Contestaţie la executare. Decizia nr. 964/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 36521/212/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 964/APCA
Ședința publică din data de 01.07.2015
Instanța constituită din
Președinte: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: A. G.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, promovat de intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în sector 5, București, ., în contradictoriu cu intimatul contestator . SRL, cu sediul în Constanta, ., nr. 2, . și cu sediul ales la Cabinet de Avocat V. S., în Constanta, ., nr. 1B, .. B, . și intimatele D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în Constanta, .. 18, Județul C. și A. - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ C., cu sediul în C., ., J. ul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4102/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța, față de înscrisurile atașate la dosar, dispune rectificarea citativului cu privire la calitatea părților, în sensul că D.G.R.F.P G.-A.J.F.P. C., are calitate de apelantă,constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.10.2014 sub nr._ contestatoarea S.C. B. S. TRADING S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și D.G.F.P. G. contestație la executare împotriva măsurilor asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/23.10.2014.
În motivarea cererii, s- a arătat că în perioada 01.10._14 s-a desfășurat un control având ca obiectiv realitatea tranzacțiilor comerciale efectuate în perioada 2012- 2014 de către societatea contestatoare cu S.C. NICOL PRO CONSTRUCT S.R.L., S.C. AVANTAJ PRO CONSTRUCT S.R.L., S.C. STYL METAL CLASIC S.R.L., S.C. CLICK CLICK PLAST S.R.L., S.C. UTIL PRO CONSTRUCT S.R.L. Astfel, contestatoarea a învederat instanței că pentru a colecta și a vinde la un preț avantajos cumpără bunuri cu un preț mic, le prelucrează și ulterior le vinde la un preș mai mare pentru a realiza profit. Facturile sunt însoțite de note de intrare recepție și constatare diferențe, fiind însoțite de avize de însoțire a mărfii. Astfel, din fiecare factură și procesul- verbal de lucrări aferent reiese numărul de ore de prestări servicii conform contractului de prestări servicii, iar parte din plăți figurează ca plătită cu numerar, iar parte cu instrumente bancare. Facturile și plățile au fost înregistrate în evidențele contabile și figurează în balanțele contabile, sens în care au fost depuse și declarațiile fiscale aferente.
A mai precizat contestatoarea că nu are obligația de a verifica comportamentul fiscale adecvat sau inadecvat al partenerilor săi, ori dacă aceștia își îndeplinesc sau nu obligațiile declarative, iar indiciile intimatei în sensul că aceste societăți au un comportament fiscal inadecvat pot avea consecințe numai asupra acestora.
În drept contestatoarea a invocat prevederile art. 172, 173, 129 Cod procedură fiscală.
În probațiune, a depus decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, contracte de prestări servicii, contracte de vânzare, facturi fiscale, avize de însoțire a mărfii, chitanțe, extrase de cont, certificat emis de Camera de comerț, extras portal Ministerul finanțelor.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata D.G.F.P. C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, dat fiind faptul că decizia contestată în cauză a fost emisă de A.N.A.F.
Intimata A.N.AF. depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
În probațiune, intimata a depus înscrisuri: referat justificativ al măsurilor asigurătorii, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, procesul - verbal nr 4431/22.10.2014, notă explicativă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul intimaților (f. 216- 217, 220- 221 vol. IV dosar ).
Prin sentința civilă 4102/08.04.2015 Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii contestației la executare cu consecință anulării deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/23.10.2014
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță următoarele:
Cu ocazia soluționării cererii de restituire T.V.A., societatea contestatoare a făcut obiectul unui control al intimatei, fiind verificate relațiile comerciale derulate cu S.C. Vectra Trading S.R.L. Totodată, au fost efectuate verificări cu privire la societățile S.C. NICOL PRO CONSTRUCT S.R.L., S.C. AVANTAJ PRO CONSTRUCT S.R.L., S.C. STYL METAL CLASIC S.R.L., S.C. CLICK CLICK PLAST S.R.L., S.C. UTIL PRO CONSTRUCT S.R.L., constatându – se că aceste societăți nu funcționează la sediul social declarat, nu au salariați, având comportament fiscal inadecvat, nu își îndeplinesc obligațiile declarative.
Astfel, potrivit referatului justificativ al măsurilor asigurătorii s-a reținut că există suspiciuni cu privire la posibilitatea livrării efective de bunuri si servicii către ., având un comportament tip „conductă” ceea ce a condus la înregistrarea de cheltuieli și T.V.A. deductibilă nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale și a disimulării provenienței reale a bunurilor facturate.
În baza controlului efectuat, s-a estimat un prejudiciu adus bugetului de stat constând în impozitul pe profit și T.V.A. în valoare totală de 1.603.227 lei, rezultat din înregistrarea în evidența contabilă a S.C. B. S. TRADING S.R.L. a unor documente ce nu au la bază operațiuni reale.
Având în vedere cuantumul prejudiciului, precum și faptul că S.C. B. S. TRADING S.R.L. nu deține active urmăribile, iar în anul 2011 aceasta a solicitat rambursare T.V.A. de 95.839 lei, suma aprobată fiind de 9.910 lei, a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/23.10.2014.
În conformitate cu prevederile art. 129 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:
(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurător pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de către debitor, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare.
(8) În cazul înființării sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.
(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolută.
(10) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.
(11) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Art. 2.1 din Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de OG nr. 92/2003 aprobată prin Ordinul A. nr. 2605/2010 prevede că organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Conform art. 5.6 lit. f din același ordin, „Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii“ va conține motivarea necesității dispunerii măsurilor asigurătorii, în sensul indiciilor sau pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ținând cont și de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc.).
Art. 5.8 din ordin prevede că dispunerea și/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite.
Conform art. 172 din O.G. nr. 92/2003:
(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a reținut caracterul excepțional al măsurilor asigurătorii care pot fi dispuse înainte de emiterea titlului de creanță, fiind necesară respectarea strică a condițiilor prevăzute de lege având în vedere consecințele pe care aceste măsuri le implică, și anume indisponibilizarea unor bunuri mobile și imobile și/sau a unor sume de bani.
Astfel, din cuprinsul textelor de lege rezultă că pentru a se justifica instituirea măsurilor asigurătorii, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă sau să își risipească patrimoniul.
În prezenta cauză, a reținut instanța potrivit referatului justificativ al măsurilor asigurătorii, s- a constatat că există suspiciuni cu privire la posibilitatea livrării efective de bunuri si servicii către ., având un comportament tip „conductă” ceea ce a condus la înregistrarea de cheltuieli și T.V.A. deductibilă nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale și a disimulării provenienței reale a bunurilor facturate.
Prin urmare, instanța a constatat că nici în cuprinsul Procesului-verbal nr. 4431/22.10.2014 și nici în cuprinsul Referatului Justificativ organul de control fiscal nu face nicio referire la existența pericolului concret rezultat dintr-un comportament fiscal inadecvat sau prejudicierea bugetului prin ascunderea sau risipirea patrimoniului.
Instanța nu a reținut, nefiind întemeiată dispunerea măsurii asigurătorii pentru motivul că există suspiciuni cu privire la posibilitatea livrării efective de bunuri si servicii către ., având un comportament tip „conductă” ,, atâta timp cât organul de control nu probează în niciun fel împrejurarea că partenerii contractuali ai contestatoarei au un comportament tip „conductă „.
Astfel, s-a reținut că atâta timp cât o societate comercială, din culpă sub forma neglijenței sau cu intenție intră în relație de afaceri cu așa-numitele firme „fantomă“, în primul caz de bună credință fiind, o face pe risc propriu, asumându-și consecințe, cel puțin de ordin fiscal, prin introducerea în evidența contabilă a unor facturi pe care organul de control fiscal nu le va recunoaște nici pentru cheltuieli deductibile, nici pentru deducerea TVA. Cu toate acestea, în prezenta cauză, organul fiscal nu a circumstanțiat nimic din elementele constitutive ale unei societăți comerciale de acest tip.
Dimpotrivă, s-a constatat prin răspunsurile la interogatoriu, intima A. recunoaște că societățile S.C. NICOL PRO CONSTRUCT S.R.L., S.C. AVANTAJ PRO CONSTRUCT S.R.L., S.C. STYL METAL CLASIC S.R.L., S.C. CLICK CLICK PLAST S.R.L., S.C. UTIL PRO CONSTRUCT S.R.L. figurează pe site- ul Ministerului de finanțe cu declarații fiscale depuse în anul 2013.
Astfel, pentru justificarea instituirii măsurii asigurătorii, se poate constata că organele fiscale nu au invocat împrejurarea că societatea ar fi un contribuabil de rea-credință, dator cu achitarea taxelor și impozitelor către bugetul de stat, astfel încât să existe suspiciuni privind intenția acesteia de a se sustrage de la o eventuală urmărire silită ori de a-și ascunde/risipi patrimoniul.
Or, simpla reproducere în referatul justificativ art. 129 alin.2 C.proc.fiscală. nu suplinește obligația organului de control de a face aplicarea criteriilor de evaluare a agentului economic, respectiv de a face aplicare art.2.1 pct.5.6 din OPANAF nr.2605/2010 și de a justifica necesitatea și condițiile instituirii măsurii asigurătorii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei D.G.F.P.
G., având în vedere că această intimată a emis adresele de înființare a popririi, deși nu are calitatea de emitent a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, instanța apreciind că are calitate procesual pasivă, date fiind raporturile juridice născute din instituirea măsurii asigurătorii.
Pe cale de consecință, instanța a dispus respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a intimatei D.G.F.P. G. ca neîntemeiată, urmând a fi admisă contestația la executare formulată de contestatorul . SRL și a se anula decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr_/23.10.2014.
Raportat la cererea contestatoarei de restituire a taxei judiciare de timbru, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 45 lit f. din O.U.G. nr 80/2013 conform căruia taxa de timbru se restituie când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimatele A. și DRGFP - AJFP C., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 25.05.2015.
- În susținerea apelului formulat invocă intimata A. următoarele aspecte:
Hotărârea apare ca netemeinică având în vedere faptul că pe de o parte comportamentul fiscal tip conductă este probat prin constatările organului de control, fiind inserate atât în conținutul procesului verbal nr. 4431/22.10.2014, cât și prin înscrisurile contestate în prezenta cauză. Pe de altă parte apreciază în sensul că nu era necesară probarea constatărilor organului fiscal fraudulos al intimatei cât și al partenerilor săi contractuali fiind înscrisuri emise de către o autoritate publică ce se bucură de prezumția de legalitate..
De asemenea, apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile stabilite de disp. art. 129 al.2 c.proc. fiscală neexistând vreun motiv de anulare a măsurilor dispuse, fiind suficientă constatarea pericolului de sustragere/ascundere/risipire a patrimoniului debitoarei cu consecința îngreunării procedurii de colectare,nefiind necesară producerea vreunuia dintre evenimentele precizate anterior.
Faptul că intimata a prejudiciat bugetul statului ca urmare a unor înregistrări contabile eronate care s-au bazat pe interpretări superficiale și tendențioase a legislației fiscal, organele de control în mod corect au apreciat că această societate se sustrage de la procedura de colectare dispunând în consecință măsuri asiguratorii.
De asemenea, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii sunt precizate argumentele organului fiscal în baza cărora există suspiciuni cu privire la intenția contribuabilului de a se sustrage de la eventuală urmărire respectiv: identificarea unor tranzacții comerciale cu societăți cu comportament fiscal inadecvat, cuantumul prejudiciului estimat, faptul că intimata nu deține active urmăribile, conform informațiilor publice în anul 2011 intimata a solicitat rambursarea soldului negativ de TVA în sumă de_ lei, organele fiscale aprobând la rambursare doar suma de 9910 lei, aspecte în raport de care s-a născut suspiciunea rezonabilă a comportamentului fiscal inadecvat al contribuabilului.
În drept au fost invocate disp. art. 466 c.proc.civ și art. 129 c.proc. Fiscală.
- În apelul formulat intimata DRGFP - AJFP C. invocă următoarele argumente :
În mod eronat a respins instanța excepția lipsei calității procesual pasive a DRGFP - AJFP C., întrucât se impunea admiterea acesteia în ceea ce privește cererea având ca obiect anularea deciziei de instituie a măsurilor asiguratorii emisă de A. - Direcția Regională Antifraudă Fiscală, prin raportare la disp. art. 1 și art. 15 din HG 520/2013.
Pe fond apreciază că DRGFP - AJFP are calitate procesuală în ceea ce privește poprirea asiguratorie, iar în ceea ce privește această măsură contestația la executare apare ca neîntemeiată întrucât au fost respectate prevederile legale stabilite prin OG 92/2003
Invocă totodată în susținere dispozițiile art. 129 din OG 92/2003 și ale art. 2.1 din Ordinul 2065/2010 emis de A., apreciind în sensul că din cuprinsul textelor de lege anterior menționate rezultă deci că pentru a se justifica instituirea acestei măsuri organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, aprecierea acestui pericol nefiind subiectivă, fiind necesar a fi justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și situației financiare a debitorului astfel cum rezultă și din prevederile legale menționate anterior. Organul de control a motivat necesitatea dispunerii măsurilor asiguratorii prin prima sumelor estimate, dar și identificarea unor tranzacții fictive sau artificiale. Astfel în scopul înlesnirii executării silite și pentru a elimina eventualele posibilități de sustragere de la executare, legea prin reglementarea stabilită în OG 92/2003, în art. 129 și urm, permite luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acțiunii judiciare. Or,faptele prin care s-au încălcat de către contestatoare dispozițiile fiscale în referire la obligațiile stabilite îmbracă pericolul social al unor acțiuni ilegale pentru care s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii, măsuri ce constituie o obligație pentru organele fiscale și nu o opțiune, măsura necesară garantării executării creanței către bugetul de stat.
În drept au fost invocate disp. art. 466 c.proc.civ.
Intimata contestatoare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat motivat de următoarele considerente:
Prin raportare la disp. art. 2.1 din Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii aprobată prin OANAF 2605/2010 rezultă caracterul excepțional al acestor măsuri asiguratorii cu respectarea strictă a condițiilor prevăzute de lege, or în speță din probatoriul administrat rezultă că societățile au declarații fiscale depuse în anul 2013, neexistând vreo obligație de verificare în sensul dacă partenerii contractuali funcționează la sediul social și domiciliul fiscal declarat, dacă au sau nu au salariați, sau de verificare a comportamentului fiscal adecvat/inadecvat al acestora, dacă își îndeplinesc sau nu obligațiile declarative,etc. Astfel se poate concluziona în sensul că nu există vreun temei juridic pentru a i se imputa persoanei impozabile eventualele neregularități pe care furnizorul le-a săvârșit sau cu atât mai mult, în mod obiectiv acesta nu are cum să le cunoască pentru a i se refuza dreptul de recuperare a taxei.
Faptul că societățile nu funcționează la sediul social și domiciliul fiscal declarat, sau au un comportament fiscal inadecvat și nu-si îndeplinesc obligațiile declarative nu pot avea efect decât asupra acelor societăți atât timp cât societatea contestatoare își îndeplinește obligațiile stabilite de lege.
Procedând la judecata apelurilor prin prisma disp. art. 476 al.1 c.proc.civ, cu referire la art. 477 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/23.10.2014, A. - Direcția Generală Antifraudă Fiscală, a dispus în temeiul disp. art. 129 al. 2 și 4 din OG 92/2003 instituirea acestor măsuri urmare a constatării existentei pericolului ca debitorul sa se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, respectiv încasarea contravalorii obligațiilor bugetului general consolidat.
Potrivit dispozițiilor avute in vedere la emiterea actului administrativ fiscal contestat:
(1) Masurile asiguratorii prevăzute in prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea.
(3) Aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv in cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, daca nu au fost desființate in condițiile legii, raman valabile pe toata perioada executării silite, fara îndeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creanței si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducătorul organului fiscal competent.
(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire in conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzător.(...)
De asemenea, potrivit art. 5.5. din Anexa 1 din Procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii aprobata prin OANAF 2605/2010:
5.5. Pe baza informațiilor obținute, organul de control/organul de executare va întocmi „Referatul justificativ al masurilor asiguratorii", în care se motivează, de drept si de fapt, necesitatea dispunerii si instituirii masurilor asiguratorii si se estimează sumele, dupa caz, referat care va sta la baza emiterii „Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii".
5.6. „Referatul justificativ al masurilor asiguratorii" va conține următoarele elemente minimale: a) datele de identificare ale contribuabilului;b) temeiul de drept;c) prezentarea stării fiscale de fapt a contribuabilului, constatata în urma documentarii si/sau a unei inspecții fiscale. ca urmare a cercetării la fata locului ori ca urmare a efectuării, în condițiile legii, de controale curente, operative și inopinate sau controale tematice, după caz;d) cuantumul obligațiilor bugetare restante/stabilite în urma inspecției fiscale/controlului vamal ulterior/estimate sau care urmează a se stabili prin inspecție fiscala/control vamal ulterior sau pentru care s-a dispus/urmează sa se dispună atragerea răspunderii solidare ori cuantumul obligațiilor bugetare stabilite prin titluri de creanță care nu au ajuns la scadenta;e) activele patrimoniale asupra cărora pot fi instituite masurile asiguratorii;f) motivarea necesitații dispunerii masurilor asiguratorii, în sensul indiciilor sau pericolului ca debitorul sa se sustragă, sa îsi ascundă ori sa îsi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ținând cont si de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali si al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare si plata, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolventa sau de insolvabilitate etc).
5.7. In conținutul „Referatului justificativ al masurilor asiguratorii", activul patrimonial al contribuabilului identificat pentru instituirea masurilor asiguratorii va cuprinde următoarele: a) prezentarea cu caracter informativ a activelor patrimoniale asupra cărora pot fi instituite masuri asiguratorii;b) prezentarea activelor patrimoniale selectate pentru instituirea efectiva a masurilor asiguratorii potrivit pct. 5.8.
Din analiza disp. art. 129 din OG 92/2003 rezulta ca cerința esențiala pentru a se dispune masuri asiguratorii este existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă, sa-si ascundă ori sa-si risipească patrimoniul, aspecte care insa trebuie probate in concret pentru a justifica măsura dispusa in acest temei.
In speța in cuprinsul deciziei pentru instituirea masurilor asiguratorii este menționat faptul ca a fost apreciată existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă de la plata obligațiilor fiscale urmare a verificării stării de fapt fiscale a contribuabilului și a partenerilor contractuali, constatându-se că aceștia din urmă nu au un comportament fiscal adecvat, nu-și îndeplinesc obligațiile declarative, existând astfel suspiciuni cu privire la posibilitatea livrării efective de bunuri și servicii de către . că există indicii ca aceste societăți comerciale au creat un circuit comercial fictiv menit a crea aparența realității și legalității provenienței ilicite a bunurilor facturate, inclusiv prin viramente bancare, fiind folosite ca emitente de facturi de către . SRL, ., având un comportament fiscal tip conductă ceea ce a condus la înregistrarea de cheltuieli și TVA deductibilă nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale și a disimulării provenienței reale a bunurilor facturate.
Astfel a fost estimat un prejudiciu adus bugetului de stat, constând în impozit pe profit și TVA în valoare totală de_ lei rezultat din înregistrarea în evidența contabilă a . SRL a unor documente care nu au la bază operațiuni reale.
Se mai reține faptul că din evidențele proprii în cursul anului 2011 societatea contestatoare a solicitat la rambursare suma de_ lei, suma probată la rambursare urmare a inspecției fiscale fiind de 9910 lei, iar potrivit constatărilor cuprinse în Procesul verbal 4431/22.10.2014, societatea a realizat achiziții de bunuri de la ., care figurează achiziționate de la alte societăți, plățile pentru aceste bunuri și servicii fiind efectuate de către contestatoare către societățile în discuție la ordinul . prin instrumente de plată bancare, respectiv în numerar.
Conform informațiilor existente în baza de date A. rezultă că societatea contestatoare este plătitoare de impozit pe profit trimestrial începând cu data de 25.01.2011 și de TVA adăugată lunar începând cu 01.01.2012, iar ., respectiv societatea contestatoare, este persoană juridică afiliată în accepțiunea codului fiscal.
Se mai constată totodată faptul că societățile de la care . a achiziționat mărfuri livrate către societatea contestatoare nu funcționează la sediul social și domiciliul fiscal declarat, nu au salariați, având comportament fiscal inadecvat, nu își îndeplinesc obligațiile fiscale declarative, existând astfel suspiciuni cu privire la posibilitatea livrării efective de bunuri către ., apreciindu-se astfel asupra existenței unor indicii că aceste societăți au creat un circuit comercial fictiv,menit a crea aparența realității și legalității provenienței licite a bunurilor facturate, inclusiv prin viramente bancare fiind folosite ca emitente de facturi societatea contestatoare, . având un comportament tip conductă, ceea ce a condus la înregistrarea de cheltuieli și TVA deductibilă nereale, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale și a disimulării provenienței reale a bunurilor facturate.
Potrivit punctului de vedere al contribuabilului contestator, relația comercială a fost derulată pentru că . deține autorizație pentru fier vechi, mijloacele de transport auto erau ale acestei societăți, iar plățile se efectuau către societățile direct furnizoare întrucât . avea conturile blocate.
Or, în speță față de motivele invocate în justificarea măsurii asiguratorii cu referire la identificarea unor tranzacții comerciale cu societăți cu comportament fiscal inadecvat, cuantumul prejudiciului estimat raportat la cifra de afaceri a societății, faptul că societatea nu deține active urmăribile, sumele reprezentând TVA solicitate în anul 2011 la rambursare și sumele aprobate cu acest titlu, precum și înscrisurile atașate la dosar relativ la efectuarea verificării fiscale și instituirea măsurilor asiguratorii, se apreciază asupra caracterului justificat al emiterii actului administrativ fiscal contestat..
În referire la criticile privind lipsei calității procesuale pasive a DRGFP instanța apreciază că în mod corect a reținut prima instanță asupra legitimării procesuale a părții date fiind raporturile juridice născute din instituirea măsurilor asiguratorii.
Se reține astfel caracterul fondat al criticilor formulate de apelantele intimate, instanța de control judiciar constatând că în mod eronat prima instanța a apreciat asupra contestației la executare, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.2 c.pr.civ., va admite apelurile promovate cu consecința schimbării sentinței apelate, respingerea ca nefondată a contestației la executare și menținerea ce0lorlalte dispoziții ale sentinței apelate
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de intimații A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în sector 5, București, . și D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în Constanta, .. 18, J. C., în contradictoriu cu contestatorul . SRL, J_, CUI_, cu sediul în Constanta, ., nr. 2, ., ., J. C. și cu sediul ales la Cabinet de Avocat V. S., în Constanta, ., nr. 1B, .. B, . și A. - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ C., cu sediul în C., ., Județul C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge ca nefondată contestația la executare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01.07.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. M. F.
Red.decizie jud. C. N./22.07.2015
2 ex/
| ← Pretentii. Sentința nr. 905/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 904/2015.... → |
|---|
