Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 715/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 715/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 23376/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 715/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
Președinte A. J. N.
Judecător L. V. M.
Grefier A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul P. A., domiciliat în G., .. 30, ., județ G., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 29.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06.05.2015, apoi la data de 13.05.2015 când s-au decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului contencios contravențional de față:
Prin sentința civilă nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în ds._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. A. împotriva procesului verbal . nr._ întocmit la 14.07.2014 de agentul de poliție rutieră din cadrul IPJ C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._/14.07.2014 petentul a fost amendat cu suma de 360 reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 120 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002, 100 alin. 3 lit e din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ spre C. pe varianta localității Eforie și a efectuat o depășire a autoturismului cu nr_ în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu și nu au fost invocate cauze de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin urmare, procesul- verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Instanța constată că situația de fapt descrisă de agentul constatator în procesul- verbal este confirmată de probele administrate în cauză. Astfel, din fotografiile depuse la dosar de către intimată, precum și din înregistrarea video rezultă că autovehiculul cu nr de înmatriculare_ se angajează în depășirea autoturismului cu nr_
Contravenția a fost constatată prin aparatul radar a cărui verificare metrologică era valabilă conform buletinul de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate 1 an, iar operatorul radar, agentul de poliție avea atestat de operator radar valabil.
Apărarea petentului în sensul că a în zona în care a fost sancționat nu există nici un indicator cu semnificația depășirea interzisă sunt contrazise de planșele fotografice din care se poate observa cu pe sectorul de drum respectiv sunt amplasate mai multe indicatoare rutiere cu semnificația depășire interzisă.
Astfel, în raport de probele administrate în cauză, instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prev. de art. 120 din R.O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2001.
În raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011, sancțiunea amenzii de 360 lei corespunde gradului de pericol social al faptei.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul a declarat apel.
Apelantul petent apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, iar soluția preconizată este aceea a admiterii apelului, cu consecința modificării hotărârii supuse controlului judiciar, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal contestat.
Invederează apelantul că deși a dovedit cuvânt cu cuvânt tot ceaa ce a susținut prin cererea dedusă judecății, instanța de fond a ignorat orice apărare și în disprețul materialului probator a respins plângerea printr-o sentință ce este lovită de nulitate absolută întrucât judecata s-a făcut fără legala sa citare.
Menționează că judecătorul fondului - fără a analiza nici una din susținerile sale, nici planșele fotografice atașate plângerii prin care dovedea că nu există vreun indicator cu semnificația depășirea interzisă și fără a se pronunța asupra cererii de citare a martorilor propuși, a concluzionat că un atare indicator ar exista, argumentând hotărârea prin considerente absolut străine cauzei și aserțiuni de ordin general, probabil pe un „ formular” pentru respingerea plângerilor contravenționale.
Intimatul –organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp.art. 477 c.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._/14.07.2014 petentul a fost amendat cu suma de 360 reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 120 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002, 100 alin. 3 lit e din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ spre C. pe varianta localității Eforie și a efectuat o depășire a autoturismului cu nr_ în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.
Procesul verbal a fost semnat de petent cu următoarele mențiuni „ Linia este discontinuă.Nu am văzut indicator depășirea interzisă”.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petentul a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor
Prin sentința apelată, instanța de fond - pentru considerentele mai sus expuse, a respins plângerea dedusă judecății.
Contrar susținerilor apelantului petent, analiza relevă că judecata cauzei nu s-a realizat fără legala sa citare, dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată din 10.12.2014 regăsindu-se la dosarul cauzei (f.38).
Nu se verifică nici critica privitoare la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii prin care petentul solicita audierea a doi martori. În ședința din 10.12.2014, proba testimonială a fost respinsă ca nefiind utilă cauzei, sens în care stau consemnările din practicaua hotărârii apelate.
Controlul judiciar elevă că judecătorul fondului în mod corect a reținut că, prin prisma disp.art.17 din OG.2/2001 se verifică existența în cuprinsul actului constatator a tuturor mențiunilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a concluzionat că, sub aspectul legalității, actul sancționator nu cuprinde mențiuni de natură să conducă la lipsirea sa de eficiență juridică.
Nu se poate susține cu temei că ne aflăm în ipoteza unei hotărâri judecătorești redactată pe „ formular”.
Sentința atacată suplinește cerințele art.425 alin.1 lit.”b” c.pr.civ., judecătorul fondului prezentând în cuprinsul său motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției de respingere a plângerii, argumente pe care instanța de control judiciar - fără a le relua în motivarea deciziei, și le însușește.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat, fiind dovedită de organul constatator prin fotografiile radar efectuate cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier montat pe auto_, verificat metrologic, de operatorul radar atestat.
Deși probele nu au o valoare prestabilită și nu există o ierarhie a mijloacelor de dovadă, nu pot fi valorificate planșele fotografice realizate de apelant în care nu se observă existența unui indicator rutier cu semnificația depășirea interzisă în detrimentul celor realizate de agentul de poliție rutieră - în condițiile art.109 din OUG nr.195/2002, cu mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic.
Tribunalul constată – urmare și a vizualizării înregistrării video pe suport DVD înaintată de intimat la dosarul cauzei, că susținerile apelantului petent privitoare la inexistența indicatorului „depășirea interzisă” în zona în care a acesta a efectuat manevra de depășire a autoturismului_, sunt nefondate.
Examinarea cauzei sub toate aspectele relevă faptul că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, de vreme ce fapta reținută în sarcina apelantului petent întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat, iar sancțiunea a fost corect individualizată, cu respectarea principiului legalității.
Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ, instanța va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul, promovat de apelantul P. A., domiciliat în G., .. 30, ., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.05.2015.
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
Grefier,
A. N.
Jud.fond F. M.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./28.05.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 634/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 455/2015. Tribunalul... → |
|---|
