Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 33/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 28458/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 33
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.02.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. J. N.
JUDECĂTĂTOR –A. L. N.
JUDECĂTOR – I.-L. O.-D.
GREFIER –A. G.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal, formulat de recurentul A. A., domiciliat in Ganesti, ., în contradictoriu cu intimatul I. BUCUREȘTI, cu sediul in sector 2, București, . sentinței civile nr. 8465/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului contencios contravențional de față:
Prin sentința civilă nr.8465/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în ds._, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. A. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.10.2012 emis de agenții constatatori din cadrul I. București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.10.2012, întocmit de intimatul I.T.R.S.V. București, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei întrucât, a transportat cu auto_ /_ de la Sighișoara 35 mc lemn foc carpen cu avizul AIP_/20.12.2012 la C., iar avizul era completat necorespunzător la rubrica punct de descărcare, lipsind adresa de descărcare, la rubrica data și ora plecării transportului nu era completată ora plecării transportului. Materialul lemnos a fost depistat în depozitul I.I. M. CHIRATA din .. 165 C., la destinatarul materialelor lemnoase este S.C. ENISA EURO EXIM S.R.L.
Agentul constatator a stabilit că această faptă constituie contravenție prevăzută de dispozițiile Legii nr. 171/2010 și a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei.
În temeiul art. 19 lit. n din Legea nr. 171/2010 s-a dispus obligarea petentului la plata contravalorii materialului lemnos, conform calculației anexate, respectiv 1.205,69 lei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.05.2010, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1, 6 și 7, art. 17 și art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar contestatoarea prin plângerea sa nu a invocat și alte motive de nelegalitate.
Având în vedere art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Î.C.C.J., instanța apreciază că, în speță, petentului nu i s-a produs nicio vătămare deoarece a avut posibilitatea de a-și expune în fața instanței de judecată toate obiecțiunile cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și putea face dovada contrară celor reținute în procesul-verbal indicat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța va înlătura susținerea petentului cum că cele reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat nu corespund realității, întrucât acesta nu este susținută de nici un mijloc de proba, ci din probele administrate, respectiv înscrisuri, rezultă că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat corespunde realității.
Sub acest aspect, trebuie avut în vedere faptul că, în practica judiciară internă, plecând de la prevederile art.47 din OG nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art.1171 C.civ., se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art.1169 C.civ. sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile din OUG nr. 195/2002 rep. au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Față de cele arătate și în raport de probele administrate în cauză, rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității, nefiind combătută prin dovezile administrate în cauză, astfel instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției indicată anterior.
Analizând materialul probator, ținând cont și de cele precizate anterior, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale în ceea ce îl privește pe petent, intimatul reținând în mod corect că fapta contravențională în cuprinsul procesului-verbal conform dispozițiilor indicate anterior.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța având în vedere toate cele reținute anterior, modul și împrejurările în care a fost comise contravențiile, în raport și cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, reține că amenda contravențională aplicată petentului în cuantum de 5.000 lei, în cuantumul prevăzut de lege, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, ceea ce justifică aplicarea sancțiunii contravenționale în cuantumul aplicat de către agentul constatator.
Referitor la obligarea petentului la plata contravalorii materialului lemnos, conform calculației anexate, respectiv 1.205,69 lei, s-a dispus în temeiul art. 19 lit. n din Legea nr. 171/2010.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia reținerii vinovăției contestatorului în săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat. Pentru aceste motive, instanța urmează să mențină dispozițiile procesului-verbal și, în consecință, să respingă plângerea contravențională formulată, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri - în termen legal, petentul a declarat recurs, apreciind-o nelegală și netemeinică.
Recurentul petent solicită instanței de control judiciar admiterea recursului, cu consecința – în principal, a casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond și, în subsidiar, a modificării în tot a sentinței recurate, cu consecința admiterii plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată.
Susține recurentul că se impune casarea sentinței atacate întrucât judecătorul fondului a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 c.pr.civ., ignorând principiul rolului activ și rezumându-se să-și motiveze soluția doar prin prisma prezumției de legalitate de care se bucură procesul verbal, fără a avea în vedere caracterul relativ al prezumției.Or, instanța avea posibilitatea să dispună – în situația în care a apreciat că înscrisurile administrate nu sunt îndestulătoare pentru aflarea adevărului în cauză, audierea martorului C. G. - menționat chiar în cuprinsul procesului verbal.
Recurentul arată că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, că - din condiția de simplu angajat al ., nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției, concluzie susținută de interpretarea coroborată a disp.art.19 alin.2 lit.n) din Legea ne.171/2010 și art.7 alin.3 din HG 996/2008, iar răspunderea pentru exactitatea datelor cuprinse în avizul de însoțire a mărfii o poartă societatea emitentă, respectiv ..
Mai mult, instanța de fond ar fi trebuit să observe și să dea eficiență „prezumției de nevinovăție”, sens în care recurentul invocă practica CEDO, cu referire expresă la hotărârea „A. c.României”.
Legal citat, organul constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând legalitatea și temenicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate, cu referire la disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.10.2012, întocmit de intimatul I.T.R.S.V. București, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei întrucât, a transportat cu auto_ /_ de la Sighișoara 35 mc lemn foc carpen cu avizul AIP_/20.12.2012 la C., iar avizul era completat necorespunzător la rubrica punct de descărcare, lipsind adresa de descărcare, la rubrica data și ora plecării transportului nu era completată ora plecării transportului. Materialul lemnos a fost depistat în depozitul I.I. M. CHIRATA din .. 165 C., la destinatarul materialelor lemnoase este S.C. ENISA EURO EXIM S.R.L.
Pe calea plângerii contravenționale, petentul a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Controlul judiciar relevă că judecătorul fondului s-a conformat prescripțiilor legale menționate și prin hotărârea atacată – care suplinește cerințele art.261 pct.5 c.pr.civ., a respins ca neîntemeiată plângerea dedusă judecății.
Criticile de nelegalitate și netemeinicie se vădesc a fi nefondate.
Prin prisma motivului în raport de care se solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea spre rejudecare, Tribunalul observă că nu se poate reține că instanța de fond – prin faptul de a nu fi audiat martorului Crataș Ghoerghe - menționat chiar în cuprinsul procesului verbal, ar fi dat dovadă de lipsă de rol activ și ar fi încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 c.pr.civ.
Este adevărat că în materie contravențională rolul activ al judecătorului trebuie să se manifeste mai pregnant decât în litigiile civile, că pentru aflarea adevărului în cauză trebuie administrate toate probele necesare, necesitate care se subsumează însă condiției ca proba să fie pertinentă și concludentă.
În condițiile în care recurentul petent a semnat fără obiecțiuni procesul verbal de contravenție nu se poate susține cu temei că audierea martorului menționat în cuprinsul actului sancționator era utilă cauzei.
În plus, raportându-ne la susținerile recurentului petent din cuprinsul plângerii cu referire la teza probatorie pentru care apreciază utilă audierea martorului(confirmarea atitudinii organului de control, care a fost una de intimidare a petentului), instanța de control judiciar apreciază că aceasta este irelevantă în soluționarea cauzei, câtă vreme nu s-a susținut că martorul putea să relateze aspecte referitoare la mențiunile inexacte cuprinse în procesul verbal.
Nu se verifică nici criticile ce vizează greșita raportare a instanței de fond la cele două prezumții ce guvernează materia (prezumția de legalitate și temeinice a procesului verbal pentru faptele constatate personal de agenții instrumentatori și prezumția de nevinovăție a „acuzatului”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentului petent potrivit cu care nu ar putea avea calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, dat fiind faptul că disp.art.19 alin.2 lit.n) din Legea nr.171/2010 trebuie coroborate cu prevederile art.7 alin.3 din HG nr.996/2008 în raport de care răspunderea pentru exactitatea datelor cuprinse în avizul de însoțire a mărfii ar reveni emitentului, respectiv ..
Chiar daca emitent al avizului este o alta persoana ,respectiv că acesta a fost completat de reprezentanți ai ., recurentul petent nu poate fi exonerat de răspundere. Reprezentanții . răspund de întocmirea corespunzătoare a documentelor și de exactitatea datelor înscrise,
însă pentru transportul materialelor lemnoase care nu corespund din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ ori din punctul de vedere al speciei cu datele înscrise în avizul de însoțire este angajată răspunderea persoanei care efectuează transportul.
Or, persoana care a efectuat transportul a fost recurentul petent. Faptul că acesta este „ un simplu angajat” al . nu înlătura condiția sa de subiect activ a contravenției prevăzute de art.19 alin.2 lit n) din Legea nr.171/2010 ci se constituie într-un argument în promovarea unei cereri de chemare în judecată a angajatorului, dacă transportul a fost efectuat la ordinul reprezentanților societății.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul, corect a fost cenzurată de instanță.
Este adevărat că spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor. Dar, tocmai pentru realizarea acestui scop, legea contravențională prevede sancțiuni adaptate fiecărei specii de contravenții sau contravenienți.
Opțiunea legiuitorului de a cuantifica o amendă consistentă sub aspectul cuantumului – pentru abaterea contravențională reținută în sarcina recurentului petent nu este întâmplătoare, fiind determinată în baza datelor furnizate de statisticile oficiale referitoare la fenomenul contravențional, la recrudescența și consecințele acestuia, de necesitatea de evaluare în norma de stabilire și sancționare a faptei a pericolului social al acesteia.
Chiar dacă se poate susține că în raport de norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social, tot nu se poate afirma cu temei că, în speță, fapta contravențională ar prezenta un grad de pericol social redus.
Aceasta întrucât, pe de o parte, contravențiile silvice prin ele însele sunt fapte de pericol social consistent - optică îmbrățișată și de practica jurisprudențială a instanței de contencios european, iar pe de altă parte, este legitimă opțiunea legiuitorul intern care prin norme coercitive a instituit sancțiuni contravenționale severe pentru nesocotirea dispozițiilor Legii nr.171/2010, menite să ocrotească fondul forestier național.
Prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ., examinând cauza sub toate aspectele, se constată că nu există motive care să conducă la reformarea hotărârii și respectiv la lipsirea de eficiență a procesului verbal de contravenție care cuprinde elementele obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina recurentului petent întrunind elementele constitutive ale contravenției pentru care i-a fost angajată răspunderea, iar sancțiunea a fost aplicată cu respectarea principiului legalității și în considerarea criteriilor de individualizare consacrate de art.21 din OG.2/2001.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., recursul dedus judecății va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul A. A., domiciliat in Ganesti, ., în contradictoriu cu intimatul I. BUCUREȘTI, cu sediul in sector 2, București, . sentinței civile nr. 8465/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. N. A. L. N. I.-L. O.-D.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond.A. A.
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./3.03.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 332/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 05/2015. Tribunalul... → |
|---|
