Anulare act administrativ. Sentința nr. 750/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 750/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 7350/118/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 750
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.04.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. – V. M.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta . – cu sediul în Stațiunea Venus, Hotel D.,J. C., cu sediul procesual ales la Cabinet avocat S. D. L. în Timișoara, . nr. 10, . în contradictoriu cu pârâtul M. M. – cu sediul în M., ., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2015, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
P. cererea adresată Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu M. M. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: Anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite nr_/25.06.2014 emise de parata ; a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr_/25.06.2014 emise de parata ; anularea dispozitiilor R_/11.08.2014 si R_/11.08.2014 emise de pârâtă privind respingerea contestatiilor prealabile formulate si completate in termen ; restituirea sumelor achitate in temeiul acestor decizii de impunere, respectiv suma de 91.115,08 lei reprezentand impozit pe clădiri si penalități de întârziere si suma de 5272,16 lei reprezentând impozit pe teren si penalități de întârziere ; in subsidiar, anularea deciziei privind accesoriile – penaliățile nr_/25.06.2014, acestea fiind datorate doar de la data emiterii deciziei de impunere si pe cale de consecinta, restituirea acestora .
Se arata ca, in vederea desfășurării activitatii in anul 2013, a solicitat si obținut autorizatia de functionare nr_/16.05.2013, valabilă pe o perioada de 6 luni in care construcțiile si terenul aferent hotelului au fost utilizate pentru a servi clientii interesati de serviciile oferite .
Potrivit art 285 al 2 C fiscal au solicitat scutirea de la plata taxelor si impozitelor locale .
Cu toate ca erau indreptățiti la aceasta facilitate, autoritățile locale au emis deciziile de impunere mai sus amintite, obligand societatea la plata sumei de 76.497 lei si respectiv 18.359,24 lei . Ulterior, parata a și început executarea silită asupra sumelor, recalculând penalități de întârziere la suma de 19.890,24 lei, conform titlului executoriu nr_/29.07.2014 emis in dosarul de executare silită M_ .
In motivarea deciziei de impunere partiala retroactiva, M. M. a invocat faptul ca nu s -ar fi respectat preved art 285 alin 2 c . fiscal, apreciind ca din verificari a rezultat ca ar fi desfășurat activități turistice pentru minimum 6 luni calendaristice pe parcursul anului 2013 .
Apreciaza că in raport de cele retinute in motivarea in fapt a situatiei deduse judecatii ca legea nu prevede ca si conditie prestarea de servicii turistice pe toata perioada de minim 6 luni, ci impune ca bunurile sa fie utilizate în scopul prestării de servicii turistice – fapt /conditie ce a fost realizata .
In dovedire: înscrisuri ( f 11- 245)
Pârâtul a depus întâmpinare (f.255- 260) prin care solicită respingerea cererii promovate motivat de faptul ca in raport de motivarea in fapt expusa de reclamanta prin cererea sa si cea avuta in vedere de catre parata prin analiza documentatiei puse la dispozitie, a reiesit ca aceasta nu a prestat servicii turistice ori de alimentatie publica aferenta in lunile, mai, septembrie, octombrie, noiembrie – situatie in care nu s –a incadrat in categoria celor ce ar putea beneficia de diminuarea cu 50 % a impozitului pe cladiri si a impozitului pe teren .
Se apreciază că sustinerile reclamantei sunt nefondate, intrucat în raport de dispoz art 285 alin 2 c fiscal, persoanele juridice beneficiaza de facilitati privind impozitul pe clădiri si impozitul pe terenuri, în sensul reducerii cu 50 % pentru imobilele situate pe litoralul Mării N. deținute de persoane juridice si care sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice pe o durata de minim 6 luni în cursul unui an calendaristic .
Dovada prestărilor de servicii ar impune prezentarea contabila a veniturilor realizate in perioada vizata, intrarile de marfă ce ar dovedi posibilitatea prestării serviciilor de alimentatie publică în unitatea turistica vizata, serviciile pretins prestate facturate, bonuri fiscale eliberate, state de plata ale salariatilor pentru perioada verificata .
Din analiza documentelor justificative depuse de reclamanta la organul fiscal in sustinerea contestatiei formulate, documente in baza cărora aceasta ar fi fost îndreptățită să beneficieze în cursul anului 2013 de reducerea de 50 % a impozitului pe cladiri si a impozitului pe teren, a rezultat doar desfășurarea parțiala a activităților de cazare, fără însă a dovedi capacitatea prestării serviciilor de alimentatie publica în cursul anului 2013 .
Din analiza statelor de plata depuse de reclamanta coroborate cu aspectele comunicate de către aceasta, rezulta că în cursul lunii mai 2013 a avut ca angajati: 2 îngrijitori, 4 cameriste din care 3 au lucrat o singura zi, un bucătar ce a lucrat o singură zi, un contabil, un economisit si un director hotel .
Pentru perioada lunii noiembrie 2013, reclamanta a avut ca angajati: un receptioner ce a stat 10 zile în concediu de odihna, un instalator, o camerista, un ingrijitor, un contabil si un economist .
Reclamanta invedereaza faptul că aceasta își justifica afirmațiile făcute în sensul prestărilor de servicii turistice si de alimentatie publica specifice, prin depunerea unor facturi de utiliti si telefonie, insa față de acest aspect arata ca:
- Facturile privind costurile de telefonie fixa si mobila au fost emise in baza unor relatii contractuale de durata independente de functionarea sau nefunctionarea unitatii turistice
- Facturile estimative privind consumul de energie electrica atesta in mod cert faptul că unitatea nu a functionat, de vreme ce estimarile date nu au fost completate printr – un consum real inregistart la capacitatea de functionare chiar si partiala a unitatii turistice.
- Existenta unei autorizatii de functionare obtinute la început de sezon nu atesta in fapt ca unitatea turistica a fost si functionala pe întreaga perioada estivala, ci reprezinta in fapt o conditie in masura in care unitatea respectiva va desfășura activități turistice, mai mult decat atat, eliberarea autorizatiei se realizeaza in baza declaratiei date pe propria raspundere, precum si pe baza unei cereri depuse de solicitant la organul fiscal.
Din analiza documentelor puse la dispozitie a rezultat chiar imposibilitatea prestării serviciilor turistice către potentialii turisti .
Se arata ca legiuitorul a stipulat o facilitate prin reducerea de 50 % a impozitelor pentru acele imobile situate pe litoralul Marii N. detinute de persoane juridice si care sunt utilizate efectiv pentru prestarea de servicii turistice pe o durata de minim 6 luni in cursul unui an calendaristic .
P. sintagma „ prestarea de servicii pe o durata de minimun 6 luni in cursul unui an calendaristic „, legiuitorul a statuat existenta unor dovezi reale si pertinente in maniera asigurării prestărilor de servicii turistice prin prezenta de personal in mod constant, prin prezenta stocurilor de marfa ., prin existenta unui rulaj de marfa constant, dar si prin prezenta dovezilor certe de functionare, precum: rezervări, facturi ori bonuri fiscale care in fapt atesta prestarea serviciilor .
In dovedire: inscrisuri
Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantei – f 261-262, răspuns – f 26 27- vol II .
Analizând actele și lucrarile dosarului prin analiza probatoriului administrat în cauza in contextul solicitarii privind anularea deciziilor de impunere debit principal si al cererii subsidiare, Tribunalul retine urmatoarele:
P. decizia de impunere nr_/25.06.2014 emisa de M. M. prin Direcția Generala de Management Fiscal și Control a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata reprezentand impozit pe cladiri – sem I 2013 – la o cota de impozitare retroactiva de 1,5 % majorat cu 20 % in suma de 36.157,00 lei, pentru sem II 2013 – 36.156,00 lei ; impozit pe teren sem I 2013- 2092 lei si pentru sem II 2013 – 2092 lei, rezultand un total de plata de 76.497 lei .
Din continutul deciziei de impunere se va retine ca la stabilirea sumei reprezentand impozit pe cladiri si teren datorat pe anul 2013, organul fiscal a avut in vedere dispozitiile art 285 alin 2 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, a pct 17 alin 2 din HG 44 /2004 si art 86 din OG 92/2003 republicat .
P. decizia de impunere referitoare la obligatii de plată accesorii nr_/25.06.2014 emisa de M. M. prin Directia Generala de Management Fiscal si Control a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a accesorilor aferente impozitelor datorate conform deciziei de impunere nr_/25.06.2014 si stabilite pentru perioada 1.04.2013 – 30.06.2014 – cuantificate la suma de 18.359,24 lei .
Se va retine ca la emiterea deciziei de impunere referitoare la obligatiile de plata accesorii s –au avut in vedere dispozitiile art 88 lit c si art 119 din OUG 92/2003, republicata .
In raport de petitul cererii de chemare in judecata prin prisma dispozitiilor legale retinute in sarcina acesteia ca fiind incalcate si pentru care s –a purces la restabilirea situatiei corecte si concrete privind obligatiile fiscale datorate catre bugetul de stat, a documentelor justificative avute in vedere de organul fiscal in analiza contestatiei administrativ fiscale formulate, Tribunalul apreciaza ca in mod nelegal parata emitenta a actelor administrativ fiscale contestate a considerat ca prin sintagma „ prestarea de servicii turistice „ legiuitorul a inteles strict executarea de activitati turistice combinate de cazare si masa acordate turistilor .
Astfel, pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din L.nr.554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Potrivit art 205 alin 1 si 2 C proc fisc :” Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
(2)Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.”
Pleacand de la dispozitiile legale incalcate in raport de obligatiia minima de dovedire a prestatiilor de servicii turistice pe o perioada de minim 6 luni ., asa cum sunt statuate prin dispozitiile art 285 alin 2 C fiscal, facilitate acordata era reprezentata de reducerea cuantumului datorat in mod legal pentru impozitul pe cladire si teren detinut de reclamanta pe litoralul Marii N. cu 50 % - conditia minima si obligatorie fiind aceea de a presta servicii de activitati turistice – indiferent ca sunt aferente exercitarii activitatilor de cazare, activitatilor de bar si/sau restaurant, nefiind instituita o obligatie cumulativă a desfasurarii a acestora .
Astfel, raportat la documentele justificative enumerate de dispoz pct 55 alin 2 din HG 44/2004, modif si completata – privind dovedirea prestarii serviciilor turistice, sub aspectul statelor de plata si a platii facturilor de utilitati aferente dar si al facturilor aferente achizitionarii de marfuri si bauturi aferente service – ul de bar / restaurant – tribunalul va retine ca existenta acestor documente poate fi suficienta in demonstrarea prestarii efective de bar / restaurant - activitate insa ce nu constituie un motiv de ineficacitate a aplicabilitatii dispozitiilor art 285 alin 2 c fiscal, atata timp cat activitatea in sine nu este cuantificata de legiuitor la un volum maxim si minim al prestatiilor effective derulate pe de minim 6 luni .
De altfel, din Dispozitia nr R_ si nr R_/11.08.2014 privind respingerea contestatiilor formulate de reclamanta împotriva deciziiilor de impunere se va retine ca reanalizarea situatiei de fapt a reclamantei nu a fost analizata de catre organul fiscal prin prisma aplicabilitatii directe a dispozitiilor pct 218 partea 285 ind 1, cap XI din HG 44/2004, ci prin analiza cantitativa a posibilitatii reclamantei de a presta servicii turistice eventualilor turisti ( f 26, pag 1) .
P. servicii turistice în contextul art. 285 alin. (2) din Codul fiscal se înțelege numai combinația oricărora dintre activitățile: 5510 - Hoteluri, 552 - Campinguri și alte facilități pentru cazare de scurtă durată, 5522 - Campinguri, inclusiv parcuri pentru rulote și 5523 - Alte mijloace de cazare, pe de o parte, și oricare dintre activitățile: 5530 - Restaurante, 5540 - Baruri, 5551 - Cantine, 5552 - Alte unități de preparare a hranei, pe de altă parte, astfel cum sunt prevăzute de Clasificarea activităților din economia națională - CAEN, actualizată prin Ordinul președintelui Institutului Național de S. nr. 601/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 13 decembrie 2002.
Astfel, analizarea dispozitiilor legale nu s –a facut printr – o analiza efectiva a documentelor financiar contabile care sa ateste prestarea de activitati cumulative /singular de servicii turistice, ci doar printr - o subiectiva si univoca a analizei statelor de functii si plata a personalului angajat pe fiecare luna in parte, apreciindu – se ca activitatea nu a fost prestata efectiv pe intreaga perioada de minim 6 luni stipulate de dispozitia legala ; nefiind contestat de către organul fiscal faptul ca reclamanta a indeplinit activitate de cazare a turistilor .
In acest context, se va retine ca, desi textul de lege statueaza ca activitatea de servicii turistice sa fie prestata pe o perioada de minimum 6 luni, acesta nu vorbeste de necesitatea angajarii de personal concret pe intreaga perioada, stiut fiind ca activitatea sezonului estival incepe la 1 mai si se termina la 30.09.a fiecarui an, insa prestarea de servicii de acest gen are valenta incepand cu sfarsitul lunii iunie si sfarsind cu luna august, restul lunilor fiind doar perioade tampon, iar activitatea efectiva este la cote reduse .
Din analiza statelor de salariati aferenti activitatii prestate de reclamanta ( f 28 vol 2 ) se va retine ca schema de personal a crescut lunar in raport de gradul de ocupare si serviciile oferite clientilor, neavand nicio relevanta faptul ca anumite personae angajate au beneficiat fie de concedii de odihna, fie de libere atata timp cat nu s –a facut dovada efectiva ca personal aflat in listele de salariati era unul fictiv si activitatea nu a fost prestata efectiv .
De asemenea, nu are nicio relevanta in reaprecierea scutirii acordate reclamantei cu privire la plata impozitelor si taxelor aferente, faptul ca emiterea facturilor aferente utilitatilor s-a realizat independent de functionarea sau nefunctionarea unitatii, atat timp cat dispozitiile legale releva obligativitatea demonstrarii cu documente justificative a prestarii de activitati si prin prisma existentei facturilor la utilitati . Mai mult, nu poate fi primit ca si argument al justificarii emiterii deciziilor, costurile mici la utilitati, atata timp cat nu se demonstreaza ca unitatea nu a functionat efectiv, ca nu au fost cazati turisti in aceasta perioada sau nu au prestat activitati de service bar / restaurant .
In ceeace priveste decizia de impunere plata accesorii prin raportare la critica reclamantei referitoare la data de la care sunt datorate acestea, Tribunalul va avea in vedere ca acesta se sustine prin prisma anularii deciziei de impunere principale . Ca atare, in vederea statuarii asupra aceesoriilor fiscael se impune a se avea in vedere un titlu de creanta legal emis si prin care sa se stabileasca clar si concret ca se poate vorbi de o creanta certa, lichida si exigibila .
In conformitate cu dispozitiile art. 110 alin 2 si 3 din OG nr. 92/2003, colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz, titlul de creanta fiind definit ca actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii, art conform art 141 alin 2 din acelasi act normativ, titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent, ori in alt mod prevazut de lege .
Pe cale de consecinta, va admite si cererea reclamantei privind anularea deciziei de impunere privind obligarea la plata aceesoriilor aferente debitului principal .
In ceea ce priveste cererea de restituire a sumelor achitate in considerarea celor doua decizii de impunere anulate, Tribunalul va dispune restituirea acestora si in cuantumul datorat si achitat conform deciziilor de impunere contestate, ca urmare a anularii titlului de creanta .
In ceea ce priveste restituirea sumei de 5272,17 lei reprezentand impozit pe teren si penalitati de intârziere, Tribunalul va respinge cererea ca urmare a faptului ca aceasta suma nu rezulta din deciziile de impunere contestate, dar si ca urmare a inexistentei actului fiscal care sa stabileasca clar si concis suma datorata .
Din continutul Titlului executoriu nr_/29.07.2014 emis de parata ( f 33 ) desi se retine ca titlul de creanta ce a stat la baza cuantificarii sumei de 5272,16 lei este reprezintat de decizia de impunere nr_/25.06.2014 - cu titlul de impozit pe teren aferent perioadei verificate – coroborat cu cele doua decizii de impunere nr_ si_ /25.06.2014 se observa fara putrinta de tagada ca suma cumulata de 91.115,08 lei cuprinde atat debitul – reprezentand impozit pe cladiri si teren aferent sem I si II 2013 – la un cuantum de 72.313 lei ( pt cladiri ) si 4184 lei ( pt impozit teren ), la care au fost calculate accesorii conform deciziei nr_/25.06.2014, la un cuantum de_,24 lei compusa din: 17.355,08 lei ( accesorii impozit pe teren ) si 1004,16 lei ( accesorii impozit pe clădiri ) .
Mai mult, se va retine si aspectul dat de legalitatea solicitarii restituirii acestei sume achitate cu titlu de impozit in contul organului fiscal – asa cum rezulta din extrasul de banca ( f36) ca acesta nu a facut obiectul criticii actului administrative in procedura prealabila – suma asupra careia s –a realizat analiza fiind aferenta celor doua decizii de impunere contestate, vizand un cumul datorat al obligatie de_,24 lei .
Avand in vedere considerentele mai sus expuse, Tribunalul va admite in parte cererea, in sensul ca – va dispune anularea dispozitiilor R_/11.08.2014 si R_/11.08.2018 și implicit a dispozitiilor de impunere nr_/25.06.2014 si_/25.06.2014, va dispune restituirea sumelor achitate in temeiul acestor decizii de impunere, respectiv a sumelor :_,24 lei reprezentand accesorii impozit cladiri si teren si 76.497 lei reprezentand impozit cladiri si teren .
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecata avansate in acest sens in prezenta cauza, va admite in parte solicitarea in sensul redozarii cuantumului cheltuielilor privind plata onorariului de avocat, apreciind ca suma de 8680 lei este disproportionata in raport de munca prestata, volumul si apararea exercitata
Desi se poate considera ca in raport de dispozitiile art 36 alin 1 din Legea 51/1995, rep « Contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.”, in cauza nu se poate retine ca instanta intervine in mandatul dat de client avocatului sau, ci doar cuantifica prestatia acestuia in raport de onorariul achitat si munca depusa, aspect permis de dispozitiile instituite de art. 451 alin 2 C proc civ
Potrivit art.451 alin 2 C.pr.civ.,se permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, situatie menită să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
In considerarea celor retinute mai sus si raportat la dispozitiile art 451 alin 1 cu ref la art 453 alin. 3 C proc civ, instanta va dispune reducerea onorariului de avocatului reclamantei de la cuantumul de 8680 lei la cuantumul de 4000 lei apreciat a fi rezonabil in raport de munca depusa, apararile efectuate si complexitatea dosarului, dar si al deplasarii avocatului de la o alta instanta din tara la prezenta instanta la fiecare termen de judecata .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite in parte cererea formulata de reclamanta ., cu sediul in Statiunea Venus, Hotel D., județul Constanta, J_, C. RO_ si cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat S. D. L. din Timișoara, ., nr 10, . în contradictoiu cu M. M. prin Primar, cu sediul in Mun M., ., jud Constanta .
Dispune anularea dispozitiilor R_/11.08.2014 si R_/11.08.2018 și implicit a dispozitiilor de impunere nr_/25.06.2014 si_/25.06.2014 .
Dispune restituirea sumelor achitate in temeiul acestor decizii de impunere, respectiv a sumelor :_,24 lei reprezentand accesorii impozit cladiri si teren si 76.497 lei reprezentand impozit cladiri si teren .
Obligă pârâta către reclamanta la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare .
Calea de atac se va depune la Tribunalul Constanta – Secția C. Administrativ și Fiscal
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie 2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. V. M. A. G.
Red/tehnored L.V. M.
4 ex / 4.05.2015
2com 4.05.2015
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 645/2015.... → |
|---|
