Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 836/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 836/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 11288/212/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 836/APCA
Ședința publică din data de 02.06.2015
Completul constituit din:
Președinte – A. L. N.
Judecător – C. N.
Grefier – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelant intimat P. M. CONSTANTA, cu sediul in Constanta, ., C._ în contradictoriu cu intimat petent A. N., domiciliat in sector 1, București, .. 16-18, ._, împotriva sentinței civile nr._/03.12.2014 pronunțată de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul prin av. N. A. C., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat, reprezentantul apelantului arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de invocat.
Instanța, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, ia act de poziția procesuală a apelantului, față de dispozițiile art. 482 cu referire la art. 244 Cod proc.civ. declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul apelantului formulează concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat și respingerii plângerii formulată de către petent ca nefondată. Solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod proc.civ, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față reține :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15 aprilie 2014, sub număr dosar_, petentul A. N. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din data de 04.03.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în luna august 2013 a solicitat Asociației de proprietari AE3 C. acordul pentru deconectarea de la rețeaua de termoficare centralizată a RADET, solicitând și acordul celorlalți locatari din . primit de la Asociație, cât și de la locatari a procedat la debranșarea apartamentului nr.15 de la rețeaua centralizată de termoficare RADET, și, având în vedere că anterior deconectării sale s-au mai deconectat încă 10 apartamente, Asociația a înștiințat RADET-ul să ia act de aceste debranșări, conform adresei nr.B16946/19.08.2013.
Petentul a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție, raportat la faptul că procesul verbal a fost întocmit de un organ de constatare necompetent, precum și faptul că aplicarea amenzii încalcă dreptul la proprietate privată garantat de art.44 din Constituția României și principiul libertății contractuale.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului civil, Codului de procedură civilă, Legii 51/2006, Legii 325/2006, art.6 din CEDO.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, procesul verbal de afișare . nr._, acordul de acces la sistemul de distribuție gaze naturale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art.19 din OUG nr.80/2013.
La data de 30 mai 2014, intimatul căruia i-au fost comunicare copia acțiunii și înscrisurile atașate a formulat întâmpinare în condițiile art.201 alin.1 NCPC, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată cu obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
A atașat la întâmpinare documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
La data de 25 iunie 2014 în conformitate cu disp.art.201 alin.2 NCPC petentul a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor invocate de intimat, solicitând în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În ședința publică din data de 19.11.2014, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, în temeiul art.258 C.pr.civ și art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001.
Prin Sentința civilă_/03.12.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ emis de intimatul P. M. C. la data de 04.03.2014, petentul A. N. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, fiind stabilite în sarcina petentului următoarele măsuri: obținerea procesului verbal de deconectare RADET C. în termen de 15 de zile, iar în caz contrar reconectarea la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice a apartamentului la RADET în termen de 15 zile de la expirarea termenului anterior.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului, fiind semnat de martorul asistent Boală I..
În ceea ce privește legalitatea actului contestat, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art.17 din O.G.2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Nu au fost reținute susținerile petentului conform cărora procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât a fost întocmit de un organ de constare necompetent, întrucât instanța a reținut ca potrivit art.47 din O.G. nr.2/2001, acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedura civila, ceea ce înseamnă ca, desi procesul-verbal este un act administrativ, totuși îi sunt aplicabile dispozițiile art.174-179 NCPC C.proc.civ. referitoare la sancțiunea ce intervine în caz de încălcare a normelor legale edictate pentru încheierea sa valabila. Astfel, nulitățile care pot afecta procesul-verbal de contraventie sunt nulitati exprese (nulitati anume prev.de lege, astfel cum sunt cele reglementate de art.17 din O.G. nr. 2/2001) si nulitati virtuale (acele nulitati care rezulta din împrejurarea ca, desi nu exista un text expres de lege care sa prevada sanctiunea nulitatii, totusi, la efectuarea actului este nesocotita o dispozitie legala), ambele presupunând existenta unei vatamari, singura deosebire fiind ca, în primul caz vatamarea se prezuma, în timp ce la nulitatile virtuale partea care o invoca trebuie sa o dovedeasca. E adevarat ca lipsa mentiunilor prevazute de art.17 din O.G. nr.2/2001 se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, însa nu se poate sustine ca ea intervine în afara oricarei vatamari sau ca vatamarea nu ar putea fi înlaturata în alt mod decât prin anularea actului, deoarece regimul juridic al nulitatii actului, care difera dupa cum nulitatea este absoluta sau relativa, nu se confunda cu conditiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi vorba despre cazul general de nulitate, prevazut de art. 105 alin. 2 C.proc.civ. si anume:a) existenta unui act întocmit cu nerespectarea formelor legale, b) actul sa fi produs partii o vatamare, c) vatamarea sa nu poata fi înlăturată decât prin anularea actului.
În cauza, instanta a constatat ca în procesul-verbal de contravenție nu este trecută calitatea de polițist local a agenților constatatori B. N. și A. S. însa petentul nu a făcut dovada producerii vreunei vătămări, singura apărare a acestuia fiind aceea că polițistul local nu poate aplica sancțiuni contravenționale conform Legii 325/2006.
Potrivit art. art. 48 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice – „(1) Constatarea contraventiilor prevazute de prezenta lege si aplicarea sanctiunilor se fac de catre reprezentanti împuterniciti ai ministrului mediului si gospodaririi apelor, ai ministrului administratiei si internelor, ai ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, ai presedintilor A.N.R.S.C., A.N.R.E., A.R.R. si ai presedintilor consiliilor judetene si ai primarilor, dupa caz, conform competentelor stabilite în prezenta lege.
(2) În vederea constatarii contraventiilor prevazute la art. 47, reprezentantii împuterniciti prevazuti la alin. (1) au acces, daca acest lucru se impune, în conditiile legii, în cladiri, încaperi, la instalatii si în orice alt loc, unde au dreptul sa verifice instalatiile de utilizare, precum si sa execute masuratori si determinari. Atât operatorii, cât si utilizatorii sunt obligati sa puna la dispozitie reprezentantilor împuterniciti documentele cu privire la serviciul de utilitati publice furnizat/prestat.
(3) Organele de politie sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijin reprezentantilor împuterniciti.”
Instanța a mai reținut că prin Dispoziția de Primar nr.4304/06.12.2011 reprezentanții Direcției Poliției Locale – Serviciul Disciplina în Construcții și Afișaj Stradal sunt împuterniciți de a constata și aplica sancțiuni contravenționale prevăzute la art.45 alin.1 din Legea 325/2006.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța a constatat că pe calea prezentei s-a contestat amenda aplicată prin prisma faptului că petentul a formulat cerere de debranșare în 2013, iar din luna august 2013 apartamentul este conectat la rețeaua de gaze naturale, cale pe care se asigură încălzirea.
Potrivit art.45 alin.1 lit.b din Legea 325/2006 ”Constituie contravenții, altele decât cele prevăzute în Legea nr.51/2006, și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei următoarele fapte: b)debranșarea/deconectarea de la SACET a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispozițiilor prezentei legi.”
Analizând susținerile petentului în raport de înscrisurile aflate la dosar, instanța a constatat că în anul 2013, prin intermediul Asociației de proprietari AE3, petentul a formulat cerere de debranșare înregistrată la RADET C. la data de 19.08.2013, fiind achitată și contravaloarea formularelor de debranșare, cererea de branșare a întregului . de gaz depusă la 18 decembrie 2012 la CONGAZ a fost finalizată la 18 iulie 2013 prin racordarea cestui . gaz.
În conformitate cu prevederile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte. Conform alin. 4-6 ale aceluiași articol, deconectările se efectuează numai de către operatorul care are și calitatea de furnizor, în termen de maximum 45 de zile de la data solicitării, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative impuse, în orice perioadă a anului, cu excepția sezonului de încălzire, costul operațiunilor efectuate de furnizor fiind suportat de beneficiar.
Potrivit art. 39 din același act normativ, drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul capitol se detaliază în regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică și în prevederile contractului-cadru de furnizare a energiei termice, elaborate de A.N.R.S.C, și se completează cu prevederile Legii nr. 51/2006
În consonanță cu prevederile art.248 alin. 1 din Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 al Președintelui A.N.R.S.C., furnizorul are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 246 și 247 înainte de a emite avizul de deconectare.
Conform art. 246 din același act normativ, deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip . energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele condiții cumulative: să se modifice contractul de furnizare al energiei termice, prin act adițional, la solicitarea reprezentantului legal al asociației de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului; să existe acceptul scris al proprietarilor spațiilor cu destinație de locuință sau cu altă destinație cu care cel care dorește debranșarea are pereți comuni sau planșee comune, din care să rezulte că sunt de acord cu debranșarea și cunosc influențele debranșării asupra condițiilor de confort și de mediu din spațiile pe care le dețin în proprietate; să existe documentația tehnică prevăzută la art. 254 lit. g); solicitantul să aibă montat aparat de măsurare a debitului de gaze naturale pe care le consumă, în cazul în care continuă să folosească spațiul pe care îl are în proprietate, după debranșare.
Potrivit art. 247, în situația în care deconectarea se face cu intenția înlocuirii sistemului de încălzire centralizat cu un alt sistem de încălzire individual, modificarea sistemului de încălzire individual se va face numai cu autorizație de construire, obținută în condițiile legii, care va ține cont de modul individual de evacuare a gazelor de ardere, astfel încât condițiile de mediu din imediata vecinătate să nu fie influențate și să fie respectat principiul de asigurare a unui mediu curat pentru vecini.
În concordanță cu prevederile art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 325/2006, deconectarea de la S.A.C.E.T. (sistem de alimentare centralizată cu energie termică - ansamblul instalațiilor tehnologice, echipamentelor și construcțiilor, situate într-o zonă precis delimitată, legate printr-un proces tehnologic și funcțional comun, destinate producerii, transportului și distribuției energiei termice prin rețele termice pentru cel puțin 2 utilizatori) a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispozițiilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 500 și 1.000 de lei.
Prin raportare la dispozițiile normative precizate, instanța a reținut că deconectarea de la S.A.C.E.T. a unui utilizator individual dintr-un condominiu situat pe teritoriul municipiului C. se poate realiza, în mod legal, numai cu avizul prealabil, favorabil, emis de furnizorul R.A.D.E.T. C., materializat în cuprinsul unui proces verbal de deconectare, care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege de către utilizator, modul de soluționare de către R.A.D.E.T. C. a cererii de deconectare formulate de utilizatorul individual fiind supus cenzurii instanțelor de judecată.
Împrejurarea că furnizorul RADET nu a răspuns solicitării până în luna septembrie 2013 când potrivit adresei nr.B16946/04.09.2013 a procedat la sesizarea Primăriei în acest sens, iar în luna octombrie 2013, agenții constatatori din cadrul intimatului s-au deplasat la blocul AE3 și au constatat debranșarea totală a acestui . imputată petentului. Deconectarea este o operațiune materială care se efectuează exclusiv de către furnizor. În cazul de față, furnizorul nu a respins cererea de deconectare pentru neîndeplinirea condițiilor impuse, ci a menționat că deconectarea de la rețeaua de termoficare se face cu avizul RADET și după aprobarea legală dată de Asociația de proprietari urmând procedura de deconectare de la sistemul de termoficare centralizat organizat la nivelul municipiului C. pentru anul 2013 cu respectarea Legii 325/2006, Ordinului 91/2007 și a Legii 230/2007.
Lipsa unui răspuns în termen de 45 zile din partea furnizorului, a apreciat instanța, îl îndreptățește pe beneficiar să își asigure încălzirea în modalitatea dorită, fiind o sarcina exorbitantă și disproporționată în sarcina petentului să i se impună în mod prealabil formularea unei acțiuni în justiție pentru constatarea refuzului nejustificat de deconectare.
Prin urmare, instanța a constatat că în cauză nu există vinovăția petentului în ceea ce privește fapta constatată, lipsa procesului verbal de deconectare fiind imputabilă exclusiv furnizorului RADET în cazul de față.
Față de dispozițiile legale și considerente arătate, instanța a apreciat că, în mod netemeinic a fost sancționat petentul, reținându-se în sarcina sa săvârșirea unei contravenții, deși lipsește unul din elementele definitorii ale răspunderii contravenționale, respectiv vinovăția subiectului activ al faptei contravenționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 11.03.2015
În susținere apreciază apelantul în sensul că astfel cum rezultă din documentația comunicată la data realizării controlului efectuat de organul constatator a fost constatat faptul că petentul a procedat la deconectarea apartamentului fără a deține avizul de deconectare RADET. Astfel, apreciază că prezintă relevanță lipsa acestui aviz la data întocmirii procesului verbal, iar în situația eliberării ulterior a unui aviz, apreciază că prezintă relevanță situația de fapt reținută la data controlului.
În referire la individualizarea sancțiunii contravenționale apreciază că nu se poate reține un grad redus de pericol social al faptei, simpla recomandare de a respecta pe viitor normele legale nefiind suficiente în cazul de față.
Intimatul a depus întâmpinare (filele 10-12) prin care solicită respingerea apelului ca nefondat reiterând în esență aspectele invocate în cuprinsul plângerii contravenționale, invocând totodată în susținere disp. art. 249 din Ordinul 91/20.03.2007. Apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că intimatul petent nu se află în culpă având în vedere că RADET nu a răspuns solicitărilor relativ la operațiunea de debranșare.
În referire la sancțiunile complementare, apreciază asupra caracterului nelegal, nefiind prevăzute de legea cadru 51/2006 și nici în legea 325/2006, astfel încât acestea nu puteau fi prevăzute pe lângă sancțiunea principală.
În drept au fost invocate disp. Codului Civil, Codului de Procedură Civilă, OG 2/2001 și ale art. 6 din CEDO.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. Art. 476 al.1 cu referire la art. 477 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ emis de intimatul P. M. C. la data de 04.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, reținându-se deconectarea instalației de încălzire de la sistemul centralizat RADET fără a deține proces verbal de deconectare, fiind stabilite în sarcina petentului următoarele măsuri: obținerea procesului verbal de deconectare RADET C. în termen de 15 de zile, iar în caz contrar reconectarea la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice a apartamentului la RADET în termen de 15 zile de la expirarea termenului anterior.
În referire la criticile formulate, Tribunalul observă că acestea fac referire la aprecierea în mod eronat a ansamblului probator prin prisma îndeplinirii condițiilor răspunderii contravenționale și a criteriilor privind individualizarea sancțiunilor contravenționale.
Asupra legalității procesului verbal contestat, Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect sub acest aspect, constatând că este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul apreciază că în mod eronat prima instanța a reținut asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Se apreciază astfel că in speță nu este incident principiul menționat impunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care potrivit materialului probator analizat a rezultat faptul ca petentul nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.
Față de obiectul cererii și de specificul procedurii, instanța nu este învestită cu analizarea refuzului operatorului de energie termică de a aviza în mod favorabil realizarea operațiunii de deconectare, motivele invocate relativ la demersurile efectuate în vederea realizării operațiunii de debranșare, nefiind cauze exoneratoare de răspundere contravențională potrivit art. 11 din OG 2/2001, ci aspecte relativ la aprecierea asupra criteriilor privind individualizarea sancțiunii contravenționale.
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se apreciază, ca petentul, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.
În referire la individualizarea sancțiunii principale aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod eronat a fost apreciat de către organul constatator în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Potrivit art.7 alin 3 din OG nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar alin.2 stabilește că avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Instanța de control judiciar consideră că în raport cu fapta reținută în sarcina petentului, actul sancționator generează o disproporție intre pericolul social al faptei reținuta in sarcina petentului si cuantumul sancțiunii aplicate
Tribunalul are in vedere si scopul prevăzut de norma generala - OG nr.2/2001, alternativa avertismentului urmărind in fapt responsabilizarea unui contravenient, prin sensibilizarea conduitei acestuia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care se apreciază că pot fi îndeplinite in cazul de fata.
Relativ măsurile dispuse prin procesul verbal de contravenție contestat în referire la obținerea procesului-verbal de debranșare/deconectare emis de RADET C., dispoziția instanței relativ la aplicarea acestora urmează să fie menținută, prin raportare la dispozițiile OG 2/2001 respectiv ale actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției – Legea nr. 325/2006, care nu prevăd aceste sancțiuni.
Față de considerentele ce preced instanța de control judiciar constată că în mod eronat prima instanța a apreciat asupra temeiniciei procesului verbal, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.2 c.pr.civ., va dispune admiterea apelului dedus judecății cu consecința înlocuirii sancțiunea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Potrivit disp.art. 453c.proc.civ, va fi reținută în sarcina intimatului obligația de plată a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, apreciind asupra cuantumului acestuia în raport cu volumul și complexitatea activității desfășurate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelant intimat P. M. CONSTANTA, cu sediul in Constanta, ., C._ în contradictoriu cu intimat petent A. N., domiciliat in sector 1, București, .. 16-18, ., CNP_, împotriva sentinței civile nr._/03.12.2014 pronunțată de Judecătoria C..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimatul la plata sumei de 220 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.06.2015.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.L.Moțîrlichie
Tehnodact.jud.decizie.C.N./2ex./30.06.2015
2 .
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 960/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 19/2015.... → |
|---|
