă la anularea procesului verbal, conform dispozitiilor art.105 alin.2 C.proc.civila, aspectele invocate in raport de prevederile art.16 din OG nr.2/2001 fiind pur formale.
In ce priveste temeinicia actului sanctionator se retine, cum de altfel, in mod corect a procedat si prima instanță, că recurenta, in raport de probele administrate nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea constatată in actul sanctionator.
Potrivit art.39 alin.7 din L.nr.319/2006 - Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) și (4), ale art. 17, 19 și 21.
Pe de alta parte, potrivit art.20 din acelasi act normative – ”Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său….:
Prima instanta, in mod corect a retinut si apreciat, din analizarea materialului probator administrat-înscrisuri, ca in cauza, nu s-a facut dovada existenței unei situații de fapt contrare celei constatate de către reprezentanții recurentului-organ constatator, petenta nesustinând probator in niciun mod critica formală adusa actului sanctionator.
Astfel, se retine ca la momentul controlului lucrătorul C. A., cu data începerii activității, 12.09.2012, desfășura în data de 12.09.2012 activitate pe șantierul petentei, pe postul de conducător utilaj excavator în timpul dedicat efectuării instruirii la angajare.
Prin urmare, se va reține că procesul verbal este temeinic, dat fiind că fapta contravenționale există.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Astfel, se apreciaza că in speta nu este incident principiul ‘’in dubio pro reo’’, neimpunandu-se ca instanta de recurs să cenzureze masurile dispuse de către intimată, in conditiile in care prin materialul probator analizat s-a retinut faptul ca sub coordonarea petentei muncitorul C. A., cu data de începere a activității -12.09.2012, desfășura în data de 12.09.2012 activitate pe șantierul petentei, pe postul de conducător utilaj excavator în timpul dedicat efectuării instruirii la angajare.
Astfel, analizând legalitatea și temeincia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art. 34 din OG nr.2/2001, se constată, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond, ca recurenta ., prin sustinerile avute și probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat, în speță neexistând motive de reformare a soluției pronunțată de prima instanță din perspectiva disp.art.304¹ C.proc.civilă.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.312 C.proc.civilă, va dispune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-petenta ., cu sediul ales în C., ., nr.31, ., ., în contradictoriu cu intimatul-organ constatator I. T. DE MUNCA,
cu sediul în Constanta, ., jud.C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.2309/15.02.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2014.
Președinte, D.-R. C. | Judecător, C. N. | Judecător, I.-L. O.-D. |
Grefier, I. T. |
jud.fond.A.V.
red/dact.jud.D.R.C.
19.02.2014-2 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2134/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 18/2014. Tribunalul... → |
|---|
