Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 49/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 23387/300/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 49
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.01.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta-petentă N. A. C., cu domiciliul în București, ..81,., . cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 257/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.257/17.02.2014, pronunțată de Judecătoria M. în ds._/2013 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta N. A. C. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/5.08.2013 întocmit de agentul constatator din cadrul IPJ C. – Serviciul Poliție Rutieră.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 și art. 102, alin. 3 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 05.08.2013, la ora 01:53, a condus autoturismul înmatriculat cu numărul_, pe DN 39, în localitatea T., în zona școlii, cu viteza de 110 km/h, viteza fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe auto_, în zona de limitare a vitezei maxime la 50 km/h prin indicator rutier.
Pentru aceste motive, contestatorului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei, conform art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G nr. 195/2002.
Totodată, s-a dispus reținerea permisului de conducere al petentului, în vederea punerii în aplicare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Prin același proces-verbal, s-a constatat că petenta nu avea asupra sa permisul de conducere, motiv pentru care a fost aplicată și sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 480 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal a fost semnat de către petentă, aceasta precizând că a uitat actele acasă.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal contestat avea calitatea de agent constatator, potrivit art. 15 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, iar procesul-verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost în mod corespunzător încadrată juridic, în conformitate cu prevederile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
De asemenea, sancțiunile aplicate petentei sunt corespunzătoare prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, potrivit cărora „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
În acest context, este necesar să se precizeze că în speță este îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, contravenția a fost înregistrată prin aparatul radar ._, iar conform Certificatului de aprobare de model nr. 185/27.07.2001 și adresei din partea Biroului Român de Metrologie Legală, mijlocul de măsurare a vitezei tip R. Autovision Compact PYTHON II, din care face parte acest aparat radar, este unul omologat.
De asemenea, verificarea metrologică a aparatului radar ._ era valabilă.
Cu privire la cea de-a doua faptă contravențională, în mod corect s-a reținut aplicabilitatea art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002, potrivit căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni “nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea supra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2”, respectiv documentul de identitate, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Contrar celor susținute de către petentă instanța constată că în cuprinsul procesului verbal contestat sunt menționate numele și prenumele agentului constatator, precum și organul la care se depune plângerea – Judecătoria M..
Ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu sunt necesare sub sancțiunea nulității absolute, ci doar sub sancțiunea nulității relative, în condițiile art. 105 alin. 2 C.proc.civ., respectiv numai dacă încălcarea a produs petentului o vătămare ce nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului. Prin urmare, deși aceste elemente lipsesc din cuprinsul procesului-verbal contravențional contestat, petenta nu a dovedit vătămarea ce i-a fost cauzată prin această încălcare a dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, astfel că nulitatea actului nu va opera.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat a fost întocmit cu respectarea normelor legale incidente.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal în ceea ce privește fapta de conducere cu depășirea vitezei maxime admise cu peste 50 km/h, unic aspect contestat de către petentă, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la solicitarea instanței.
Astfel, din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar reiese că la momentul înregistrării, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, circula cu viteza de 110 km/h. Din aceleași imagini foto depuse la dosar, instanța reține că abaterea a fost constatată în timp ce autoturismul poliției se afla staționat pe același sens. În legătură cu ultima împrejurare menționată, instanța constată faptul că din cuprinsul buletinului de verificare metrologică al aparatului radar rezultă că acesta poate măsura viteza atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare. În plus, operatorul radar deține atestat de operator radar valabil pentru anul 2013.
De asemenea, faptul că agentul constatator nu a prezentat petentei, la momentul sancționării, dovada înregistrării sale de către aparatul radar și alte acte în conexiune cu înregistrare nu influențează cu nimic valabilitatea actului sancționator, vătămarea care i-ar fi fost adusă petentei prin acest refuz fiind acoperită prin prezentarea probelor necesare în fața instanței.
Astfel fiind, fapta, așa cum rezultă din probele administrate, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv. În speță, nu poate să fie reținut nici un dubiu care să profite petentei intimatul făcând pe deplin dovada depășirii vitezei legale maxim admise cu 60 de km/h de către petentă.
Cu privire la cea de-a doua faptă contravențională, petenta nu a invocat netemeinica procesului verbal contestat, motiv pentru care, instanța apreciază că și sub acest aspect intimatul a făcut pe deplin dovada comiterii acesteia.
Cu privire la solicitarea petentei de înlăturare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, instanța reține că prin excepție de la principiului individualizării judiciare în funcție de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea complementară se aplică de drept, în temeiul art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, ori de câte ori se constată săvârșirea faptei contravenționale indicate, fără ca agentul constatator sau instanța de judecată să aibă vreo posibilitate de apreciere asupra oportunității sau utilității acesteia.
Așadar, ori de câte ori instanța constată legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu privire la săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, nu se poate aprecia asupra individualizării judiciare a aplicării sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce, aceasta fiind obligatorie.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentă.
Împotriva acestei hotărâri petenta a declarat recurs, iar Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul.
Apelanta petentă nu a expus criticile pe care înțelege să le aducă hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Intimatul-organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar, cu luarea în considerare a disp. art.479 c.pr.civ., instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 și art. 102, alin. 3 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 05.08.2013, la ora 01:53, a condus autoturismul înmatriculat cu numărul_, pe DN 39, în localitatea T., în zona școlii, cu viteza de 110 km/h, viteza fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe auto_, în zona de limitare a vitezei maxime la 50 km/h prin indicator rutier, fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei, conform art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G nr. 195/2002. S-a dispus reținerea permisului de conducere al petentului, în vederea punerii în aplicare a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Prin același proces-verbal, s-a constatat că petenta nu avea asupra sa permisul de conducere, motiv pentru care a fost aplicată și sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 480 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petentul a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Prin hotărârea supusă controlului judiciar, a fost respinsă plângerea ca neîntemeiată.
Controlul judiciar relevă că hotărârea pronunțată de instanța de fond este corolar al unei corecte interpretări a situației faptice și suplinește cerințele art.425 alin.1 lit.b) c.pr.civ., în cuprinsul său fiind expuse motivele de fapt și drept care susțin soluția.
Analiza relevă că procesul-verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, aspect reținut de instanța de fond.
Corect a concluzionat judecătorul fondului în sensul că prin faptul că agentul constatator nu a prezentat petentei, la momentul sancționării, dovada înregistrării sale de către aparatul radar și alte acte în conexiune cu înregistrare nu influențează cu nimic valabilitatea actului sancționator, vătămarea care i-ar fi fost adusă petentei prin acest refuz fiind acoperită prin prezentarea probelor necesare în fața instanței.
Fără a mai relua considerentele expuse în cuprinsul hotărârii atacate, pe care Tribunalul și le însușește în integralitate, se va reține și faptul că nu este lipsită de relevanță semnarea de către apelanta petentă, fără obiecțiuni, a procesul verbal contestat.
Semnarea fără rezerve a procesului verbal de contravenție nu poate avea decât semnificația acordului petentului cu privire la consemnările din cuprinsul său.
Deși semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară, or – în cauză, o atare argumentație a fost făcută.
Examinarea cauzei sub toate aspectele relevă că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, faptele reținute în sarcina apelantei-petente întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor care sunt temei al răspunderii, iar sancțiunile– efect al acesteia, au fost corect aplicate, cu respectarea principiului legalității și a regulii proporționalității cu gradul de pericol social.
Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelanta-petentă N. A. C., cu domiciliul în București, ..81,., . cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 257/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. J. L.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./27.01.2015
2com 28.01.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 420/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 311/2015.... → |
|---|
