Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Sentința nr. 764/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 764/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 4250/118/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 764/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
somație de plată, formulată de creditoarea . SRL,cu sediul în C., .. 2A, pavilion administrativ, parter, camera 1, județ C., față de debitoarea R. M., cu sediul în N. V., ., ., ., județ C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 21.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.04.2015, apoi la data de 05.05.2015, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamanta . H.” SRL a chemat în judecată pe pârâta- debitoare R. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună emiterea ordonanței de plată pentru următoarele sume:
- 260,40 lei - cval.prestații de salubrizare pentru care s-au emis facturi fiscale în perioada noiembrie 2012, martie 2013, iunie 2013, septembrie 2013, decembrie 2013;
- 1255,50 lei - penalități de întârziere în procent de 1% aferente debitului principal, calculate de la scadență și până la 10.12.2014, precum și a penalităților, în continuare, de 1% zi întârziere, calculate de la 11.12.2014 și până la achitarea efectivă a debitului în sumă de 260,4o lei.
S-a solicitat obligarea pârâtei debitor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta-creditor arată că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile, care are izvor contractual.
Arată reclamanta creditor că și-a executat obligațiile asumate prin contractul de prestări servicii înregistrat sub nr._/16.08.2012, în vreme ce pârâta nu și-a executat obligația corelativă, de plată a contravalorii serviciilor de care a beneficiat.
Susține creditoarea că cele 5 facturi fiscale emise pentru prestațiile efectuate în perioada noiembrie 2012, martie 2013, iunie 2013, septembrie 2013, decembrie 2013;- pe care le anexează cererii, cu valoare însumată 260,40 lei nu au fost contestate, dar nici nu a fost onorate la plată, deși datoria este scadentă.
Menționează reclamanta că necontestarea debitului, în condițiile convenite – potrivit art.14 din contract, echivalează cu acceptarea la plată a facturilor, probează obligația comercială ce îi incumbă pârâtei, care figurează în evidențele contabile cu un debit de 260,40 lei.
Se mai arată că, tot convențional, părțile au convenit că pentru neexecutarea la scadență a obligației de plată, sunt datorate penalități de 1% pe zi întârziere, raportate la nivelul debitului.
Susține reclamanta că, în raport de disp.art.1270 c.civ. care consacră forța obligatorie a contractelor valabil încheiate, legitimându-se ca titulară a unei creanțe certe, lichide și exigibile este îndreptățită să solicite obligarea pârâtei debitor la îndeplinirea exactă a obligației, respectiv atât plata debitului, cât și a penalităților stabilite convențional al cărui cuantum – de la data scadenței și până la 10.12.2014, este de 260,40 lei.
Invocând și faptul că prin disp.art.19 din contract a fost consacrată nu doar clauza penală ci, după cum se menționează în alin.(2) al articolului, s-a prevăzut și posibilitatea ca totalul penalităților să depășească cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, reclamanta arată că este îndreptățită și la plata, în continuare, a penalităților de 1% zi întârziere, de la 11.12.2014 și până la efectiva achitare a debitului.
Reclamanta invederează că, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și conținut declarat, trimisă prin poștă, i-a comunicat pârâtei debitoare somația de plată nr._/3.10.2014.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta solicită administrarea probei cu înscrisuri.
1.2.Legal citată, pârâta-debitoare și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.32-33).
Pe cale de excepție, pârâta a invocat necompetența Tribunalului C. opinând că în raport de disp.art.94 alin.1 lit.j, art.107 și art.113 pct 8 c.pr.civ. competentă să soluționeze cauza este Judecătoria M..
Pârâta debitor apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru ca pretenția reclamantei să fie valorificată în procedura ordonanței de plată, creanța nefiind certă, lichidă, exigibilă.
Invederează că facturile invocate de reclamanta – care poartă semnături ce nu-i aparțin și care reprezintă niște falsuri grosolane, nu i-au fost niciodată comunicate, până la primirea somației, în data de 17.11.2014, astfel că nu există nici un temei legal de aplicare a penalităților.
Pârâta debitorapreciază că susținerile reclamantei cu referire la clauza contractuală prin care au fost stabilite penalități nu pot fi reținute de instanță, clauza fiind lovită de nulitate absolută, fiind abuziv inserată în contractul pe care a fost nevoită să-l semneze dată fiind lipsa alternativei concurențiale.
Pentru a-și demonstra buna credință, pârâta menționează că a achitat totuși suma de 260,40 lei- cval. prestațiilor, conform ordinului de plată pe care-l anexează, fapt ce nu are nici o influență asupra solicitării sale de a fi sesizat P. pentru verificarea falsului cu privire la semnăturile cuprinse în facturi.
1.3. Prin cererea depusă la termenul din 17.02.2015, reclamanta creditor a invederat instanței că pârâta debitor a achitat debitul principal și a precizat câtimea pretențiilor reprezentând penalități de întârziere – 1.432 lei.
2. Etapele cercetării judecătorești.
La termenul de judecată din 20.01.2015 (încheiere, f.31), instanța a respins argumentat excepția necompetentenței materiale și teritoriale invocată de pârâta debitor .
Instanța a încuviințat în probațiune înscrisurile de care părțile litigante înțeleg să se folosească și dată fiind denunțarea înscrisurilor (facturi exhibate de reclamantă) ca false, a făcut aplicarea dispozițiilor legale cuprinse în Cartea a II-a, Titlul I, Secțiunea a II-a, Subsecțiunea a 3-a, pct IX – „Verificarea înscrisurilor”.
Pentru termenul de judecată din 17.02.2015, instanța a solicitat reclamantei creditoare să precizeze dacă înțelege să se folosească de înscrisurile defăimate, împotriva cărora debitoarea a solicitat sesizarea Parchetului pentru cercetarea infracțiunii de fals. S-a dispus citarea debitoarei cu mențiunea de a preciza dacă poate să indice autorul sau complicele falsului – condiție impusă de art. 307 c.pr.civ., pentru sesizarea parchetului, iar în cazul unei imposibilități de nominalizare să se prezinte în instanță pentru a se proceda la verificarea de scripte.
Instanța a luat act de poziția procesuală a reclamantei creditor care, prin cererea înaintată la dosarul cauzei (f.40) a precizat că înțelege să se folosească de înscrisurile/facturi defăimate ca false și a ordonat prezentarea lor în originar spre a putea fi realizată verificarea, conform art.302 și urm. c.pr.civ.
Pârâta debitor nu s-a prezentat în instanță, deși a fost citată în acest sens, astfel că nu a putut fi efectuată verificarea de scripte.
2. Tribunalul,
din analiza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:
2.1. Premisele declanșării conflictului judiciar.
Raporturile juridice de drept material deduse judecății au izvor contractual, reclamanta – în calitate de operator/prestator și pârâta în calitate de utilizator/beneficiar fiind părți semnatare ale contractul nr._/16.08.2012 (f.12-15).
În temeiul contractului reclamanta creditor a emis 5 facturi fiscale în perioada noiembrie 2012, martie 2013, iunie 2013, septembrie 2013, decembrie 2013, ce nu au fost onorate la plată de către pârâta debitor.
Reclamanta creditor a comunicat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și conținut declarat / primită de pârâta debitor la 17.11.2014, somația de plată (f.21) precum și înscrisurile ce invocate în susținerea pretențiilor, respectiv contractul de salubrizare și facturile fiscale.
Cum pârâta debitor nu a dat curs pretențiilor înscrise în somație, la 19.12.2014, reclamanta creditor a investit instanța cu soluționarea prezentei cereri.
2.2. Normele juridice incidente. Soluția instanței.
Procedura ordonanței de plată este reglementată de Titlul IX al Codului de procedură civilă.
Art.1013 alin.1 c.pr.civ. dispune:
„Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”
După cum am menționat, creanța invocată de reclamanta creditor are izvor contractual, părțile însușindu-și prin semnătură clauzele contractului de prestare a serviciului de salubrizare nr,_/16.08.2012.
Potrivit art.1270 cod civil „ Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
Conform art.14 din contractul semnat de părți:
” Factura pentru prestarea serviciului de colectare a deșeurilor municipale se emite cel mai târziu pana la data de 30 a lunii, in care prestația este efectuata. Utilizatorii sunt obligați sa achite facturile reprezentând contravaloare serviciului de care au beneficiat, in termenul de scadenta de 15 zile de la data primirii facturii; data emiterii facturii, data predării facturii, in cazul in care este transmisa prin delegat si data scadentei înscrisa pe factura / 2. Factura se considera acceptata la plata daca nu a fost contestata in scris in termen de 5 zile de la primire .... /3. Utilizatorul este obligat ca in cazul in care nu a primit factura in termen de 3 zile de la data maxima de emitere stabilita la alin 1, sa se prezinte a patra zi, la departamentul comercial al operatorului in vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se considera de drept acceptata la plată”
Apărările pârâtei debitor potrivit cu care nu a primit facturile fiscale decât în data de 17.11.2014, odată cu comunicarea somației de plată, respectiv că acestea nu poartă semnătura sa au rămas la nivel de simple afirmații, nesusținute probator.
De altfel, instanța va face aplicarea disp.art.306 alin 3 c.pr.civ. „ Dacă partea care a denunțat înscrisul ca fals lipsește, refuză să răspundă sau își retrage declarația de denunțare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut”.
Fapt necontestat, cval. facturilor fiscale invocate de reclamanta creditor ca temei al pretențiilor de emitere a ordonanței de plată, a fost achitată de pârâta debitor ulterior investirii instanței de judecată, deci cu mult după data scadenței.
Prin art.19 din contract se prevede că: „ pentru neexecutarea în tot sau in parte a obligațiilor contractuale părțile răspund conform prevederilor dispozițiilor legale in vigoare . Neachitarea facturii la data scadenta atrage penalități de întârziere de 1%/ zi de întârziere calculate la debitul restant . Valoare totala a penalităților poate depăși cuantumul debitului si se constituie venit al operatorului . ..”.
Potrivit art.1516 alin 1 c civ :”creditorul are dreptul la îndeplinirea integrala, exacta si la timp a obligației . „
Cuantumul penalităților – astfel cum a fost determinat prin tabelul anexat cererii prin care s-a precizat câtimea pretențiilor (f.42), nu a fost contestat de către pârâtă, iar apărările sale privitoare la caracterul abuziv al clauzei penale nu pot fi valorificate, nefiind formulată o cerere reconvențională.
Nu se verifică apărările pârâtei debitor potrivit cu care creanța nu ar fi certă, lichidă și exigibilă.
Identificând raportul juridic pe coordonatele textului art.1013 NCPC atât în privința obiectului obligației, a probei acestuia, cât și a celorlalte caractere ale creanței, instanța va ordona pârâtei debitor să achite reclamantei creditor suma de 1.4032,01 lei - penalități de întârziere în procent de 1% aferente debitului în sumă de 260,40 lei, calculate de la scadență și până la data achitării.
În considerarea disp.art.1021 alin.3 NCPC, instanța va stabili un termen de plată de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Culpa procesuală a pârâtei debitor va fi sancționată prin obligarea acesteia – în temeiul art.453 alin.1 NCPC, la plata către reclamantă a sumei de 572 lei - cheltuieli judiciare avansate și dovedite (taxă judiciară de timbru și onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea - astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta creditor - .” SRL, cu sediul în C., .. 2A, pavilion administrativ, parter, camera 1, județ C., în contradictoriu cu pârâta debitor R. M., cu sediul în N. V., ., ., ., județ C..
Ordonă debitoarei ca în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe să achite creditoarei suma de 1432,01 lei reprezentând penalități de întârziere, în procent de 1% zi, raportate la debitul în sumă de 260,40 lei - calculate de la scadență până la 16.01.2015.
Obligă pârâta - debitor la plata către reclamanta creditor a sumei de 572 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept la cerere în anulare în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./4.06.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 684/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
