Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 837/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 837/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 11458/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 837/APCA
Ședința publică din data de 02.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR – C. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelant petent ., cu sediul în C., ., județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu intimat organ constatator I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C., CUI_, împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul prin av. I. S., în baza delegației de substituire a av. titular A. M., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Apărătorul apelantului depune taxa de timbru stabilită în sarcina petentului, solicită proba testimonială, respectiv martorul D. G. pentru a se lămuri unele aspecte contradictorii reținute de instanța de fond, martorul Curtea F. precizează că un angajat a fost văzut din luna martie 2014, petentul precizează că din lunile decembrie-ianuarie presupusul angajat se prezenta la sediul formei pentru a juca table.
Deliberând asupra probei, tribunalul apreciază că nu este utilă soluționării cauzei față de probatoriul administrat la fond, în consecință va respinge proba testimonială.
Instanța, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, ia act de poziția procesuală a apelantei în sensul că se invocă excepția tardivității.
Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art. 244 Cod proc.civ. declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și anularea procesului verbal, instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a fost răsturnată prezumția de adevăr a procesului verbal.
Martorul C. F. angajat al petentei a precizat la instanța de fond că persoana B. I. se prezenta la sediul firmei doar ca să joace table și să stea de vorbă cu ceilalți angajați nu ca și angajator.
Petentul a declarat că B. I. nu era angajatul firmei ci se prezenta pentru a cere de muncă, procesul verbal a fost încheiat în urma unei reclamații formulată de către B. I. precum că acesta a lucrat, considerăm că prin depoziția martorului C. F. s-a făcut dovada că persoana respectivă nu era angajatul firmei ci pentru a cere de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod proc.civ, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.04.2014, sub numărul_, subscrisa S.C. V. I. SRL a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ C., prin care a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 10.04.2014.
Prin sentința civilă nr._/27.11.2014 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 10.04.2014, petenta S.C. V. I. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 R, întrucât a primit la muncă pe numitul B. I. începând cu data de 17.12.2013, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
În drept, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 R – Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Conform art. 260 alin. 1 lit. 2 din C. Muncii, constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Cât privește legalitatea procesului verbal contestat, petenta nu a invocat motive de nulitate ale actului sancționator și nici instanța nu a identificat vreun motiv de nulitate absolută, dintre cele prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, conform căruia, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, la data de 10.04.2014, respectiv data încheierii actului sancționator, administratorul petentei, numitul Durlugeac D. a dat o declarație scrisă, precizând că, în perioada ianuarie - februarie 2014, persoana numită B. I. venea „rareori” la sediul societății, ca să joace table cu angajații acesteia, cu permisiunea administratorului, până în momentul în care, pe fondul solicitării de bani, administratorul i-a interzis accesul în incinta societății. Administratorul petentei și-a menținut declarația și cu prilejul audierii sale de către instanță, cu mențiunea suplimentară că, deși personal l-a văzut pentru prima dată pe numitul B. în ianuarie 2014, știe de la angajații acestuia că venea să joace table o dată/de două ori pe săptămână din luna decembrie 2013.
Cercetând cuprinsul declarației testimoniale a angajatului societății, C. F., instanța observă că aceasta nu se coroborează cu susținerile administratorului petentei. Astfel, martorul C. F., deși angajatul petentei de doi ani de zile anterior constatării săvârșirii faptei contravenționale și prezent zilnic la muncă (cu excepția unei perioade care excede intervalului pentru care s-a constatat încălcarea obligației prevăzute de art. 16 alin. 1 din C. Muncii) a precizat că numitul B. I. se prezenta la sediul societății, ca sa joace table, o dată la două-trei zile, însă începând cu luna martie 2014.
Astfel, fiind, declarația martorului contrazice însăși susținerile administratorului cu referire la momentul când a fost văzut pentru prima dată B. I. la sediul societății petente.
Față de această neconcordanță între cele două declarații – chiar și între cele ale administratorului, care inițial a susținut că, numitul B. venea „rareori”, începând cu ianuarie 2014, iar ulterior, o dată/de două ori pe săptămână începând cu luna decembrie 2013 – instanța va aprecia că, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de către un agent al statului, pe baza propriilor constatări.
Partea care pretinde că situația de fapt reținută în procesul verbal constatator nu corespunde realității este îndreptățită să uziteze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente în scopul răsturnării prezumției relative de veridicitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției (a se vedea în acest sens cauzele A. contra Romaniei, I. P. c. României). Cu toate acestea, deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului nu se opune prezumției relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului verbal de contravenție, petentului îi revine sarcina probei, ceea ce este în acord cu dispozițiile interne ale art. 249 din NCPC, potrivit căruia, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petenta, reiterând motivele invocate în plângerea contravențională.
A arătat apelanta că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, numitul B. I. nu a fost identificat la sediul societății.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 si urm. NCPC.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelata ca temeinică și legală.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 10.04.2014, petenta S.C. V. I. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 R, întrucât a primit la muncă pe numitul B. I. începând cu data de 17.12.2013, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit ca urmare a unei sesizări formulate de B. I. prin care acesta aducea la cunoștința intimatului că a lucrat la petentă în perioada 17.12._14, fără a i se încheia contract individual de muncă.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Tribunalul constată că în mod greșit prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie.
Coroborând declarația martorului C. F., audiat în primă instanță cu susținerile administratorului apelantei petente, înscrisurile depuse la dosar și împrejurarea că fapta nu a fost constatată personal de agentul constatator, rezultă un dubiu în ceea ce privește existența faptei, motiv pentru care va fi aplicat principiul „in dubio pro reo”.
Cum fapta nu a fost constatată personal de agentul constatator iar martorul audiat a precizat că numitul B. I. venea la 2,3 zile să joace table cu angajații și nu a lucrat la petentă iar administratorul societății susține că B. I. era supărat că nu a vrut să îl angajeze, se poate concluziona în sensul inexistenței faptei.
Astfel, Tribunalul constată caracterul fondat al apelului care, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, urmează a fi admis, schimbată sentința apelată în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelant petent ., cu sediul în C., ., județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu intimat organ constatator I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C., CUI_, împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria C..
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Admite plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10.04.2014 de către organul constatator.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/10.04.2014.
Obligă intimatul la plata sumei de 220 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.06.2015.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.O.M.S.
Tehnodact.jud.decizie.A.L.N./17.06.2015
4 ex.. 2 .
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 835/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 960/2015. Tribunalul... → |
|---|
