Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 385/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 9032/314/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 385
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.03.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul V. R., cu domiciliul în Suceava,..10,., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1679/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelant avocat P. V. in substituirea avocatului titular N. M., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata:
Prin sentinta civila nr 1679/28.10.2014, Judecatoria M. a respins plangerea contraventionala formulata de petentul V. R. îimpotriva procesului verbal de constatare si sanc tionare a contraventiilor . nr_/04.09.2013.
Pentru a dispune asta, instanta de fond a retinut ca, prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 04.09.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Poliția municipiului M., petentul V. R. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei, în temeiul art. 3 pct. 1 și art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991, reținându-se că, în data de 04.09.2013, orele 1540, pe . giratoriu din M., aflându-se împeună cu numita B. I.-A., a tulburat ordinea și liniștea publică și a provocat indignarea cetățenilor și lezând demnitatea și onoarea instituției MAI prin expresii jignitoare și expresii obscene.
Conform art. 34 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunile aplicate de către agentul constatator prin actul de sancționare.
Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța reține că agentul D. D., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C. – Poliția municipiului M., care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor coroborat cu art. 6 alin. 1 din Legea nr. 61/1991 rep. pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, iar procesul verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, modificată.
Fapta contravențională a fost încadrată din punct de vedere juridic în dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep., care instituie răspunderea contravențională pentru săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice
Agentul constatator a aplicat petentului, în conformitate cu art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991 sancțiunea amenzii contravenționale, în cuantum de 500 lei.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către un martor asistent ale cărui date de identificare au fost consemnate de agentul constatator, având în vedere că petentul nu a fost de față la întocmirea procesului verbal de contravenție, astfel că dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 au fost respectate.
Actul sancționator a fost comunicat petentului personal, la data de 01.10.2013, semnând de primire, semnătură care este identică cu cea din cuprinsul plângerii formulate, după cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmit de Poliția municipiului Suceava (fila 13), contrar susținerilor petentului din plângerea formulată, în sensul că nu i-a fost comunicat procesul verbal în termenul legal de o lună de la data încheierii acestuia, potrivit art. 26 alin. 3 din O.G. 2/2001.
În consecință, instanța constată neîntemeiată excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale invocată de petent.
Instanța constată că individualizarea sancțiunii contravenționale a fost efectuată în mod legal de către agentul constatator și că procesul verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, modificată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contravențional, din raportul agentului constatator D. D. din data de 13.01.2014, rezultă că, în ziua de 04.09.2013, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe patrula auto MAI_, în jurul orelor 1540, a oprit pentru control un autoturism condus de B. I.-A., în dreapta acesteia aflându-se numitul V. R.-V., iar după ce a solicitat conducătoarei auto documentele personale și cele ale autoturismului, V. R.-V. a început să aducă injurii și expresii jignitoare la adresa instituției pe care o reprezintă, pe motiv că stă în stradă să-l pândească și să-l sancționeze pe acesta. Agentul constataor a menționat că i-a spus petentului că este pasager al autoturismului pe care l-a oprit și i-a cerut să nu părăsească autoturismul, după care petentul a strigat în gura mare că este avocat și are dreptul să facă ce vrea, după care a adresat agentului constatator expresii jignitoare, iar după sancționarea conducătoarei auto, la plecare, petentul i-a arătat gesturi obscene.
Astfel, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de către agentul constatator care a întocmit procesul verbal de contravenție, instanța reținând că, în cazul faptelor contravenționale ce nu trebuie probate de către organul constatator prin mijloace tehnice de înregistrare, prevederile O.G. nr. 2/2001 conferă procesului verbal de contravenție o prezumție de temeinicie în temeiul căreia acesta face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului, potrivit art. 249 Cod procedură civilă. Rațiunea instituirii acestei prezumții este, în principiu, aceea că faptele ce constituie contravenții sunt constatate personal de către agenții constatatori, asigurându-se astfel obiectivitatea perceperii situației de fapt. per a contrario¸ în ipoteza în care contravenția nu a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator, întocmirea procesului verbal, în lipsa altor mijloace de probă, nu mai are un temei legal.
Această interpretare este conformă cu exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, ce instituie necesitatea respectării garanțiilor prevăzute de art. 6 C.E.D.O. în procedura contravențională. În aplicarea prezumției de nevinovăție în materie contravențională, în cauza A. c. României (paragraful 60), Curtea Europeană a statuat că prezumțiile de fapt și de drept nu sunt în totalitate interzise de convenție, dacă nu depășesc anumite limite rezonabile. În ipoteza în care agentul constatator a perceput ex propriis sensibus fapta contravențională săvârșită, aceasta poate constitui o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientului, și să răstoarne astfel prezumția de nevinovăție, revenind acestuia din urmă sarcina probei contrare.
Prin urmare, instanța reține că fapta contravențională a fost suficient probată de intimată, iar cele consemnate de agentul constatator în procesul verbal . nr._ întocmit la data de 04.09.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Poliția municipiului M., relevă veridicitatea situației de fapt.
Instanța constată, totodată, că sancțiunea contravențională aplicată a fost în mod corect individualizată de agentul constatator, cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Impotriva acestei sentinte a declarat APEL petentul V. R., dosarul fiind inaintat la Tribunalul Constanta - Sectia C. Administrativ si Fiscal la data de 08.01.2015.
In motivarea apelului se invedereaza ca hotatarea instantei de fond este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele motive:
- instanta de fond nu si –a motivat hotărârea din punct de vedere legal, fără a preciza motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza soluția, nearătându – se atat motivele pentru care s –au admis, cât și cele pentru care s –au înlăturat cererile părților, in conformitate cu dispozitiile art 425 alin 1 lit c cproc civ . .
- In solutionarea exceptiei prescripției executării sancțiunii contravenționale, instanta de fond nu da eficienta deciziei 10/2013 pronuntata de ICCJ, obligatorie in conformitate cu dispozitiile art 517 c proc civ .
Instanta nu a motivat care au fost considerentele ce au fost avute in vedere la inlaturarea exceptiei prescriptiei executării sancțiunii contraventionale a aplicarii amenzii aplicate prin raportare la prev art 14 OUG 195/2002 .
Instanta a reținut E. că organul constatator a făcut dovada că prin adresa nr 5522/12.09.2013 a înaintat actul sancționator către Poliția Mun Suceava pentru a fi înmânat petentului, iar prin adresa IPJ Suveaca – Politia MUn Suceava – Biroul OrdinePublica nr_ din 19.09.2013, aceasta unitate de poliție a înaintat organului constatator procesul – verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare .
Ori, aceasta practica a organului constatator de a proceda la comunicarea actelor de procedura prin afișare a procesului – verbal de constatare a contravenției nu se circumscrie efectelor deciziei ICCJ nr 10/2013, care impune ca modalitate principala de comunicare – prin posta – scrisoare recomandata .
- Invoca sanctiunea decăderii pârâtei din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, urmand a se da eficienta dis part 185 alin 1 C proc civ si art 208 C proc civ,
- Invoca exceptia prescriptiei executării sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul procesul – verbal de contraventie, urmând a da eficienta dispoz art 25 alin 2 corob cu art 14 alin 2 din OG 2/2001 .
Se impune sub acest aspect a se retine ca procesul – verbal de contraventie a fost încheiat la data de 4.09.2013 si nefiind comunicat cu respectarea dispozitiilor legale, prin poștă, cu aviz de primire ; de existenta, actului constatator luându – se cunostinta abia la data de 7.10.2013 .
Cu toate ca acest termen de 1 luna se refera la etapa punerii în executare a sancțiunii amenzii contraventionale, etapa ulterioara emiterii procesului – verbal, instanta trebuie să rețină că aceasta problema juridică poate face obiectul plângerii contraventionale in conditiile in care textul art 31 din OG 2/2001 este general, plângerea urmând să contina nu doar situatțiile de nulitate, ci orice viciu al procesului – verbal de contravenție de natura a – l face ineficace .
In temeiul art 471 alin 5 C proc civ, intimatul nu a formulat si depus intampinare .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Tribunalul apreciază că prima instanță în mod nelegal a statuat asupra interpretarii dispozitiilor legale privitoare la comunicarea procesului – verbal de contraventie cu ref la Decizia 10/2013 pronuntata de ICCJ .
Astfel, conform dovezii depuse la dosar de intimată (f31, 13), comunicarea procesului-verbal de contravenție a fost realizată de către P. Mun Suceava prin afișarea acestuia la domiciliul petentului la data de 10.10.2013 ( dovada de comunicare efectiva a procesului – verbal de contraventie), fara a se face vreo dovada ca anterior organul constatator a comunicat procesul – verbal de contraventie prin postă cu confirmare de primire, în temeiul dispozițiilor art. 27 teza II din O.G. nr. 2/2001.
Raportat la această modalitate de comunicare a procesului-verbal de contravenție, prin decizia nr. 10/10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că „modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.”
S-a reținut de instanța supremă că modalitatea de comunicare a procesului-verbal prin afișare este legală doar în cazul în care nu s-a reușit comunicarea procesului-verbal prin poștă.
Având în vedere că potrivit art. 517 alin. 4 din NCPC: „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”, instanța reține că interpretarea dată de instanța supremă trebuie aplicată în prezenta cauză, întrucât nu se poate discuta asupra retroactivității legii, întrucât prin nr. 10/10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a creat o normă de drept ci doar s-a interpretat unitar.
Prin urmare, in mod corect si legal instanta de fond ar fi trebuit sa constate ca intimata nu a comunicat în mod legal procesul-verbal de contravenție petentului, întrucât a apelat la modalitatea de comunicare subsidiară, fără a o realiza întâi pe cea principală.
În ce privește susținerile petentei privind prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale, instanța reține că acestea sunt întemeiate.
Instanța reține că decizia nr. 10/10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție face trimitere și la dispozițiile art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 în interpretarea dispozițiilor art. 27 teza I din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care nelegalitatea procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție realizată doar prin metoda subsidiară trebuie avută în vedere, ceea ce afecteaza legalitatea actului sanctionator .
Așa cum mai sus s-a reținut, procesul-verbal de contravenție nu a fost legal comunicat petentului la data de 10.10.2013( f 13 ), motiv pentru care de la data încheierii acestuia a trecut mai mult de o lună, astfel că s-a împlinit termenul de prescripție al executării sancțiunii amenzii contravenționale.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 „Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”, instanța va constata prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei.
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 2 c.pr.civ., va admite apelul, va schimba sentinta apelata, in sensul ca va admite plângerea contraventionala si pe cale de consecinta va anula procesul – verbal de contraventie . nr_/4.09.2013 intocmit de IPJ - Poliția mun M. .
In raport de dispozitiile art 453 alin 1 cu ref la art 451 C proc civ, obliga intimatul catre apelant la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de apelantul V. R., cu domiciliul în Suceava,..10,., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1679/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința civilă nr.1679/28.10.2014,în sensul că:
Admite plângerea formulată de petentul V. R..
Anulează procesul verbal de contraventie . nr_/4.09.2013 intocmit de IPJ Constanta – Politia Mun M..
Obligă intimatul către apelantul-petent la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. A.C.D.
Red.decizie jud. L.V.M.
2 ex/
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 904/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 392/2015.... → |
|---|
