Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 22324/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 105
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție_/30.07.2013, formulat de apelanta intimată A. N. PENTRU TURISM - DIRECTIA GENERALA CONTROL ȘI AUTORIZARE TURISM, cu sediul în București, .. 38, sector 1, București, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în Agigea, . 1, Construcția CI, nr. 31, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2860/17.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că nu au fost solicitate probe noi în apel.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2013 sub nr._, petenta S.C. C. C. SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Turism – Direcția Generală Control și Autorizare Turism, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/30.07.2013, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că administrează hotelul P. pe perioada de un an, în intervalul 15.04.2013 – 31.10.2013, în temeiul contractului de închiriere nr. 1/15.04.2013 pe care l-a încheiat cu S.C. M. TRAVEL S.R.L., respectiv că, prin procesul verbal de contravenție s-a reținut că au nesocotit clasificarea structurii turistice.
A mai arătat că locatorul a asigurat societatea petentă că va obține o nouă clasificare, însă nu le-a pus la dispoziție documentația nici în ce privește fosta clasificare, că o paete dintre camere erau în curs de renovare și nu erau puse la dispoziția turiștilor, că pentru categoria în care este clasificat hotelul nu sunt necesare veioze, prosoape pentru picioare.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 180/2001
În susținerea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei – fila 22, conform dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimata a depus întâmpinare la data de 08.01.2014, prin serviciul Registratură, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că la data de 30.07.2013 a avut loc un control tematic la Hotel P., Eforie Nord, ocazie cu care s-a constatat că unitatea funcționa în baza certificatului de clasificare nr._/03.08.2011 categoria o stea, 41 camere, titular S.C. M. TRAVEL S.R.L., însă la data controlului hotelul P. era administrat de petentă, în baza contractului de închiriere nr. nr. 1/15.04.2013, încheiat pentru perioada 15.04.2013 – 31.10.2013.
A precizat că s-a mai constatat că lipsesc, din dotarea camerelor, salteluțele/husele de protecție, veiozele, iar, din camerele cu grup sanitar propriu, lipsesc prosoapele de protecție, respectiv nu se utilizează sistem informatic de gestiune fiscală, operatorul economic fiind sancționat cu avertisment.
A precizat intimata că certificatul de clasificare nu este transmisibil, iar petenta, în calitate de administrator, avea obligația să solicite eliberarea unui certificat de clasificare în favoarea sa.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, HG nr. 1267/2010, Ordinul președintelui Autorității naționale pentru turism nr. 65/2013.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a anexat la întâmpinare documentația în baza căreia a fost întocmit procesul verbal de contravenție.
În vederea soluționării cauzei, instanța a încuviințat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr.2860 din 17.03.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost admisa plangerea formulata de petenta . si anulat in parte procesul verbal nr.15/30.07.2013 in ce priveste contraventia sanctionata prin art.16 lit.c din HG nr.1267/2010.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ Prin procesul-verbal de contravenție nr._ din data de 30.07.2013, întocmit de Direcția Generală Control și Autorizare Turism, în urma controlului efectuat asupra societății petente, efectuat la Hotel P., situat în Eforie Nord, s-a constatat că unitatea funcționa în baza certificatului de clasificare nr._/03.08.2011 categoria o stea, 41 camere, titular S.C. M. TRAVEL S.R.L., însă la data controlului hotelul P. era administrat de petentă, în baza contractului de închiriere nr. nr. 1/15.04.2013, încheiat pentru perioada 15.04.2013 – 31.10.2013, fără ca aceasta să solicite obținerea unui alt certificat de clasificare, fapta fiind apreciază ca fiind încălcarea prevederilor art. 5 alin.1 din HG nr. 1267/2010, respectiv contravenție conform art. 15 lit. c din HG nr. 1267/2010 și sancționată conform art. 16 alin.1 lit.f din HG nr. 1267/2010, motiv pentru care petenta a fost amendată cu suma de_ lei, .
Se mai reține că s-a constatat că lipsesc, din dotarea camerelor, salteluțele/husele de protecție, veiozele, iar, din camerele cu grup sanitar propriu, lipsesc prosoapele de protecție, respectiv nu se utilizează sistem informatic de gestiune fiscală, operatorul economic fiind sancționat cu avertisment, în temeiul art. 15 lit.d și 6,7 din HG nr. 1267/2010.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza motivelor de nelegalitatea sau netemeinicia ce pot afecta procesul verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului–verbal, instanța constată că plângerea formulată este întemeiată.
Astfel, instanța reține că Hotelul P. a făcut obiectul contractului de închiriere nr. nr. 1/15.04.2013, încheiat pentru perioada 15.04.2013 – 31.10.2013, loator fiind S.C. M. TRAVEL S.R.L., iar locatar S.C. C. C. S.R.L.
Instanța reține că intimata a considerat că petenta a încălcat dispozițiile art. 5 alin.1 din H.G. nr. 1267/2010, care stabilește că, în situația în care au apărut modificări cu privire la îndeplinirea condițiilor care au stat la baza eliberării certificatului de clasificare, operatorul economic proprietar și/sau administrator al unei structuri de primire turistice este obligat sa solicite o nouă clasificare a structurii de primire turistice în cauză, în termen de 30 de zile de la apariția modificărilor.
De asemenea, art. 15 stabilește următoarele: „Constituie contravenții următoarele fapte: ……. c)nerespectarea prevederilor art. 5 si 12, iar art 16 prevede la alin. (1): „Contravențiile prevăzute la art. 15 se sancționează după cum urmează: ….. f) f) faptele prevăzute la lit. c) si s), cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei”.
Instanța consideră, însă, relevante pentru speță și dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 1267/2010:
„În sensul prezentei hotărâri, prin solicitant se înțelege operatorul economic proprietar și/sau administrator al unei structuri de primire turistice”.
Din interpretarea gramaticală și sistematică a textelor legale enunțate, instanța apreciază că obligația de obținere a certificatului de clasificare nu aparține, întotdeauna, atât proprietarului, cât și administratorului unei structuri de primire turistice.
Instanța consideră că art. 3 din H.G. nr. 1267/2010 stabilește două ipoteze, respectiv situația în care proprietarul are și calitatea de operator economic, deoarece proprietarul unei structuri de primire turistică nu este necesar să efectueze, neapărat, activități economice, ori administratorul structurii, respectiv o a doua ipoteză, când proprietarul nu are calitatea de operator economic, în acest caz fiind necesar ca administratorul să obțină certificatul de clasificare.
În speța de față, din moment ce proprietarul structurii turistice a obținut certificatul de clasificare, se apreciază că nu îi revenea petentei obligația de a obține un nou certificat de clasificare, din moment ce, din cuprinsul contractului de închiriere, nu rezultă că petenta devine administratorul clădirii, iar locatorul obținuse anterior acest certificat, fiind incidentă prima variantă prevăzută de art. 5 alin.1 .
Prin urmare, instanța constată, în urma analizării materialului probator, faptul că în cauză, existența faptei reținute în sarcina petentei nu este dovedită, motiv pentru care instanța va admite plângerea sub acest aspect și va exonera societatea petentă de la plata amenzii în cuantum de_ lei.
Cu privire la celelalte fapte reținute în sarcina petentei, se reține că aceasta nu a negat săvârșirea acestora, încercând doar să arate că nu este culpa sa că există aceste deficiențe.
În condițiile în care fapta există și nu există motive de înlăturare a caracterului contravențional a faptelor, instanța va menține procesul verbal sub acest aspect.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ, instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. „
Intimata A. N. PENTRU TURISM a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei apelate in sensul respingeri plangerii ca fiind neintemeiata.
In motivarea cererii de apel s-a aratat ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea legii. Desi instanta de fond a retinut ca procesul verbal a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor art.16 si 17 din OG 2/2001 si nu este afectat de nicio cauza de nulitate, a dispus in mod nelegal anularea acestuia pe considerentul ca, in cauza, fapta retinuta in sarcina petentei nu este dovedita.
Instanta de fond a dat textului de lege o interpretare distorsionata care a inlaturat caracterul contraventional al faptei.
A invocat apelnat aincidenta disp.art.5 alin.1 din HG 1267/2010 si Ordinul nr.65/2013 art.4 alin.3 pe care le-a redat.
Intimata-petenta desi legal citata, nu a formulat intampinare la cererea de apel.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantei-intimate, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că apelul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a intimatei-petente a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție nr._ din data de 30.07.2013, întocmit de Direcția Generală Control și Autorizare Turism.
In urma controlului efectuat asupra societății intimate-petente, efectuat la Hotel P., situat în Eforie Nord, s-a constatat că unitatea funcționa în baza certificatului de clasificare nr._/03.08.2011 categoria o stea, 41 camere, titular S.C. M. TRAVEL S.R.L., însă la data controlului hotelul P. era administrat de intimata- petentă, în baza contractului de închiriere nr. nr. 1/15.04.2013, încheiat pentru perioada 15.04.2013 – 31.10.2013, fără ca aceasta să solicite obținerea unui alt certificat de clasificare, fapta fiind apreciază ca fiind încălcarea prevederilor art. 5 alin.1 din HG nr. 1267/2010, respectiv contravenție conform art. 15 lit. c din HG nr. 1267/2010 și sancționată conform art. 16 alin.1 lit.f din HG nr. 1267/2010, motiv pentru care petenta a fost amendată cu suma de_ lei, .
S-a constatat totodata că lipsesc, din dotarea camerelor, salteluțele/husele de protecție, veiozele, iar, din camerele cu grup sanitar propriu, lipsesc prosoapele de protecție, respectiv nu se utilizează sistem informatic de gestiune fiscală, operatorul economic fiind sancționat cu avertisment, în temeiul art. 15 lit.d și 6,7 din HG nr. 1267/2010.
Retine instanta de control judiciar ca criticile apelantei vizeaza aplicarea gresita a legii la situatia de fapt retinuta in sarcina intimatei-petente de catre instanta de fond, critici ce se retin a fi intemeiate.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.249 C. proc. civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine intimatei-petente, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Cu privire la controlul de legalitate impus de art.17 din OG 2/2001, in mod corect s-a constatat ca in cauza nu este incident niciunul din motivele de nulitate absoluta, prevazute in mod expres sub sanctiunea nulitatii absolute de catre art.17 dinOG 2/2001.
In ceea ce priveste temeinicia faptei retinute in sarcina intimatei-petente prin procesul verbal contestat, instanta de control judiciar retine ca sarcina probei revine petentului, acesta avand obligatia de a dovedi faptul ca cele consemnate in procesul verbal nu sunt conform realitatii. In conformitate cu disp.art.249 Cod proc.civila cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege.
Or, se retine ca singura aparare a societatii petente, care desi desfasoara activitati de turism si are obligatia sa cunoasca toate reglementarile legale care ii sunt incidente, a fost ca societatea de la care a inchiriat hotelul detinea certificat de clasificare si a asigurat-o ca se va ocupa personal pentru a obtine noua clasificare si in plus nu a avut timp pentru a obtine o noua clasificare. Aceste aparari ale petentei formulate la fondul cauzei nu au nici un temei legal si nu pot fi primite.
Art. 5 din HG 1267/2010 prevede:
(1)Certificatele de clasificare sunt valabile până la modificarea condițiilor și criteriilor pentru care au fost eliberate sau până la data menționată în acestea.
(2)În situația în care au apărut modificări cu privire la îndeplinirea condițiilor și criteriilor care au stat la baza eliberării certificatului de clasificare, operatorul economic proprietar și/sau administrator al unei structuri de primire turistice este obligat să solicite o nouă clasificare a structurii de primire turistice în cauză, în termen de 30 de zile de la apariția modificărilor.
(3)Operatorul economic proprietar și/sau administrator al unei structuri de primire turistice este obligat să solicite eliberarea unui nou certificat de clasificare înainte de expirarea valabilității menționate în certificatul de clasificare.
(4)În cazul încetării activității structurii de primire turistice operatorul economic proprietar și/sau administrator al structurii de primire turistice în cauză are obligația să solicite autorității administrației publice centrale responsabile în domeniul turismului radierea certificatului de clasificare și să restituie certificatul de clasificare și fișa/fișele anexe în original, prin poștă cu confirmare de primire sau prin depunerea acestora la registratura autorității administrației publice centrale responsabile în domeniul turismului.
(1)În situația în care au apărut modificări cu privire la îndeplinirea condițiilor care au stat la baza eliberării certificatului de clasificare, operatorul economic proprietar și/sau administrator al unei structuri de primire turistice este obligat să solicite o nouă clasificare a structurii de primire turistice în cauză, în termen de 30 de zile de la apariția modificărilor.
Art. 15
Constituie contravenții următoarele fapte:
a)desfășurarea activității în structuri de primire turistice neclasificate, cu certificate de clasificare expirate sau cu o altă structură a spațiilor decât cea stabilită prin certificatul de clasificare;
b)nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (2) și (3);
c)nerespectarea condițiilor și/sau criteriilor care au stat la baza clasificării;
d)nerespectarea prevederilor art. 6;
e)continuarea desfășurării activității în structura de primire turistică după retragerea certificatului de clasificare;
f)încasarea de venituri din exploatarea structurii de primire turistice după retragerea certificatului de clasificare și/sau a licenței de turism;
g)nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. (c);
h)împiedicarea sub orice formă a persoanelor împuternicite de a-și exercita atribuțiile de serviciu legate de aplicarea prezentei hotărâri;
i)nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (2);
j)desfășurarea de activități turistice specifice agențiilor de turism de către operatorii economici fără a deține licență de turism sau prin sediile secundare/reprezentanțele care nu au obținut anexa la licența de turism, cu licența sau anexa/anexele la licența de turism expirate sau retrase;
k)desfășurarea de activități turistice specifice agențiilor de turism de către operatorii economici după retragerea licenței de turism sau a anexei/anexelor la licența de turism;
l)nerespectarea obiectului de activitate înscris în licența de turism, corespunzător tipului de licență de turism obținut;
m)desfășurarea de activități turistice în alte sedii decât cele înscrise în licența de turism și anexele la aceasta;
n)nerespectarea condițiilor și criteriilor în baza cărora s-au/s-a eliberat licența de turism și/sau anexa/anexele la aceasta;
o)nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (4), art. 12 alin. (5) și art. 13 alin. (2) lit. b) și c);
p)neasigurarea de ghizi atestați pentru derularea în bune condiții a programelor turistice, conform reglementărilor în vigoare;
q)utilizarea de autocare neclasificate;
r)ofertarea, comercializarea sau prestarea serviciilor de cazare și alimentație în structuri de primire turistice neclasificate, cu certificate de clasificare retrase sau expirate;
s)funcționarea operatorului economic fără deținerea poliței de asigurare de garantare a plății cheltuielilor de repatriere a turiștilor și/sau rambursarea sumelor achitate de turiști pentru achiziționarea serviciilor/pachetelor turistice, în cazul neexecutării integrale sau parțiale a serviciilor/pachetelor turistice achiziționate sau funcționarea cu polița/polițele de asigurare expirată/expirate;
t)prezentarea de informații nereale în materialele de promovare, în oferte sau pe paginile de internet;
u)nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (4) și art. 14 alin. (5).
Constituie contravenții următoarele fapte:
a)desfășurarea activității în structuri de primire turistice neclasificate;
a)desfășurarea activității în structuri de primire turistice neclasificate sau neautorizate provizoriu;
b)desfășurarea activității în structuri de primire turistice având certificate de clasificare expirate sau cu o altă structură a spațiilor decât cea stabilită prin certificatul de clasificare;
c)nerespectarea prevederilor art. 5 și 12;
d)nerespectarea criteriilor care au stat la baza clasificării;
Ordin 65/2013 privind NORME METODOLOGICE din 10 iunie 2013 PRIVIND ELIBERAREA CERTIFICATELOR DE CLASIFICARE A STRUCTURILOR DE PRIMIRE TURISTICE CU FUNCȚIUNI DE CAZARE SI ALIMENTAȚIE PUBLICĂ, A LICENȚELOR SI BREVETELOR DE TURISM
Art.4 alin.3 prevede expres: Schimbare titular al certificatului de clasificare - în cazul schimbării operatorului economic, titular al certificatului de clasificare, care desfășoară activitate de cazare si/sau alimentație publică prin intermediul structurii de primire turistice în cauză (…)
Aplicand textele legale la situatia de fapt rezultata din probele administrate, in temeiul considerentelor aratate, instanta de control judiciar constata ca fapta savarsita de catre intimata-petenta intruneste toate elementele constitutive ale contraventiei retinute in sarcina sa.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod gresit, instanța de fond a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, nu confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care, Tribunalul va admite apelul formulat, va schimba in tot sentinat apelata in sensul ca va respinge plangerea ca neintemeiata,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta intimată A. N. PENTRU TURISM - DIRECTIA GENERALA CONTROL ȘI AUTORIZARE TURISM, cu sediul în București, .. 38, sector 1, București, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în Agigea, . 1, Construcția CI, nr. 31, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2860/17.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința apelată.
Respinge plângerea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-DANELISABETA C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. C. D.
Tehnored.jud.decizie: E. C.
20.02.2015 /4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 311/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 247/2015.... → |
|---|
