Anulare act administrativ. Sentința nr. 265/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 265/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 2238/118/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 265
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 12 FEBRUARIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. N.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. L. – I., cu domiciliul în C., ., J. C., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, pârâtul S. C., cu domiciliul în C., Al. Lalelelor, nr. 1, ., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, dată la care instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 05.02.2015 și la data de 12.02.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra prezentei cauze:
Prin actiunea promovata si înregistrată la data de 21.03.2014 pe rolul Tribunalului C. – Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr._ reclamantul S. L. I., in contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și S. C., au solicitat instantei ca prin hotărârea ce o va pronunta să dispună:
- anularea Deciziei nr.1174/03.02.2014 emisă de catre vicepreședintele A.N.R.P.
- anularea Deciziei nr. 1304/23.07.2008 emisă de vicepreședintele A.N.R.P.
A mai solicitat reclamantul să fie sancționată culpa A.N.R.P. și să fie obligată să prezinte integral dosarele constituite în baza cererilor nr. 128/L/29.01.2006 și nr. 1067/14.01.2008.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că decizia nr. 1174/03.02.2014 este nelegală întrucât s-au înscris 10 buc. pomi fructiferi în loc de 120, 2400 mp teren curte în loc de 2500 mp și nu s-au luat în calcul 4,5 ha teren cultivat cu porumb și 1,5 ha teren cultivat cu floarea soarelui.
S-a susținut de către reclamant că în mod nelegal s-a soluționat cererea nr. 1067/14.01.2008 înaintea cererii nr. 128/L/29.01.2006 și într-un termen foarte scurt, încălcându-se principiul soluționării cererilor în ordinea înregistrării lor.
Reclamantul a arătat că a aflat de cel de-al doilea dosar constituit de S. C. la data la care a primit răspunsul nr. 1711/12.03.2014.
S-a mai arătat că acesta este unchiul său însă nu mai păstrase demult legătura cu acesta. Ca urmare a cererii formulate de S. C. privind despăgubirile după autorul comun S. T., acesta din urmă a primit în termen de 3 luni decizia de validare iar ulterior i s-au achitat sumele de bani cu titlu de compensație.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 9/1998, H.G. nr. 753/1998 și NCPC.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului pe capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 1304/23.07.2008 și în subsidiar excepția tardivității cererii de anulare a acestei decizii. Excepțiile au fost respinse ca neîntemeiate prin încheierea pronunțată la 06.11.2014.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că pentru bunurile abandonate de către autorul T. S. s-au acordat compensații bănești prin Hotărârea nr. 4316/17.04.2008 emisă de Comisia Județeană C., care a fost validată prin Decizia nr. 1304/23.07.2008 emisă de A.N.R.P..
A mai arătat pârâta că potrivit art. 7 alin. 7 din Legea nr. 9/1998 precum și art. 3 din H.G. nr. 4316/17.04.2008 emisă de Comisia Județeană C., în cazul în care compensația este solicitată de mai mulți moștenitori ai aceleiași persoane, precum și atunci când după adoptarea hotărârii apar și alte persoane având vocație succesorală, raporturile dintre succesori privind compensația, se soluționează potrivit dreptului comun.
În drept a invocat prevederile art. 205-208 C.proc.civ., Legea nr. 9/1998, H.G. nr._, H.G. nr. 1277/2007 și O.U.G. nr. 10/2014.
În probațiune a depus dosarele constituite de S. C. (filele 102-134) și S. L. – I. (filele 142-255).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 5383/26.02.2010 Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 C. a aprobat cererea nr. 128L/29.01.2006 depusă de reclamantul S. L. I. în calitate de moștenitor al defunctului T. S. și s-a propus acordarea compensațiilor bănești în sumă de_ lei din care,_ lei pentru suprafața de teren agricol de 0,14 ha, 5010 lei pentru 10 buc. pomi fructiferi și_,249 lei pentru 475 mp teren intravilan aferent locuinței.
Hotărârea a fost invalidată prin decizia nr. 1174/03.02.2014 emisă de pârâtă, cu motivarea că pentru bunurile abandonate de către autorul T. S. s-au acordat compensații bănești prin Hotărârea nr. 4316/17.04.2008 emisă de Comisia Județeană C. care a fost validată prin Decizia nr. 1304/23.07.2008.
Din verificarea înscrisurilor existente în dosarul constituit de numitul S. C., instanța reține că prin Hotărârea nr. 4316/17.04.2008 emisă de Comisia Județeană C. care a fost validată prin Decizia nr. 1304/23.07.2008, s-a aprobat cererea nr. 1067/14.01.2008 a acestuia, în calitate de moștenitor al defunctului S. T. și s-au acordat acestuia despăgubiri în valoare totală de_ lei.
Cu privire la cererea reclamantului de anulare a deciziei de invalidare nr. 1174/03.02.2014 instanța reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât în mod corect s-a reținut ca motiv al invalidării Hotărârii nr. 5383/26.02.2010 faptul că anterior, pentru bunurile abandonate de același defunct au fost acordate despăgubiri altui moștenitor.
Atât reclamantul cât și numitul S. C., în calitate de moștenitori ai defunctului S. T. au formulat cereri separate în baza Legii nr. 9/1998, înregistrate sub nr. 128L/29.01.2006, respectiv sub nr. 1067/14.01.2008.
Ambii moștenitori în declarațiile pe propria răspundere au ascuns faptul că ar fi existat și alți moștenitori.
Dosarul format de numitul S. C. a fost soluționat mai repede decât cel format de reclamant, însă acest fapt nu poate constitui o încălcare a prevederilor legale, iar soluționarea separată a dosarelor nu poate fi imputată pârâtei ci chiar celor doi moștenitori care nu au declarat că există și alți moștenitori.
Pentru asemenea situații, dispozițiile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 9/1998 prevăd remediul, care constă în soluționarea raporturilor dintre moștenitori potrivit dreptului comun, ceea ce implică o acțiune a reclamantului împotriva numitului S. C. și nicidecum în anularea hotărârii comisiei prin care s-au acordat despăgubiri.
Instanța mai reține că la momentul la care s-a pronunțat Hotărârea nr. 5383/26.02.2010, exista deja pentru bunurile abandonate de același defunct emisă Hotărârea nr. 4316/17.04.2008, astfel că în mod legal pârâta a invalidat a doua hotărâre și a validat-o pe prima.
În ce privește susținerile reclamantului privind neincluderea în Hotărârea nr. 5383/26.02.2010 a unor bunuri, instanța reține că aceste motive nu pot fi luate în considerare, de vreme ce oricum această hotărâre a fost invalidată pentru existența altei hotărâri emise cu privire la bunurile abandonate de același defunct.
Susținerile reclamantului cu privire la oportunitatea soluționării cererii nr. 1067/14.01.2008 înaintea cererii sale nu au o bază legală, iar faptul că a doua cerere a fost soluționată în termen de 3 luni nu poate atrage nulitatea acesteia în lipsa unor dispoziții legale în acest sens.
Prin urmare, instanța reține că ambele decizii contestate au fost legal emise iar raporturile dintre cei doi moștenitori trebuie să se soluționeze potrivit dreptului comun.
Celelalte capete de cerere nu reprezintă veritabile capete de cerere de chemare în judecată ci solicitări de propunere de probe și apărări de fond pe cele două capete de cerere privind anularea deciziilor.
Față de aceste considerente instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. I., CNP:_, cu domiciliul în C., ., J. C., în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în sector 1, Bucureștu, Calea Floreasca, nr. 202, și S. C., cu domiciliul în C., Al. Lalelelor, nr. 1, ., ., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. N. I. TÖRÖK
Tehnored. F. N./ 5 ex./ 24.04.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 20/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul... → |
|---|
