Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 392/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 392/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 22/842/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 392
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.03.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelanta G. M., domiciliată în loc. Gîrliciu, ., județul C., cu sediul procesual ales la Cabinet de avocet “P. B.”, situat C., .-26, Hotel Tineretului, cam. 230, județul C.în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - POSTUL DE POLIȚIE GÎRLICIU, cu sediul în loc. Gîrliciu, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 344/0610.2014 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru apelantă avocat A. M., în baza împuternicirii avocațiale existente la dosar, martora B. M., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Reprezentantul apelantei învederează instanței că înțelege să renunțe la administrarea probei testimoniale cu martora S. T..
Instanța procedează la identificarea martorei B. M., depunerea jurământului, potrivit art. 319 al.1 Cod procedură civilă, instanța aduce la cunoștință acesteia dispozițiile art. 319 al.9 Cod procedură civilă, iar în temeiul art. 321-323 Cod procedură civilă, procedează la ascultarea martorei, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul anulării procesului verbal de contravenție ca fiind netemeinic. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata:
Prin sentinta civila nr 344/6.10.2014, Judecatoria Hârșova a respins plangerea contraventionala formulata de petenta G. M. impotriva procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr_/13.01.2014 intocmit de IPJ Constanta – Post Politie Gârliciu .
Pentru a dispune asta, instanta de fond a retinut ca petenta G. M. a fost sanctionata contraventional cu amenda in cuantum de 500 lei întrucât la data de 10.01.2014 ora 22,00 a alarmat nejustificat prin intermediul Serviciului de urgență 112 organele de poliție referitor la un eveniment care nu a avut loc.
Pe fondul cauzei petenta nu contesta savirsirea faptei admitind, in mod tacit, ca se face vinovata de executarea actelor materiale ce constituie latura obiectiva a contraventiei prevazute si sanctionate de Legea nr.61/1991, modificata si completata. Chiar si pasivitatea de care a dat dovada in administrarea probatoriului constituie o dovada in acest sens.
Din oficiu, instanta nu a constatat existenta unor cauze care sa conduca la constatarea nulitatii absolute a procesului verbal de contraventie.
Imprejurarile invocate de petenta prin plingerea contraventionala, pot fi considerate ca fiind cauze de nulitate relativa si pot conduce la anularea procesului verbal de contraventie doar in conditiile in care este invocata si dovedita o incalcare a drepturilor procesuale ale petentului sau producerea unei vatamari .Ori, in cazul de fata, petenta nu a invocat si nici dovedit existenta unei vatamari prin incheierea actului in aceste conditii.
Agentul constatator are dreptul sa aplice o sanctiune chiar si in situatia in care nu a constatat fapta in mod nemijlocit, prin propriile sale simturi, ci pe baza altor elemente extrinseci si obiective care i-au format convingerea ca s-au incalcat normele legale. In cazul de fata, agentul constatator a audiat martorii B. M. și B. N., din ale caror declaratii olograf reiese faptul că petenta a apelat în mod nejustificat Serviciul de urgență 112, scopul fiind, în realitate, de a-l speria pe soțul acesteia G. I..
Impotriva acestei sentinte a declarat APEL petenta G. M., dosarul fiind inaintat la Tribunalul Constanta - Sectia C. Administrativ si Fiscal la data de 25.11.2014.
In motivarea apelului se invedereaza ca hotatarea instantei de fond este nelegala si netemeinica, apreciindu – se ca sarcina probei ii incumba agentului constatator . Mai invedereaza ca, instanta de fond nu a administrat probele in mod nemijlocit, în sensul că nu a procedat la audierea martorilor in fata sa, pentru a putea ă –și formeze convingerea celor relatate, să resteze depozitia sub jurământ. In acest context, unica proba pe care si –a motivat hotararea este formata din declaratia olografa a martorilor prohibiti, dată în fața politiei si care nu reflecta realitatea .
De asemenea, urmeaza a se observa ca intre considerentele hotărârii și dispozitiv exista neconcordanta, in sensul ca desi se retine in considerente pg 2 alin 5 „ in cauza, raportat la situatia de fapt reala prezentata se poate observa ca motivul pentru care a apelat serviciul 112 este unul intemeiat, din moment ce pentru a scăpa de violenta sotului sau, a fost nevoita să se refugieye in casa unor rude ..” și desi reține aceasta situatie de fapt ca fiind reala, așa cum atesta chiar politia, că nu a găsit- o acasa si au mers la rudele ei, unde era adăpostita, - instanta totusi respinge plangerea contraventionala .
In temeiul art 471 alin 5 C proc civ, intimatul nu a formulat si depus intampinare .
In cauza s –a administrat proba testimoniala cu martora B. M., declaratia acesteia fiind consemnata in scris, semnata și atasata la dosar .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, in cauza pendinte, Tribunalul retine ca in mod concludent instanta de fond face o analiza a probatoriului administrat in cauza, procesul – verbal de consemnare a plangerii sau denuntului oral ( f 13), a declaratiilor olografe date in fata intimatului de B. N. si B. M. ( f 14,15 ) din care a rezultat ca in seara zile de 22.01.2014 aceasta aflata la domiciliul acestora a telefonat la serviciul de urgenta 112, o singura data, relatandu – le acestora ca a fost agresata de sot si de aceea aparasit domiciliul conjugal .
Aceeleasi aspecte aratate in declaratia olografa data in fata organelor de politie cu ocazia audierii sunt relatate de martora B. M. si in fata instantei de control judiciar, cu ocazia audierii ( f 29), martor desi prohibit de lege in raport de dispozitiile art 315 C proc civ, permis de dispozitiile procedurale privind audierea martorilor din acte si ca caror depozitie se impunea cu necesitate .
De altfel, depozitia martorei nici nu acuza pe petenta si nici nu o scuza pe aceasta, iar Tribunalul va avea in vedere ca actiunea petentei marcata de un posibil abuzul violent al sotului a ales aceasta cale – fara insa a putea si justifica necesitatea interventiei de urgenta a fortelor de ordine publica .
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientei, se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilirea cu exactitate a obligatiilor financiare ce – i revin a fi platite catre bugetul general consolidat, in considerarea cuantumului faptic al sumei nefiscalizate – sau al cursivitatii modalitatii concrete in care societatea isi desfasura activitate prin acumularea constanta de sanctiuni contraventionale de acest gen . de timp . .
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate., dar si sa dea valenta prevenirii de astfel de fapte si nu de sanctionare unilaterala si neechivoca de natura a duce la imposibilitatea faptica a agentului economic de a mai desfasura activitate si a avansa la stat sume de bani cu titlu de obligatii corelative activitatii desfăsurate .
Se va retine insa ca sub aspectul individualizarii sanctiunii aplicate, se impunea ca instanta de fond sa detalieze in concret aspectele de circumstantiere personala, sa arate care sunt impedimentele faptice de reapreciere negativa a posibilitatii instantei de a aplica progresiv sanctiunea – de la cea mai usoara la cea mai grea .
In acest context, Tribunalul apreciaza ca in raport cu situatia dedusa judecatii, a neidentificarii circumstantelor personale de natura sa se aprecieze ca nu poate fi reapreciata sanctiunea aplicata, a imposibilitatii petentei de a realiza ca fapta sa de a anunta o posibila violenta are si alte valente, va retine ca in cauza se impune ca prin reindividualizare sa se dispuna inlocuirea amenzii cu masura Avertismentului . Se va atrage, totodata atentia apelantei – petente ca masura in sine nu este una de clementa, ci doar de apreciere obiectiva si de reconsiderare a comportamentului civic adecvat ce trebuie sa – l manifeste in societate.
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 2 c.pr.civ., va admite apelul, va schimba sentinta apelata, in sensul ca va admite in parte plângerea contraventionala si pe cale de consecinta va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii cu masura Avertismentului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de apelanta G. M., domiciliată în loc. Gîrliciu, ., județul C., cu sediul procesual ales la Cabinet de avocet “P. B.”, situat C., .-26, Hotel Tineretului, cam. 230, județul C.în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - POSTUL DE POLIȚIE GÎRLICIU, cu sediul în loc. Gîrliciu, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 344/0610.2014 pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința civilă nr. 344/6.10.2014,în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată de petenta G. M..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu măsura „AVERTISMENT”.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. S.R. M.
Red.decizie jud. L.V.M.
4 ex/26.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 385/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 656/2015.... → |
|---|
