Contestaţie la executare. Decizia nr. 960/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 960/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 26645/212/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Decizia civilă nr. 960/APCA
Ședința publică din data de 01.07.2015
Completul de judecată constituit din
Președinte: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: A. G.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelant contestator M. M. domiciliată în C., ., ., . cu intimatul S. P. de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1498/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru apelanta-contestatoare avocat A. Sozanschi și pentru intimat avocat O. M. Carpov.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Reprezentantul convențional al apelantei-contestatoare depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 446,10 lei și împuternicire avocațială, iar reprezentantul intimatului depune dovada efectuării cheltuielilor de judecată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a părților prezente, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Reprezentantul convențional al apelantei-contestatoare solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Precizează că autovehiculul a fost radiat cu mult înainte de sosirea somației privind neplata impozitului pentru mijloace de transport. Arată că la dosar există dovada radierii, apreciind că impozitul nu este datorat, motiv pentru care solicită anularea titlului executoriu. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei formulează concluzii de respingere a apelului. Învederează instanței că impozitul pentru mijloacele de transport reiese din dreptul de proprietate al contestatorului, care nu a fost răsturnat în sensul că nu ar mai deține proprietatea bunului. Nu s-a operat transferul dreptului de proprietate. Singurul act înregistrat în evidențele serviciului public este un bon de înregistrare a Ordonanței Parchetului prin care s-a dispus sechestrarea bunului și deposedarea proprietarului în garantarea altor obligații pe care acesta le avea. Apreciază că actele de impunere au fost legal emise.
În replică, reprezentantul apelantei arată că acel bon este documentul prin care un autovehicul este scos din evidență și nu mai datorează impozit.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față reține :
Prin cererea înregistrată la data de 19.08.2014, contestatorul M. M., în contradictoriu cu intimatul S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C., a solicitat anularea formelor de executare, anularea titlului executoriu, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că prin titlu executoriu precizat în somația nr. P398735/10.07.2014 emisă în dosarul de executare A_ s-a stabilit o creanță în cuantum de 21.484,29 lei reprezentând taxă habitat, impozit clădiri, impozite mijloace de transport, fără a se preciza și modalitatea de plată, iar în ceea ce privește suma de 15.754,29 lei reprezentând impozit mijloace de transport, a arătat că autoturismul pentru care a fost calculată a fost radiat conforma dresei nr. A40226/09.01.2014.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711-718 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, contestatorul a depus în copie adresa nr. A40226/09.01.2014, somația nr. P398735/10.07.2014, titlul executoriu nr. P368620/10.07.2014.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea contestației.
În probațiune, intimatul a depus în copie dosarul de executare.
Prin Încheierea din 30.01.2015 instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă 1498/13.02.2015, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii contestației la executare ca nefondată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
La data de 10.07.2014 au fost emise somația P398735/10.07.2014 și titlul executoriu nr. P368620/10.07.2014 în cadrul dosarului de executare A_ pentru suma de 21.484,29 lei reprezentând taxă habitat, impozit clădiri, impozite mijloace de transport.
În ceea ce privește impozitul pe clădiri acesta a fost calculat pentru imobilele deținute în proprietate de contestator pentru care au fost depuse declarațiile fiscale, respectiv imobilele situate în C. ., ., . ……nr132 . . privire la taxa de habitat, aceasta a fost calculată, de asemenea, potrivit declarației fiscale.
În ceea ce privește impozitul pe mijlocul de transport, din cuprinsul adresei indicate de contestator, respectiv adresa nr. A40226/09.01.2014 rezultă motivul scoaterii din evidență, respectiv dosarul nr. 597/P/2006, iar în cadrul dosarului penal nr. 297/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. a fost emisă Ordonanța din 03.04.2009 prin care s-a dispus aplicarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra autoturismului marca Mercedes Benz SL500 cu numărul de înmatriculare_ proprietatea numitei M. M. (contestatorul).
Prin urmare, a reținut instanța măsura asiguratorie luată presupune indisponibilizarea bunului în vederea garantării executării pedepsei amenzii penale sau a recuperării pagubei, precum și a executării cheltuielilor judiciare, la acest moment calitatea de proprietar aparținând însă contestatorului, astfel că acestuia îi incumbă obligația de plată a impozitului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 28.04.2015.
În susținerea apelului arată apelanta că în cuprinsul hotărârii instanța de fond nu a indicat temeiurile de drept pe care le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, mai mult se schimbă sensul înscrisului depus la dosar neținând cont de caracterul numit al acestuia respectiv de declarație de scoatere din evidență, care a avut drept finalitate radierea vehiculului de pe numele proprietarului.
Intimatul legal citat a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului motivat de următoarele considerente:
Contestatoarea a depus la data de 19.06.2008 declarație de impunere pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport deținute de persoanele fizice, cu privire la vehiculul marca Mercedes Benz SL500, ulterior nerevenind asupra acesteia. Astfel arată că adeverința A40226/09.01.2014 nu reprezintă declarație de scoatere din evidență ci evidențiază numai că a fost înregistrată ordonanța din 03.04.2009 emisă de P. de pe lângă Tribunalul C. în dosarul penal 597/P/2006 prin care s-a dispus aplicarea măsurii sechestrului asupra vehiculului în discuție, nereprezentând un act translativ de proprietate ci unul prin care bunul este indisponibilizat, calitatea de proprietar păstrându-se implicit și obligația de plată.
Consecința radierii,se arată, s-ar fi produs în măsura în care contribuabilul ar fi făcut dovada prin care nu mai era proprietarul vehiculului însă în speță nu a fost probată decât măsura indisponibilizării.
Prin urmare intimatul în calitate de organ fiscal nu este competent pentru a realiza măsura radierii prin raportare la disp. art. 24 al.5 din OMAI 1501/2006, nefiind comunicată o astfel de adresă de radiere și nici nu a fost făcută dovada adresării în acest sens către Direcția Regim Permise de conducere și înmatriculare vehicule.
Invocă totodată în susținere disp. art. 85 al.1 lit. a din OG 92/2003 și ale art. 261 al.1 din Codul Fiscal apreciind asupra caracterului neîntemeiat al apelului promovat.
În drept au fost invocate disp. art. 205 c.proc.civ.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 al.1 cu referire la art. 477 c.proc.civ, Tribunalul reține :
În temeiul titlului executoriu nr. P368620 emis la data de 10.07.2014 împotriva contestatoarei a fost pornită executarea silită în vederea realizării creanței n cuantum de_,29 lei cu titlu de taxa habitat, impozit clădiri și impozit mijloace de transport, formându-se în acest sens dosarul de executare silită A_, în cadrul căruia a fost emisă la data de 10.07.2014 somația de executare nr. P398735, în temeiul disp. art. 145 al.1 c.proc. Fiscală.
În referire la criticile formulate, instanța reține că acestea fac referire la nelegalitatea emiterii titlului executoriu și a actelor de executare prin prisma reținerii obligației de plată a impozitului pentru mijlocele de transport.
Instanța reține că potrivit art.141 din OG 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, titlul de creanță devenind titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Dispozițiile art.141 al.4 stabilesc ca titlul executoriu va cuprinde pe lângă elementele prevăzute la art.43 al.2 codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal si orice alte date de identificare, cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Potrivit art.145 din OG 92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somației, însoțita de titlul executoriu, iar aceasta trebuie sa cuprindă pe lângă elementele prevăzute la art.43 al.2 si numărul dosarului de executare, suma pentru care urmează a se începe executarea silită, termenul de plată si indicarea consecințelor nerespectării acestuia.
Se mai reține faptul că, contestațiile la executare propriu-zise pot avea ca obiect neregularități procedurale săvârșite cu prilejul activității de executare silită, împrejurări care se pot referi la nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștințarea debitorului despre declanșarea urmăririi, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită, etc., și pot avea ca scop desființarea unui anumit act de executare sau anularea întregii urmăririi silite.
În cadrul acestei faze procesuale instanța nu poate reanaliza fondul pricinii, rezolvat pe calea titlului a cărui executare este în derulare sau să procedeze eventual la constituirea unui alt titlu, prin rezolvarea raporturilor litigioase între părțile implicate în executare, ci este limitată la a cerceta dacă actele de executare se realizează cu respectarea prevederilor legale privind executarea silită.
Instanța reține că titlul executoriu în temeiul căruia a fost demarată executarea silită a fost emis în baza declarației fiscale depusă de contestatoare pentru determinarea sumelor datorate cu titlu de impozit pentru mijloacele de transport. (fial 27)
Contestatoarea invocă în susținere faptul că din cuprinsul adresei A40226/09.01.2014 rezultă faptul că urmare a declarației nr. 597/P/2006 din 15.04.2009 a fost operată scoaterea din evidență a mijlocului de transport, suma diminuată cu titlu de debit este precizată ca fiind zero, mențiunea fiind operată în temeiul Ordonanței Parchetului dispusă la 03.04.2009 în dosarul 597/P/2006, prin care însă asupra vehiculului în discuție a fost dispusă măsura asiguratorie a sechestrului, or în raport de disp. art. 264 al.4 c. fiscal orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul /sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.
Pe de altă parte conform prevederilor art.85 C.proc.fisc. „(1)Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a)prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);
b)prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.”
Art.86 din același act normativ prevede „(4)Declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.”
Potrivit dispozițiilor art. 110 alin. (2) din OG nr. 92/2003, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar, potrivit alineatului al treilea al aceluiași articol, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, asemenea titluri putând fi decizia de impunere, declarația fiscală, decizia referitoare la obligații de plată accesorii, etc.
Se apreciază astfel prin raportare la dispozițiile legale menționate în sensul că legalitatea și temeinicia titlului de creanță care devine titlu executoriu în condițiile art. 141 din OG 92/2003, poate fi analizată pe calea prevăzută de art. 205 și urm din OG 92/2003, o astfel de dovadă nefiind făcută în speță potrivit înscrisurilor atașate, instanța de executare, în condițiile anterior menționate, fiind limitată la a cerceta dacă actele de executare se realizează cu respectarea prevederilor legale privind executarea silită.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelantul contestator, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra contestației la executare considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății
Văzând și dispozițiile art. 453 c.proc.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelant contestator M. M. domiciliată în C., ., ., . cu S. P. de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local, cu sediul în C., ., ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 372 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01.07.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. L. M.
Red.decizie jud. C. N./21.07.2015/2.ex
2 ex/
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 837/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 836/2015.... → |
|---|
