Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 311/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 311/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 27835/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 311/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul S. A., cu domiciliul procesual ales în C., .. 5, județ C., în contradictoriu cu intimatul I. C.-SRPT, cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3942/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelant – avocat N. I., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimatul .
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură intimatul a depus relațiile solicitate de instanță, după care;
Reprezentantul apelantului arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Din răspunsul depus pentru acest termen de judecată de către intimat, rezultă că I. C. ar reprezenta SRPT – B. în instanță și apreciază că hotărârea instanței de fond trebuia soluționată în contradictoriu cu SRPT – B. reprezentat prin I. C.. Arată că nu solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin Sentința civilă nr 3942/08.04.2014, Judecătoria Constanta a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale, ca neintemeiata.
Pentru a dispune această soluție prima instanță a retinut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/12.10.2013 petentul a fost sancționat contravențional întrucât în ziua de 12.10.2013, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. C., dinspre Petroconst către complex C. și la trecerea la nivel cu calea ferată nu a respectat semnalele acustice și luminoase, fapta fiind prevăzuta de art. 138 alin. 1 din RAOUG nr. 192/2002 și sancționata de art. 102 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, conf. art. 17 din OG 2/2001.
Nu sunt incidente în cauză nici motive de nulitate relativă, neexistând deficiențe în întocmirea procesului-verbal care să producă vreo vătămare petentului, care să nu poată fi remediată altfel decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază ca in situația sancționării unor contravenții ce constau în fapte comisive, ca în speța de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat. Instanța apreciază că propriile constatări ale agentului constatator – polițist rutier se bucură de o prezumția relativă de temeinicie, atribut al autorității exercitate de reprezentanții statului.
Petentul nu a administrat probe prin care sa răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității .
Față de prevederile art. 6 din CEDO, instanța consideră că, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenționale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumția de nevinovăție, statuată de art. 6 din CEDO, dar așa cum prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăției nu are acest caracter. Aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, însă în limite rezonabile.
În măsura în care organul constatator a dovedit prin probe că fapta ilicită reținută în sarcina petentului a fost săvârșită de către acesta, nu mai operează în beneficiul petentului prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel petentul S. A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C.- Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 31.10.2014.
În motivarea apelului se arata ca desi a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu SRPT Constanta - B. ( Secția Regională de Poliție Transporturi C. - Biroul Investigații Criminale ), procesul a avut loc în contradictoriu cu IJP Constanta, desi între aceste doua structuri ale Politiei nu există raporturi de subordonare . SRPT Constanta - B. se subordoneaza Directiei de Politie Transporturi din cadrul IGPR .
In principal, solicita sa se constate nulitatea sentintei atacate, intrucat a fost pronunțată in contradictoriu cu o persoana fără calitate .
In calea de atac invoca exceptia lipsei calității procesuale a I. Constanta, cu sediul in mun Constanta, . .
In subsidiar, solicita sa se constate nulitatea procesului - verbal de contraventie intrucat a fost emis de un agent care nu avea competente de poliție rutiera . Din raportul atașat rezultă că acesta era lucrător al poliției judiciare în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi, nefiind incidente dispozițiile art 109 din OG 195/2002 .
Se mai arata ca, în cauză, vinovăția nu a fost stabilită în mod legal, în afara raportului agentului constatator, emis la doua luni după eveniment nu exista alte mijloace de proba, înregistrări video, martori, etc .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimatul nu a depus întâmpinare .
Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art.478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.10.2013 incheiat de SRPT Constanta - B. petentul S. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei reținându-se în sarcina acestuia că în data de 12.10.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . C., dinspre Petroconst către Complex C. și la trecerea la nivel cu calea ferată nu a respectat semnalele acustice și luminoase . Fapta reținuta in sarcina sa fiind prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a și b din HG nr 1391/2006 și sancționată de dispozițiile art. 102 alin 3 lit c din OUG nr.195/2002, republicat cu 9 puncte amendă, iar ca măsură tehnico-administrativă în baza art.111 alin.1 lit.c din OUG 195/2002 petentului i-a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile.
Relativ la critica apelantului/ petent privind calitatea de agent constatator a persoanei ce a întocmit procesul - verbal de contraventie, Tribunalul va retine ca în cauza sunt aplicabile intocmai dispozitiile prevazute de art 109 alin 1 din OUG 195/2002, potrivit căruia: ” Constatarea contravențiilor si aplicarea contravențiilor se fac direct de către politistul rutier, iar în punctele de trecere a fronțierei de stat a României, de către politistii de frontiera .”
Plecand de la aceste dispozitii legale si coroborarea lor cu situatia agentului constatator V. G. L. G., agent I in cadrul SRPT Constanta - B. si a dispozitiilor art 1 alin 1 si 2 din Dispozitia IGPR nr 50/28.08.2008 privind desemnarea politistilor rutieri / Anexa 18 – se poate retine fără nici un dubiu că acesta are si calitatea de politist rutier .
Pe cale de consecinta, avea posibilitatea si obligatia de a constata contraventii la regimul circulatiei si sigurantei rutiere.
In ceea ce priveste motivul de nulitate a hotararii prin prisma stabilirii de catre instanta de fond a cadrului procesual pasiv, respectiv de pronuntare a sentintei in contradictoriu cu I. Constanta si nu cu SRPT Constanta - B., Tribunalul nu va retine nici aceasta sustinere motivat de faptul ca prin DIspozitia nr 201/03.04.2006 a IGPR, art 1 lit c se statuaeza ca in cauzele ce au ca obiect plângeri contravenționale impotriva proceselor- verbale de constatare a contraventiilor, întocmite de către politistii din cadrul serviciilor/birourilor judetene de Poliție Transporturi vor fi reprezentati de Inspectorii Sefi ai Inspectoratelor Judetene de Poliție . Pe cale de consecinta, si in concordanta cu dispozitia mai sus amintita emisa de IGPR – calitatea procesual pasiva in prezenta cauza in mod corect a fost stabilita de catre instanta de fond, respectiv IJP CONSTANTA _ SRPT .
In ceea ce priveste aspectele de nelegalitate si netemeinicie a hotararii pronuntate de instanta de fond, Tribunalul apreciaza ca nu se sustin, nefiind aduse critice de fond si de forma de natura sa duca la schimbarea sentintei apelate .
Astfel, se apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, sub aspectul modalitatii concrete de savarsire a contraventiei retinute in sarcina petentului, Tribunalul va retine ca instanta de fond a facut o analiza corecta si factuala a fiecarei probe administrate in cauza, dand valenta rationamentului juridic si al legalitatii modalitatii concrete in care a fost reținută fapta .
Plecand de la dispozitiile legale aplicabile in materia circulatiei pe drumurile publice, se va retine ca revine fiecarui participant la trafic – indiferent ca este conducator auto sau pieton, respectarea cu strictete a regulilor de circulatiei edictate de norme imperative de la care nimeni nu poate deroga .
In acest context, Art. 60 alin 2 din O.U.G. nr. 195/2002, stabileste ca „ La trecerea la nivel cu o cale ferată curentă, prevăzută cu bariere sau semibariere, conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească în dreptul indicatorului ce obligă la oprire, dacă acestea sunt în curs de coborâre ori în poziție orizontală și/sau semnalele sonore și luminoase care anunță apropierea trenului sunt în funcțiune. „
Art. 102 alin 3 din O.U.G. nr. 195/2002 „ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune; „
Art 138 alin 1 lit a si b din RAOUG 195/2002, rep :” (1) Conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când:
a) barierele sau semibarierele sunt coborâte, în curs de coborâre sau de ridicare;
b) semnalul cu lumini roșii și/sau semnalul sonor sunt în funcțiune .
In situatia prezentata de catre petent prin plangerea contraventionala formulata si reiterata prin motivele de apel, cele sustinute de acesta nu pot fi primite ca si situatie ipotetica in care s –ar fi aflat, nici prin prisma imposibilitatii faptice in care s –a aflat la momentul traversarii caii ferate si nici a faptului ca mai multe minute pe calea ferata nu si -a facut aparitia nici un tren, obligativitatea respectarii semnelor si indicatoarelor rutiere nu poate reprezenta un deziderat si o posibilitate, ci reprzinta o obligatie .
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientei, se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei reprezinta una cu un grad de pericol social ridicat pentru siguranta personala si a celor din jur .
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Pe cale de consecinta, raportat la fapta contraventionala comisa, lipsa acestuia de responsabilitate in savarsirea unei astfel de fapte cu efect nu numai asupra sa sau a familiei sale, dar si a altor participanti la trafic, Tribunalul apreciaza ca nu poate fi considerat ca aplicarea unei sanctiuni mai usoare – avertisment reprezinta un mijloc de formare a unui spirit de responsabilitate pe viitor .
Astfel fiind, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect prima instanță a coborborat probatoriul material administrat in cauza, considerente față de care, în temeiul art.480 c .pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelantul S. A., cu domiciliul procesual ales în C., .. 5, județ C., în contradictoriu cu intimatul I. C.-SRPT, cu sediul în C., ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3942/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ ,ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2015
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
Grefier,
A. N.
Jud.fond. M.V.M.
Red/Tehnored L.V. M.
4 ex /16.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 49/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 105/2015.... → |
|---|
