Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 534/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 4448/254/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 534
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.04.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul formulat de apelantul-petent C. D. C., cu domiciliul în Limanu,..17, județul C. în contradictoriu cu intimatul I. C., cu sediul în C., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1922/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin Sentința civilă nr 1922/12.12.2014, Judecătoria M. a dispus în sensul respingerii plângerii contraventionale formulate de petentul C. D. C..
Pentru a dispune această soluție s-a reținut de prima instanță ca la data de 19.12.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.12.2013, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în faptul că a condus autoturismul cu nr._ în localitate M., . 1918 în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o valoare de 0,33 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Pentru acestea, contestatorul a fost sancționat cu 9 puncte-amendă în cuantum de 720 de lei și s-a dispus măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce.
Petentul a semnat procesul-verbal cu mențiunea „Recunosc contravenția”.
- Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
- Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție „conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune”.
Situația de fapt descrisă în procesul-verbal contestat confirmă săvârșirea contravenției în forma-tip prevăzută de actul normativ, petentul conducând autoturismul sub influența băuturilor alcoolice. În acest sens, situația de fapt reținută în procesul-verbal rezultă și din raportul agentului constatator (f. 31) și rezultatul testării petentului (f. 32). Potrivit acestui rezultat, în data de 06.12.2013, ora 19:46, testul respirației privindu-l pe C. D. a dat un rezultat de 0,33 mg/l. Chiar petentul, în cuprinsul procesului-verbal contestat, la rubrica „alte mențiuni”, a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal, declarând în plângerea contravențională că a consumat „100-150 gr” fără a mânca.
Critica adusă de petent prin plângere privește faptul că la momentul testării i s-a comunicat un rezultat de 0,17 mg/l, iar nu 0,33 mg/l, astfel cum a fost menționat în procesul-verbal. Din acest punct de vedere, instanța reține că potrivit art. 102 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 redat anterior, fapta de a conduce sub influența băuturilor alcoolice întrunește elementele aceleiași contravenții și se sancționează cu același cuantum al amenzii, indiferent dacă rezultatul testului este 0,17 mg/l sau 0,33 mg/l. Mai mult, agentul constatator i-a aplicat contestatorului sancțiunea amenzii în cuantumul minimului prevăzut de lege. În aceste condiții, chiar dacă rezultatul testării ar fi fost, după cum susține petentul, de 0,17 mg/l, fapta săvârșită și sancțiunea aplicată ar fi fost aceleași, astfel că tot nu ar exista vreo vătămare care să atragă anularea procesului-verbal, cu atât mai mult cu cât un atare rezultat al alcoolemiei a fost recunoscut implicit de petent prin mențiunea recunoașterii contravenției inserată în procesul-verbal contestat.
Petentul mai critică și faptul că testarea s-a realizat cu un aparat neverificat metrologic și neomologat, încălcându-se astfel dispozițiile art. 88 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.
Articolul invocat are următorul conținut: „stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic”.
Interpretând sistematic textul legal redat, instanța reține că acesta este poziționat în Capitolul VI al O.U.G. nr. 195/2002, denumit „INFRACȚIUNI ȘI PEDEPSE” și, prin urmare, se aplică doar în privința infracțiunilor, nu și a contravențiilor, cum este cazul de față.
Instanța mai reține că potrivit art. 185 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 „constatarea contravenției de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influența alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic”. Deci în cazul constatării unei contravenții nu este necesar ca mijlocul tehnic utilizat să fie omologat și verificat metrologic, fiind de ajuns ca acesta să fie certificat. Intimatul nu a dovedit faptul că aparatul utilizat la testarea petentului reprezintă un mijloc tehnic certificat sau omologat și verificat metrologic, singurul înscris depus la dosar fiind Buletinul de calibrare nr. 2372-160/04.06.2013 (f. 33), care nu face însă dovada operațiunilor arătate.
Aparatul ALCOTEST 7410 utilizat la testarea petentului face parte din categoria etilotestelor, potrivit adresei nr. 2286/29.05.2000 emise de Biroul Român de Metrologie Legală, care arată, totodată, că numai etilometrele intră în categoria mijloacelor de măsurare care se supun obligatoriu controlului metrologic al statului, etilotestele fiind, de regulă, aparate cu indicații informative, care pot ajuta la preselectarea în vederea luării unei decizii în baza măsurării exacte cu etilometrele.
Instanța reține și definirea termenilor realizată în Norma de Metrologie Legală NML 012-05 „Etilometre” aprobată prin Ordinul nr. 120/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală. La pct. 2 din respectiva Normă se prevede că etilometrul este un „mijloc de măsurare destinat măsurării automate a concentrației masice de etanol în aerul alveolar expirat de către o persoană”, iar etilotestul este un „mijloc de detecție care semnalează prezența etanolului în aerul alveolar expirat; în cazul în care furnizează informații de măsurare, acestea nu sunt considerate suficient de exacte, astfel încât să asigure garanțiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool”.
În aceste condiții, existența dovezii de certificare ori de verificare metrologică a aparatului etilotest nu are relevanță, având în vedere că, chiar și în eventualitatea în care aceste dovezi ar exista, testarea realizată cu etilotestul nu ar putea constitui probă judiciară privind consumul de alcool.
În temeiul celor arătate, instanța reține că etilotestul oferă doar indicii cu privire la posibilitatea consumării de băuturi alcoolice, urmând ca, în cazul în care cel testat nu recunoaște fapta, să fie testat cu etilometru, în vederea stabilirii cu certitudine a concentrației de alcool. În cauză, o asemenea retestare nu a fost necesară, întrucât, pus în fața rezultatului primei testări, petentul și-a recunoscut fapta, ulterior arătând prin plângere chiar că a consumat 100-150 ml de alcool înainte de a se urca la volan. Așadar, chiar dacă informațiile de măsurare furnizate de etilotest nu sunt suficient de exacte în stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat, instanța apreciază că petentul a săvârșit fapta de a conduce un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, întrucât el însuși a recunoscut că a condus mașina deși anterior consumase 100-150 ml de alcool fără a mânca.
Pentru toate considerentele expuse, instanța concluzionează că procesul-verbal contestat întrunește condiția temeiniciei și veridicității faptelor constatate, petentul făcându-se vinovat de conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice.
- Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța constată că sancțiunea aplicată petentului a fost în mod corect individualizată de către agentul constatator, proporțional cu gradul de pericol social al faptei petentului, fiind aplicată o amendă în cuantumul minimului special prevăzut de lege. Petentul nu a invocat în cauză circumstanțe reale sau personale apte de a atrage reținerea unui pericol social concret redus al faptei săvârșite, de natură a conduce la înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu cea a avertismentului.
Susținerile petentului privind motivul pentru care a condus sub influența băuturilor alcoolice nu sunt de natură a releva un pericol social atât de scăzut încât să se poată aplica sancțiunea avertismentului. Astfel, în pofida tuturor actelor medicale care dovedesc afecțiunile mamei sale, petentul nu fost nevoit să conducă autoturismul pentru a o transporta pe aceasta la/de la spital, ci a mers să efectueze „geometria roților și schimbarea unui bec ars”. Un asemenea motiv nu poate atrage exonerarea de la plata amenzii contravenționale și nici nu se poate susține că exista vreo urgență în deplasarea la service și ori că petentul s-ar fi aflat în situația în care singura cale de realizare a reparațiilor considerate necesare să fie prin a conduce mașina sub influența băuturilor alcoolice.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel petentul C. D. C. ,cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C.- Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 29.01.2015.
Apelul nu a fost motivat . Prin cererea de apel a solicitat casarea sentintei apelate, iar pe fond, admiterea plangerii cu consecinta anularii procesului – verbal de contraventie.
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimatul nu a formulat si depus intampinare.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 478 cu ref la art 477 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Mai mult, se va retine că, concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a celui acuzat, se impune cu prisosinta ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză, si asupra carei instanta de fond a facut o cercetare amanuntita .
Tribunalul retine ca in mod corect instanta de fond a analizat probatoriul administrat de parti dând valenta inscrisurilor depuse de intimat in dovedirea temeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina petentului .
Astfel, in raport de pozitia adoptata de catre petent prin plangerea adresata instantei de judecata competente, acesta recunoaste faptul ca s –a suit la volanul autoturismului personal sub influenta bauturilor alcoolice .Corect s – a retinut de instanta ca nu prezinta importanta faptul ca avea o alcoolemie de 0,17 mg/l sau de 0,33mg/l - asa cum rezida din documentul reprezentat de rezultatul aparatului de masurare a alcoolemiei, sanctiunea ar fi fost aceeasi – fiind corect individualizata si aplicata potrivit dispozitiilor prevăzute de art 102 alin 3 lit a din OUG 195/2002 .
Sub cel de –al doilea aspect criticat de petent prin plangere, Tribunalul va retine ca si sub acest aspect instanta de fond a facut o analiza clara si concreta a inscrisurilor depuse de intimat privind verificarea aparatului de testare al alcoolemiei folosit de catre agentul constatator la momentul controlului si dispozitiile legale invocate de acesta in sustinerea criticii aduse .
Corect judecatorul fondului surprinde si aplica dispozitia legala, aratand in ca potrivit art 185 alin 1 din RAOUG 195/2002, rep: „ constatarea contraventiei de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana care se află sub influenta alcoolului se face prin testarea aerului expirat de acesta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic .”
In acest caz, din interpretarea dispozitiei legale, rezida fara putinta de tagada ca in cazul constatarii contraventiei de conducere a unui autovehicul sub influenta bauturilor alcoolice, nu era necesar ca mijlocul tehnic utilizat să fie omologat si verificat metrologic, fiind de ajuns ca acesta să fie certificat .
Desi se retine ca dovezile prezentate de către intimat nu fac dovada faptului ca aparatul utilizat la testarea petentului ar reprezenta un mijloc tehnic certificat sau omologat si verificat metrologic, recunoasterea de către petent a consumului de alcool reprezinta o certitudine a faptului ca acesta s-a urcat la volan sub influenta bauturilor alcoolice, aspect interzis de reglementarile rutiere si siguranta in trafic.
In ceea ce priveste criteriile de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru viata si integritatea personala si a celorlalti participanti la trafic .
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
In mod corect instanta de fond a retinut ca actele medicale depuse in circumstantiere nu pot reprezenta o justificare in ceea ce priveste reindividualizarea sanctiunii amenzii aplicate cu masura Avertismentului, fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului reprezentand una cu un grad sporit de pericol social pentru sine si pentru alti participanti la trafic, . siguranta rutiera.
In concluzie, în raport cu cele retinute in considerente, în temeiul disp. art.480 alin 1 C.proc.civila, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-petent C. D. C., cu domiciliul în Limanu,..17, județul C. în contradictoriu cu intimatul I. C., cu sediul în C., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1922/12.12.2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. A.V.E.
Red.decizie jud. L.V.M.
4 ex/21.04.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 455/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 792/2015. Tribunalul... → |
|---|
