Pretentii. Sentința nr. 684/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 684/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 162/118/2015
ROMÂNIA
T. C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 684
Ședința publică din data de 17 APRILIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. A.
GREFIER – G. M.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretenții, promovată de reclamanții B. E. L., Ț. M. D., S. F., C. F. P., T. F., H. A., C. V., B. M., V. A., G. V., G. G., D. A., B. E., H. C., toți cu sediul procesual ales în C., ., în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. C., cu sediul în C., ., Județul C. și T. C., cu sediul în C., . C, județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual. Se arată că la dosarul cauzei reclamanții au depus înscrisul solicitat de instanță.
În temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată T. C. se declară competent material și teritorial în soluționarea cererii formulată de către reclamanții B. E. L., Ț. M.-D., S. F., C. F. P., C. V., T. F., H. A., B. M. și V. A..
În ceea ce îi privește pe reclamanții G. Vergil, G. G., D. A., B. E. și H. C., dat fiind că din înscrisurile cauzei rezultă că aceștia au calitatea de personal contractual în cadrul Tribunalului C. și nu de funcționari publici, în temeiul art. 100 Cod procedură civilă instanța invocă excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ, în vederea soluționării excepției instanța dispune disjungerea cererii formulate de către aceștia și acordă termen de judecată la data de 17.04.2015 Ca2, ora 08:30.
Instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisuri, nemaifiind alte cereri sau probe constata încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată si rămâne in pronunțare asupra cererii formulate de reclamanții B. E. L., Ț. M.-D., S. F., C. F. P., C. V., T. F., H. A., B. M. și V. A..
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamanții B. E. L., Ț. M.-D., S. F., C. F. P., C. V., T. F., H. A., B. M. și V. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, C. DE A. C. și T. C.: obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective; obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu data 01.01.211, potrivit O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2001 privind dobânda legală.
În motivarea cererii arată, în esență, că dreptul la premiul anual a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv. Raportat la considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție reținute în recursul în interesul legii, rezultă că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art.25 din Legea-cadru nr. 390/2009 începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, tot Înalta Curte de Casație și Justiție a stipulat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare. C. Constituțională prin această interpretare cu caracter obligatoriu a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art.25 din Legea-cadru nr. 390/2009. din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art.1 din legea nr.285/2010 ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor statuate de C. Constituțională. Dreptul reclamanților de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
In drept, invocă: Lg.330/2009; art.1 Cod Civil; art. 15 alin.2, 20, 41, 44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale; Directiva Consiliului nr._/CE ; Legea nr. 47/1992; Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
2. Pârâtul M. JUSTIȚIEI a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca în principal ca nefondată și numai în subsidiar ca prescrisă, invocând Decizia nr. 21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
3. Legal citați, pârâții C. DE A. C. și T. C. nu au formulat întâmpinare .
4. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri : adresa nr. 108/10A/01.04.2015 a Tribunalului C., din care rezultă calitatea reclamanților de funcționari publici în cadrul Tribunalului C..
5. Analizând pretențiile reclamanților în raport de prevederile legale în materie, T. va respinge acțiunea de față ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Sintetizând evoluția cronologica a dispozițiilor legale relevante în soluționarea problemei de drept, se constată că prin art. 25 alin.(1) din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, modificată și completată, s-a prevăzut că personalul salarizat potrivit acestui act normativ beneficiază, pentru activitatea desfășurata, de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, plata acestui premiu anual se realiza începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.
Prin art.1 alin. (2) din acest act normativ s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt si rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de aceasta lege.
Prin art.39 alin.(1) lit. w) din Legea nr. 284/2010, s-a prevăzut în mod expres abrogarea Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 284/2010, aplicarea acestui act normativ se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de baza, soldelor, funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale de aplicare.
În acest scop, a fost adoptata Legea nr. 285/2010, privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, iar art. 8 din acest act normativ a prevazut ca: ``Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi``.
Prin aceasta reglementare s-a modificat modalitatea de plata a premiului anual, aferent anului 2010, aceasta fiind transformata, dintr-o executare uno ictu, ., iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentala si Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privata a fost constatata de C. Constituționala în decizia nr. 115/ 9 februarie 2012.
Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat ca, de principiu, sporurile, premiile si alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate si garantate ca atare de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le instituie, sa prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparține competentei si opțiunii sale exclusive, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca masurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se afla într-o situație identica.
În referire la beneficiul premiului anual pe anul 2010, C. Constituțională a constatat ca acesta reprezintă o creanță certa, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului sau și constituie un ``bun`` in sensul Convenției, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost modificata doar modalitatea de acordare a acestor sume, anume, eșalonat și succesiv, prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Întrucât nici art. 25 alin. (4) teza finala din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fondurile publice, în prezent abrogata, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată s-a considerat ca legiuitorul poate sa reglementeze o modalitate de plata eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil intre interesele angajaților, pe de o parte, și interesul public, sub aspectul gestionarii resurselor bugetare în contextul crizei economice, pe de altă parte.
Întrucât legiuitorul a modificat doar modalitatea în care statul urmează să execute în totalitate aceasta obligație financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul si întinderea creanței, C. Constituțională a stabilit că nu au fost încălcate prevederile constituționale si convenționale referitoare la protecția dreptului de ă.
De asemenea, instanța de contencios constituțional nu a reținut nici încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi.
Totodată, s-a observat și că faptul includerii sumelor corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010 în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, rezulta din aceea ca, potrivit prevederilor art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare din domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 283/2011, de la 1 ianuarie 2012 a rămas in plată același nivel al retribuției cu cel care s-a acordat in luna decembrie 2011, in condițiile în care legiuitorul a ales sa nu acorde niciun premiu anual pentru anul 2011.
Or, același raționament este aplicabil și pentru sumele pretinse de către reclamanți cu titlu de premiu anual inclusiv pentru anii ulteriori anului 2011.
Premiul pretins de reclamanți nu poate fi acordat pe cale jurisprudențială in configurarea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 330/2009, pe baza efectuării, de către instanțele de judecata, a unui examen de constituționalitate și convenționalitate a normelor cuprinse in art. 8 din Legea nr. 285/2010 sub aceleași aspecte asupra cărora instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, în precedent, prin decizii cu efecte general obligatorii, și în contextul în care art.1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 prevăd în mod imperativ că începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege, astfel că nu s-ar putea acorda pentru anul 2011 și următorii un premiu anual care nu este prevăzut de această lege.
D. care urmează a respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată promovată de reclamanții B. E. L., Ț. M.-D., S. F., C. F. P., C. V., T. F., H. A., B. M. și V. A., toți cu sediul procesual ales în C., ., în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. C., cu sediul în C., ., Județul C. și T. C., cu sediul în C., . C, județul C., ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,17.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. A. G. M.
Tehnored. A.A.B. /27.04.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 17/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Sentința... → |
|---|
