Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 537/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 537/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 6325/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 537/CA
Ședința publică din 13.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. L. N.
GREFIER - M. G.
Pe rol, soluționarea acțiunii promovată de reclamanta . & PAINTING SRL prin administrator judiciar As Insolv S.P.R.L., cu sediul în C., ., ., apt. 1, județul C., în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., având ca obiect suspendare executare act administrativ/anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțării la data de 13.03.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei în contencios fiscal de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală R. a Finanțelor Publice G. – Agenția Județeană a Finanțelor Publice C. a solicitat anularea deciziei nr. 153/14.03.2014 prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. F-CT 188/08.11.2013, anularea deciziei de impunere nr. F-CT 188/08.11.2013 și anularea raportului de inspecție fiscală din 08.11.2013; suspendarea executării actelor administrativ jurisdicționale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că pentru perioada_ -_ si_ -_, D.G.F.P. Constnța a stabilit obligații suplimentare de plată in sarcina societății prin Decizia de impunere nr. F-CT.339/20.03.2012 contestată.
Prin punctul 5 al deciziei nr.253/31.07.2012 emisă de Serviciul de soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.F.P. Constanta s-a dispus „5. Desființarea in parte a Deciziei de impunere, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr F-CT.339/20.03.2012 intocmită de S.A.F Activitatea de Inspecție Fiscală Constanta, in baza raportului de inspecție fiscală din 20.03.2012 pentru intreagă sumă in valoare de 7.745 lei, reprezentând cuantumul impozitului pe veniturile din salarii si a obligațiilor accesorii aferente stabilite suplimentar de plată de S.A.F. - A.I.F. Constanta, precum si pentru intreagă suma de 422 lei. reprezentând cuantumul total al contribuțiilor sociale si al obligațiilor accesorii aferente acestora stabilite de plată suplimentar de inspecția fiscală, nefiind menținută nici o obligație fiscală – suplimentară.
Organele fiscale au procedat la refacerea controlului fiscal, fiind întocmit raportul de inspecție fiscală din 27.11.2012, care constata, potrivit cap. V < sinteza="" constatărilor="" inspectiei="" fiscale="">>, pentru impozitul suplimentar de plată pe veniturile din salarii cu accesoriile aferente suma totală de 17.436 lei, respectiv contribuțiile sociale suplimentare de plată cu accesoriile aferentein sumă totală de 139.756 lei, în baza acestuia fiind emisă pentru perioada de referință o nouă decizie de impunere, nr. F-CT 1505/ 27.11.2012 de către D.G.F.P. C..
Ca urmare a contestației formulate s-a emis decizia nr. 94/01.03.2013. Prin punctul 1. al Deciziei nr. 94 din 01.03.20J3 emisă de Serviciul de soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.F.P. Constanta s-a dispus „ l. Desființarea Deciziei de impunere, privind creanțele fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, nr. 1505/ 27.11.2012 întocmită SAF Activitatea de Inspecție Fiscală Constanta, in baza Raportului de inspecție fiscală din 27.11.2012, pentru suma totală de_ lei reprezentând impozitul stabilit suplimentar pentru veniturile din salarii, precum si pentru suma totală de_ lei reprezentând contribuțiile sociale stabilite suplimentar de plata de inspecția fiscală, nefiind menținută nici o obligație fiscală suplimentară.
În urma refacerii controlului fiscal s-a emis decizia de impunere nr. F-CT188 din 08.11.2013 o dată cu raportul de inspecție fiscală încheiat in data de 1.11.2013, prin care, pentru perioada de referință:_ -_ si_ -_, Agentia Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală R. a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanta - Activitatea de Inspecție Fiscală a dispus in sarcina . & PAINTING SRL suplimentar de plată obligații fiscale principale in sumă totala de 35.016 lei, reprezentând contribuții si impozit pe veniturile din salarii stabilite de către inspectorii fiscali si obligațiile accesorii aferente, reprezentând dobânzi/ majorări de întârziere in sumă totala de 44.840 lei si penalități de intarziere in suma totală de 5252 lei, acte administrativ fiscale pe care le consideră netemeinice si nelegale.
In baza acestor acte administrativ jurisdictionale Ro E. B. & Painting SRL a fost obligată la plata impozitului pe veniturile din salarii si a contribuțiilor sociale stabilite in mod excesiv de plată suplimentar in sarcina societății pentru perioada in care a înregistrat corecțiile privind diminuarea impozitului pe veniturile salariate si a contribuțiilor sociale in evidenta sa fiscală proportional cu diminuarea bazelor de impunere, respectiv a fondurilor de salarii modificate proportional cu veniturile efectiv realizate de salariați in perioada la care se referă statele de salarii rectificative pentru perioada 2007 - in lunile: martie 2007, iunie 2007, septembrie 2007, septembrie 2007 si pentru perioada 2009 - in lunile: martie 2009, aprilie 2009, mai 2009.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație ce a fost soluționată prin decizia nr. 153/14.03.2014 prin care s-a respins contestația formulată.
Arată reclamanta că actele administrativ jurisdicționale sunt nelegale întrucât dreptul organului fiscal de a stabili obligații suplimentare era prescris la data de 31.12.2012 pentru creanțele născute în perioada 01.01.2007 – 31.07.2007, când s-a împlinit termenul de 5 ani care a început sa curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut la fiscală, respectiv de la data de 01 ianuarie 2008.
Precizează că termenul de prescripție nu a fost întrerupt și nici suspendat potrivit Decretului 157/1958 art. 16. La începerea inspecției fiscale privind a doua reverificare a impozitelor si contribuțiilor de asigurări sociale potrivit Deciziei 94/01.03.2013, organul fiscal trebuia si putea sa își verifice limitele competenței si sa constate împlinirea termenului de prescripție, la 31.12.2012, anterior datei de 24.06.2013 (precizata in R.I.F/08.1 1.2014 ca data de începere a inspecției fiscale de reverificare II) nemaiavând dreptul legitim de a stabili obligații fiscale suplimentare după data de 31.12.2012 și în consecință sa procedeze la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală, potrivit art. 93 din O.G.92/2003.In raport de bazele de impunere constituite in perioada 01.01.2007 07 prevederile art.24 din O.G. 92/2003, referitor la <>stingerea creanțelor fisca!e> < creanțele="" fiscale="" se="" sting="" prin="" încasare,="" compensare,="" executare="" silită,="" scutire,="" anulare,="" prescripție="" și ="" prin="" alte="" modalități="" prevăzute="" de="" lege.="">
In raport de cuantumul creanțelor stabilite de societate in perioada de referința, reclamanta a arătat faptul ca a înregistrat in evidenta sa fiscala corecțiile obligațiilor fiscale aferente veniturilor salariale realizate in fapt potrivit normei de lucru efectuata in mod efectiv de salariați in lunile martie 2007, iunie 2007, septembrie 2007 si decembrie 2007, precum si in perioada martie - mai 2009 in baza statelor corective prin care a stabilit impozitele si contribuțiile de asigurari sociale la nivelul veniturilor realizate de aceștia in lunile la care se refera. In constatările menționate in cuprinsul Raportului de Inspecție fiscala/ 08.11.2013 la capitolul III,referitor la < constatări="" fiscale="">>, la punctul I- referitor la <>impozitul pe veniturile din salarii >alin.6 la pagina 6 se arată faptul ca " societatea a achitat impozitul pe venituri din salarii cum a fost declarat inițial, cum rezulta din fisa sintetica pe plătitor editata la data de 04.11.2013". precum si la pagina 8, la punctul II - referitor la <>obligațiile constând in CAS, CASS, contribuția la fondul de asigurări pentru șomaj, contribuția pentru fondul de risc si accidente, contribuția de indemnizații concedii medicale si contributia la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariate > constatandu-se faptul ca societatea a achitat contribuțiile declarate inițial, asa cum rezulta din fisa sintetica pe plătitor,editată la data de 04.11.2013". Aceasta, coroborat cu constatările din cap III, pagina 6: " In lunile martie, iunie, septembrie si decembrie 2007, precum in lunile martie, aprilie si mai 2009, societatea a prezentat la control doua rânduri de state de salarii: unul, inițial, cu un fond de salarii, iar altul, corectat, cu un fond de salarii diminuat", arata faptul ca sumele achitate in termenul legal de plata pentru stingerea obligațiilor fiscale, asa cum au fost calculate inițial sunt mai mari fata de obligațiile datorate in fapt potrivit corecțiilor inregistrate in evidenta contabila in raport de fondul de salarii diminuat si in raport de obligațiile inregistrate in evidenta fiscala a societății, fapt care a fost constatat în mod nemijlocit de inspectorii fiscali in fisa pe plătitor editata la data de 04.11.2013.
Conform evidentei contabile, obligațiile datorate in perioada de referința: 01.01._07 si 01.03._09 pentru impozitul pe veniturile din salariisunt in cuantum total de 4268 lei fata de 9374 lei cat s-a achitat potrivit declarațiilor inițiale (potrivit fisa sintetica pe plătitor/04.11.2013, cap. III, pagina 8 din RIF/08.11.2013 si lit.a, col.2, din Dec. 153/14.03.2014), pentru CAS datorata angajator sunt in cuantum total de_ fata de_ lei cat s-a achitat potrivitt declarațiilor inițiale (potrivit fisa sintetica pe platitor/04.11.2013, cap.III, pagina 8 din 2013 si lit.b, col.2, din Dec. 153/14.03.2014), pentru CA$ datorata asigurați sunt in cuantum total de_ lei fata de_ lei cat s-a achitat potrivit declarațiilor inițiale (potrivit fisa sintetică pe platitor/04.11.2013 si cap III, pagina 8 din RIF/08.11.2013), pentru CASS datorata angajatorsunt in cuantum total de 6693 lei fata de _ lei cat s-a achitat potrivit declarațiilor inițiale (potrivit fisa sintetica pe platitor/04.11.2013 si cap.III, pagina 8 din RJF/08.11.2013), pentru CASS datorată deasigurați sunt in cuantum total de 7225 lei fata de _ lei cât s-a achitat potrivit declarațiilor inițiale (potrivit fisa sintetica pe platitor/04.11.2013 si cap. III, pagina 8 din RIF/08.11.2013), pentru fond somaj datorata de angajator sunt in cuantum total de 1969 lei fata de 2478 lei cât s-a achitat potrivit declarațiilor inițiale (potrivit fisa sintetica pe plătitor/04.11.2013 si cap. III pag. 8 din RIF/08.11.2013), pentru fond șomaj datorată de asigurațisunt in cuantum total de 1060 lei fata de 1544 lei cat s-a achitat potrivit declarațiilor inițiale (potrivit fisa sintetica pe plătitor/04.11.2013 si cap.III, pagina 8 din RIF/08.11.2013), pentru contrihutia de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorata de angajator sunt in cuantum total de 749 lei fata de 1081 lei cat s-a achitat potrivit declarațiilor inițiale ( potrivit fisa sintetica pe platitor/04.11.2013 si cap. III pagina 8 din RIF/08.11.2013), pentru contribuția pentru concedii si indemnizați de la persoane juridice sunt in cuantum total de 792 lei fata de 1040 lei cat s-a achitat potrivit declarațiilor inițiale ( potrivit fisa sintetica pe platitor/04.11.2013 si cap.III, pagina 8 din RIF/08.11.2013), pentru fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale sunt in cuantum total de 286 lei fata de 508 cat s-a achitai potrivit declarațiilor inițiale ( potrivit fisa sintetica pe platitor/04.1 1.2013 si cap. III ia 8 din RIF/08.11.2013).
Decizia de impunere nr. 188/ 08.011.2013 a fost emisa cu incalcarea condițiilor de valabilitate acesteia prevăzute la art.42 lit. g și h din OG 92/2003 care sunt sancționate cu nulitatea actului administrativ, potrivit art.46 din Ordonanța Sternului nr.92/ 2003, privind codul de procedura fiscala. Precizează reclamanta că decizia de impunere nr.. 188/08.11.2013 nu poarta semnătura si stampila organului fiscal emitent.
A mai arătat reclamanta că sub aspect valoric sumele achitate în termenul legal de plată prin care au fost stinse obligațiile fiscale stabilite inițial au fost mai mari față de obligațiile pe care le datora pentru perioada de referință în cuantumul calculat prin statele de plată rectificate.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea cererii pentru lipsa semnăturii, lipsa interesului pentru cererea de suspendare, iar cu privire la fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat referitor la prescripția invocata de reclamanta pentru perioada 01.01._07 respectiv dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale pentru perioada menționata, ca aceasta este nefondata față de dispozițiile art.23 coroborat cu cele ale art.91 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, care dispune că prescripția dreptului organelor fiscale de a stabili obligații fiscale începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, respectiv de la data de 1 ianuarie a anului următor momentului în care s-a constituit baza de impunere a obligației fiscale, moment care determina nașterea dreptului organului fiscal de a stabili si determina obligația fiscala respectivă.
Potrivit art.92 din același act normativ Termenele de prescripție prevăzute la art. 91 se întrerup:
a)în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b)la data depunerii de către contribuabil a declarației fiscale după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
c)la data la care contribuabilul corectează declarația fiscală sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a impozitului datorat.
Întrucât în data de 01.07.2009 au fost depuse de către reclamanta deciziile rectificative pentru trimestrul I, trimestrul II, trimestrul III și trimestrul IV 2007, respectiv lunile martie, aprilie și mai 2009, termenul de prescripție s-a întrerupt, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție, de la 02 iulie 2009 de la care se calculează 5 (cinci) ani, adică până la 02 iulie 2014, iar inspecția fiscală a început în data de 24.06.2013 și s-a finalizat în data de 08.11.2013, în interiorul perioadei de prescripție.
A mai arătat pârâta că reclamanta a efectuat din proprie inițiativă rectificarea declarațiilor privind impozitul pe veniturile din salarii și a contribuțiilor de natură salarială, iar din verificarea datelor înscrise în declarațiile rectificative s-au constatat următoarele:
-referitor la impozitul pe salarii- valoarea înscrisă de reclamanta in rubrica „suma corectată" din declarațiile rectificative nu reflectă corecțiile efectuate în statele de plată și nu corespunde situației sale fiscale, astfel încât, parata in mod corect a constatat ca măsura organelor de inspecție fiscală de stabilire a sumei de 2.703 lei drept impozit pe veniturile din salarii este pe deplin justificată.
-referitor la contribuția de asigurări sociale datorata de angajator -valoarea înscrisă de reclamanta în rubrica „suma corectată" din declarațiile rectificative nu reflectă corecțiile efectuate în statele de plată și nu corespunde situației sale fiscale, astfel încât măsura organelor de inspecție fiscală de a stabili suplimentatar suma de 14.117 lei drept contribuție de asigurări sociale datorata de angajator este justificată .
-referitor la contribuția de asigurări sociale datorata de asigurați- urmare verificării s-a constatat faptul că valoarea înscrisă de reclamanta în rubrica „suma corectată" din declarațiile rectificative nu reflectă corecțiile efectuate în statele de plată și nu corespunde situației sale fiscale, societatea înscriind o valoare mai mică decât cea rezultată în urma corecției efectuate (societatea a declarat suma totală de 4.097 lei, deși suma totală corectată conform statelor de plată este de 11.149 lei, rezultând o diferență de 7.052 lei)
Cu titlu de exemplu: trimestrul I 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 1.602 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 528 lei; trimestrul III 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 2.949 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 528 lei.
-referitor la contribuția de asigurări sociale de sănătate datorata de angajator -urmare verificării s-a constatat faptul că valoarea înscrisă de reclamanta în rubrica „suma corectată" din declarațiile rectificative nu reflectă corecțiile efectuate în statele de plată și nu corespunde situației sale fiscale, societatea înscriind o sumă mai mică decât cea rezultată în urma corecției efectuate (societatea a declarat suma totală de 2.686 lei, deși suma totală corectată conform statelor de plată este de 6.693 lei, rezultând o diferență de 4.007 lei)
Cu titlu de exemplu: trimestrul I 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 1.012 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 390 lei; trimestrul III 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 1.862 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 390 lei
Astfel măsura organelor de inspecție fiscală de a stabili suplimentar suma de 4.007 lei drept contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator apreciază ca este justificată.
-referitor la contribuția de asigurări sociale de sănătate datorata de asigurați -urmare verificării s-a constatat faptul că valoarea înscrisă de reclamant în rubrica „suma corectată" din declarațiile rectificative nu reflectă corecțiile efectuate în statele de plată și nu corespunde situației sale fiscale, societatea înscriind o sumă mai mică decât cea rezultată în urma corecției efectuate (societatea a declarat suma totală de 2.784 lei, deși suma totală corectată conform statelor de plată este de 7.225 lei, rezultând o diferență de 4.441 lei)
Cu tiltu de exemplu: trimestrul I 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 1.096 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de363 lei; trimestrul III 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 2.017, în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 363 lei.
Astfel măsura organelor de inspecție fiscală de a stabili suplimentar suma 4.441 lei drept contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de asigurați este justificată.
-referitor la contribuția la fondul de șomaj datorata de angajator- urmare verificării s-a constatat faptul că valoarea înscrisă de reclamanta în rubrica „suma corectată" din declarațiile rectificative nu reflectă corecțiile efectuate în statele de plată și nu corespunde situației sale fiscale, societatea înscriind o sumă mai mică decât cea rezultată în urma corecției efectuate (societatea a declarat suma totală de 761 lei, deși suma totală corectată conform statelor de plată este de 1969 lei rezultând o diferență de 1.208 lei).
Exemplu: trimestrul I 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 337 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 138 lei; trimestrul III 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 621 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 138 lei.
Astfel măsura organelor de inspecție fiscală de a stabili suplimentar suma de 1.208 iei drept contribuție la fondul de șomaj datorata de angajator este justificată.
-referitor la contribuția la fondul de șomaj datorata de asigurati-urmare verificării s-a constatat faptul că valoarea înscrisă de contribuabil în rubrica „suma corectată" din declarațiile rectificative nu reflectă corecțiile efectuate în statele de plată și nu corespunde situației sale fiscale, societatea înscriind o sumă mai mică decât cea rezultată în urma corecției efectuate (societatea a declarat suma totală de337 lei, deși suma totală corectată conform statelor de plată este de 1060 lei rezultând o diferență de 723 lei).
Exemplu: trimestrul I 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 169 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 57 lei; trimestrul III 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 310 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 57 lei.
Astfel măsura organelor de inspecție fiscală de a stabili suplimentar suma de 723 lei drept contribuție la fondul de șomaj datorată de asigurați este justificată.
-referitor la contribuția de asigurare pentru accidente de munca și boli profesionale datorată de angajator - urmare verificării s-a constatat faptul că valoarea înscrisă de contribuabil în rubrica „suma corectată" din declarațiile ! rectificative nu reflectă corecțiile efectuate în statele de plată și nu corespundesituației sale fiscale, societatea înscriind o sumă mai mică decât cea rezultată înurma corecției efectuate (societatea a declarat suma totală de 610 lei, deși suma totală corectată conform statelor de plată este de 749 lei, rezultând o diferență de 139 lei)
Exemplu: trimestrul I 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 124 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 57 lei; trimestrul III 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 229 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 57 lei
Astfel măsura organelor de inspecție fiscală de a stabili suplimentar suma ele 139 lei drept contribuție de asigurare pentru accidente de munca și boli profesionale datorată de angajator este justificată.
-referitor la contribuția pentru concedii si indemnizații de la persoane juridice - urmare verificării s-a constatat faptul că valoarea înscrisă de contribuabil în rubrica „suma corectată" din declarațiile rectificative nu reflectă corecțiile efectuate în statele de plată și nu corespunde situației sale fiscale, societatea înscriind o sumă mai mică cea rezultată în urma corecției efectuate (societatea a declarat suma de168 lei, deși suma totală corectată conform statelor de plată este de 792 lei, rezultând o diferență de 624 lei).
-referitorla contribuția pentru fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale - urmare verificării s-a constatat faptul că valoarea înscrisă de societate în rubrica „suma corectată" din declarațiile rectificative nu reflectă corecțiile efectuate în statele de plată și nu corespunde situației sale fiscale, societatea înscriind o sumă mai mică decât cea rezultată în urma corecției efectuate (societatea a declarat suma totală de 284 lei, deși suma totală corectată conform ștatelor de plată este de 286 lei, rezultând o diferență de 2 lei).
Exemplu: trimestrul II 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 77 lei în timp ce în declarația rectificativa a fost înscrisă suma de 58 lei; trimestrul III 2007 suma corectată conform statelor de plată este de 78 lei în timp ce în declarația rectificativă a fost înscrisă suma de 58 lei.
Astfel măsura organelor de inspecție fiscală de a stabili suplimentar suma de 2 lei drept contribuție pentru fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale este justificată.
Astfel, motivul invocat de reclamanta potrivit căruia „sub aspect valoric obligațiile fiscale datorate în fapt de societate pentru lunile martie, Iunie, și decembrie 2007 în cuantum calculat prin statele rectificative de salarii în evidența sa contabilă pentru lunile la care se referă sunt mai mari decât cuantumul înregistrat de societate în evidența sa fiscală pentru lunile martie, iunie, septembrie, decembrie 2007" apreciază ca nu sunt întemeiate întrucât din analiza ștatelor de plată inițiale și cele rectificative se constată o diminuare a impozitului pe veniturile din salarii și a contribuțiilor sociale aferente.
Mai arată că argumentul reclamantei potrivit căruia „motivul în drept reținut în motivarea actului a fost enunțat declarativ nefiind fondat în mod temeinic și obiectiv pe situația fiscală a societății" este nefondat întrucât în actul administrativ fiscal contestat pe cale administrativa-decizia de impunere- au fost invocate prevederile art. 82, alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură referitoare la obligația contribuabilului de a completa declarațiile fiscale cu informațiile corespunzătoare situației sale fiscale, iar în cuprinsul raportului de inspecție fiscală organele de inspecție fiscală au identificat diferențe între situația contribuabilului și informațiile completate de către acesta în declarațiile rectificative, iar reclamanta nu a făcut dovada că a completat declarațiile fiscale rectificative înscriind corect informațiile corespunzătoare situației sale fiscale.
Referitor la accesoriile reținute aferente obligațiilor principale(impozit si contribuții datorate bugetelor de asigurări sociale, sănătate) solicită să se aibă in vedere faptul ca stabilirea în sarcina reclamantei de majorări aferente debitelor stabilite suplimentar de plată reprezintă măsură accesorie în raport cu debitul.
În ceea ce privește la invocarea de către reclamanta a nulității actului administrativ fiscal decizia de impunere nr.188/08.11.2013, pe motiv ca nu este semnata de conducătorul organului de inspecție fiscala precum si lipsa ștampilei apreciază că este nefondata si chiar inadmisibila în actualul stadiu procesual, atata vreme cat aceasta se ridica pentru prima data in fata instanței de contencios administrativ si în condițiile în care organul abilitat cu soluționarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Codul de procedură fiscală nu a fost investit privire la acest aspect.
Mai arată că aceste apărări sunt nefondate având în vedere că decizia de impunere cuprinde toate elementele de natura a atrage nulitatea actului.
In drept: art.205 Cod procedură civilă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă la dosar documentația aferentă deciziilor contestate.
Prin încheierea din data de 16.01.2015, tribunalul a respins excepția nulității acțiunii și lipsei de interes.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
La data de 20.03.2012 a fost emisă decizia de impunere F-CT 339 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată aferente perioadei 01.01.2007 – 31.12.2007 și 01.03.2009 – 31.05.2009.
În urma contestației formulate a fost emisă decizia nr. 253/31.07.2012 prin care a fost admisă contestația în ceea ce privește suma de 17.745 lei reprezentând impozit pe venituri din salarii și obligații accesorii și pentru suma de 156.422 lei reprezentând contribuții sociale și obligații accesorii.
În urma refacerii controlului fiscal a fost emisă decizia F-CT 1505/27.11.2012 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată aferente perioadei 01.01.2007 – 31.12.2007 și 01.03.2009 – 31.05.2009.
În urma contestației formulate a fost emisă decizia nr. 94/01.03.2013 prin care a fost admisă contestația în ceea ce privește suma de 17.436 lei reprezentând impozit suplimentar pentru venituri din salarii și pentru suma de 139.756 lei reprezentând contribuții sociale.
Urmare unui nou control a fost emisă decizia de impunere F-CT 188/08.11.2013 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 35.016 lei reprezentând impozit pe venituri din salarii și accesorii în sumă de 44.840 lei (dobânzi și majorări) și 5252 lei penalități.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 153/14.03.2014.
În contestația formulată împotriva deciziei nr. 153/14.03.2014 reclamanta a învederat că în mod greșit a fost respinsă contestația de către pârâtă, motivat de împrejurarea că dreptul pârâtei de a stabili obligații de plată aferente anului 2007 s-a prescris la data de 31.12.2012.
Analizând contestația prin prisma acestei critici se reține că nu este întemeiată.
Controlul fiscal a vizat perioadele 01.01.2007 – 31.12.2007 și 01.03.2009 – 31.05.2009 și a fost efectuat pentru verificarea modului de declarare și stingere a obligațiilor fiscale privind impozitul pe veniturile din salarii și contribuțiile sociale aferente.
Se reține că reclamanta a depus la data de 01.07.2009 deciziile rectificative pentru trimestrul I, trimestrul II, trimestrul III și trimestrul IV 2007, respectiv lunile martie, aprilie și mai 2009.
Tribunalul constată că în mod greșit pârâta a avut în vedere dispozițiile codului de procedură civilă, astfel cum a fost modificat ulterior datei de 01.07.2009.
Potrivit principiului aplicării legii în timp, se reține că legislația privind calcului termenului de prescripție este cea de la data de 01.07.2009, dată la care au fost depuse deciziile rectificative, textele legale fiind menționate astfel cum acestea erau în vigoare la acest moment.
Art. 81 din codul de procedură fiscală (devenit art. 84), reglementa instituția corectării declarațiilor fiscale și prevedea „Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa”.
PARTEA 321: Norme metodologice
81.1.Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de câte ori constata erori în declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
81.2.Declaratia rectificativa se întocmeste pe acelasi model de formular ca si cel care se corecteaza, situatie în care se va înscrie "X" în casuta prevazuta în acest scop, cu exceptia situatiei prevazute la pct. 81.3, precum si a impozitelor care se stabilesc de platitori prin autoimpunere sau retinere la sursa, pentru care se completeaza un formular distinct. Declaratia rectificativa va fi completata înscriindu-se toate datele si informatiile prevazute de formular, inclusiv cele care nu difera fata de declaratia initiala.
81.3.În cazul taxei pe valoarea adaugata, sumele rezultate din corectarea erorilor de înregistrare în evidentele de taxa pe valoarea adaugata se înregistreaza la rândurile de regularizari din decontul lunii în care au fost operate corectiile.
Art. 88 c.pr.fisc. (devenit art. 91), prevede „(1)Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu exceptia cazului în care legea dispune altfel.
(2)Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) începe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.
(3)Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezulta din savârsirea unei fapte prevazute de legea penala.
(4)Termenul prevazut la alin. (3) curge de la data savârsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva”.
Potrivit art. 89 c.pr.fisc. (devenit art. 92), „(1)Termenele prevazute la art. 88 se întrerup si se suspenda în cazurile si în conditiile stabilite de lege pentru întreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune potrivit dreptului comun.
(2)Termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale se suspenda pe perioada cuprinsa între momentul începerii inspectiei fiscale si momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale”.
Potrivit părții 341 din Normele metodologice, pct. 89.1. „Dispozitiile referitoare la cazurile si conditiile de suspendare si întrerupere a termenului de prescriptie sunt cele cuprinse în Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, cu modificarile ulterioare”.
Potrivit art. 23 c.pr.fisc. „(1)Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.
(2)Potrivit alin. (1) se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată”.
Art. 93 c.fisc.
„(1)Plătitorii de venituri, cu regim de reținere la sursă a impozitelor, sunt obligați să calculeze, să rețină, să vireze și să declare impozitul reținut la sursă, până la termenul de virare a acestuia inclusiv, cu excepțiile prevăzute în prezentul titlu.
(2)Plătitorii de venituri, cu regim de reținere la sursă a impozitelor, au obligația să depună o declarație privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent, până la data de 30 iunie a anului fiscal curent pentru anul expirat.
(3)Fac excepție de la termenul prevăzut la alin. (2) și au obligația depunerii declarației, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul expirat, următorii:
a)plătitorii de venituri din activitățile independente prevăzute la art. 52;
b)plătitorii de venituri din salarii, în legătură cu veniturile din salarii plătite contribuabililor, care nu au obligația depunerii declarației prevăzute la alin. (2) și pentru care obligațiile declarative sunt prevăzute la art. 59;
c)plătitorii de venituri din transferul titlurilor de valoare și din operațiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum și din orice alte operațiuni de acest gen, pentru care impozitul pe venit se reține la sursă”.
Potrivit art. 111 c.pr.fisc. „(7)Prin derogare de la dispozițiile legale în vigoare privind termenele de plată, impozitele și contribuțiile aferente veniturilor din salarii, precum și impozitul reținut la sursă potrivit art. 52 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, se plătesc astfel:
a)trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului, de către contribuabilii persoane juridice plătitoare de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, precum și de către persoanele fizice care au calitatea de angajator;
b)semestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului, de către asociații, fundații sau alte entități fără scop patrimonial, cu excepția instituțiilor publice
(8)Contribuabilii prevăzuți la alin. (7) au obligația să declare impozitele și contribuțiile aferente veniturilor din salarii până la termenul de plată”.
In cazul impozitelor și contribuțiilor aferente veniturilor din salarii, baza de impunere pentru anul 2007, se constituie in momentul in care contribuabilul o determină si o declară prin declarația trimestrială, ce se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului.
Potrivit art. 90 c.pr.fisc. „(1)Cuantumul obligațiilor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare.
(2)Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.
(3)Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție sau ca urmare a inspecției fiscale efectuate în cadrul termenului de prescripție”.
În speță sunt incidente cazurile de întrerupere și de suspendare a termenului de prescripție prevăzute de Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958 „Prescripția se întrerupe:
a)prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
b)prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.
În speță, prin depunerea declarațiilor rectificative operează întreruperea termenului de prescripție, reclamanta recunoscând astfel obligațiile de plată fiscale și apreciind asupra cuantumului acestora la data rectificării.
Nu se reține acest caz de întrerupere ca urmare a modificării legislative ulterioare a codului de procedură fiscală, ci prin prisma dreptului comun în materie, rectificarea declarațiilor echivalând cu recunoașterea dreptului.
Potrivit art. 17 din Decretul nr. 167/1958 existența unui caz de întrerupere a termenului de prescripție șterge termenul deja curs și de la data întreruperii începe să curgă un nou termen de prescripție.
Astfel, se reține că, față de data depunerii declarațiilor rectificative, 01.07.2009, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 01.01.2010, acesta fiind de 5 ani, astfel expiră la data de 31.12.2014.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază că sub acest aspect contestația nu este întemeiată.
În ceea ce privește nulitatea deciziei de impunere pentru lipsa semnăturii și ștampilei, invocate în cadrul prezentei cauze, se reține că reclamanta nu a invocat aceste motive prin contestația administrativă, motiv pentru care aceste critici nu pot fi cenzurate, față de disp. art. 218 c.pr.fisc.
Referitor la celelalte motive de nelegalitate a deciziei contestate se rețin dispozițiile art. 46 c.pr.fisc. „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu”.
Analizând cuprinsul deciziilor contestate se constată că acestea cuprind toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității, astfel, contestația reclamantei nu este întemeiată sub acest aspect.
În ceea ce privește critica reclamantei privind faptul că obligațiile fiscale sunt nefondate, tribunalul reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală din data de 08.11.2013, înregistrat sub nr._/11.11.2013, s-a efectuat reverificarea impozitului din salarii și contribuțiilor de natură salariala, dispusă prin Decizia nr. 94/ 01.03.2013, fiind constatate diferențe de obligații fiscale în urma verificării concordanței dintre impozitul pe veniturile din salariile și a contribuțiilor de natură salaríala înscrise în documentele justificative și a informațiilor declarate la organul fiscal teritorial.
S-a reținut că reclamanta nu a declarat corect impozitul pe venitul din salarii și contribuțiile datorate bugetului general consolidat corespunzătoare situației sale fiscale (sumele declarate în declarațiile rectificative au fost mai mici decât cele din evidența contabilă și documentele justificative) nerespectând prevederile art. 82, alin. 3 din OG nr. 92/ 2003 republicată potrivit cărora contribuabilul are obligația de a completa declarațiile fiscale înscriind corect, complet și cu bună credință informațiile prevăzute de formular corespunzătoare situației sale fiscale.
Tribunalul, reține, din înscrisurile depuse la dosar că reclamanta a efectuat corecturi atât în ștatele de plată cât și în declarațiile fiscale, însă rectificările nu corespund cu datele înscrise în documentele justificative.
Se reține că în declarațiile rectificative depuse la data de 01.07.2009 sumele consemnate sunt mai mici decât sumele aflate în evidența contabilă, respectiv decât sumele consemnate în ștatele de plată rectificate (filele 267-296 anexe 1-10; 333-346), astfel, susținerea reclamantei în sensul că sub aspect valoric, obligațiile fiscale datorate în fapt de societate pentru lunile martie, iunie, septembrie și decembrie 2007 în cuantum calculat prin statele rectificative de salarii înregistrate în evidența sa contabilă pentru lunile la care se referă sunt mai mari decât cuantumul înregistrat de societate în evidența sa fiscală pentru lunile martie, iunie, septembrie, decembrie 2007.
Având în vedere aceste împrejurări de fapt, devin aplicabile dispozițiile art. 15 c.pr.fisc., potrivit cu care „(1)În cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligația datorată și, respectiv, creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate.
(2)Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23”.
Față de considerentele enunțate, tribunalul apreciază că nici sub acest aspect contestația reclamantei nu este întemeiată.
În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că obligațiile fiscale au fost achitate se reține că aceasta nu a făcut dovada susținerilor sale.
Referitor la accesoriile calculate, din înscrisurile depuse la dosar, anexele 1-10, tribunalul reține că acestea au fost calculate pentru un număr mic de zile (până la data de 09.08.2012), pârâta având în vedere că reclamanta se află în insolvență prin încheierea nr. 967/09.08.2012 pronunțata de Tribunalul Constanta in dosarul nr._, in temeiul art. 32 alin. 1 din Legea 85/2006.
Se rețin dispozițiile art. 119, 120 c.pr.fisc., potrivit cu care „Art. 119 (1)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Art. 120
(1)Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(2)Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv.
(3)În situația în care diferențele rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite inițial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii acesteia inclusiv”.
În ceea ce privește susținerea reclamantei, în sensul că erau incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, tribunalul reține că potrivit art.36 din Legea 85/2006 „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.
Se reține că prezenta cauză nu are ca obiect o acțiune pentru realizarea unei creanțe a pârâtei contra reclamantei, ci are ca obiect verificarea legalității și temeiniciei unei decizii, act administrativ jurisdicțional, emis împotriva unui titlu de creanță, astfel nu sunt aplicabile dispozițiile art.
36 din Legea nr. 85/2006.
Față de considerentele expuse, tribunalul constată nefondată contestația și o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca nefondată contestația promovată de reclamanta . & PAINTING SRL prin administrator judiciar As Insolv S.P.R.L., cu sediul în C., ., ., apt. 1, județul C., în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C..
Cu recurs ce se va depune la Tribunalul C. în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
Tehnoredact.jud.A.L.N./06.05.2015
4 ex.
Emis 2 .>
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8470
., C.
TEL. 0241._; 0241._; 0241._; FAX. 0241._
DOSAR CIVIL NR._
16.03.2015
C E R T I F I C A T
Prin prezentul, certificăm că în dosarul mai sus menționat având ca obiect suspendare executare act administrativ/anulare act administrativ, acțiune promovată de reclamanta . & PAINTING SRL prin administrator judiciar As Insolv S.P.R.L., cu sediul în C., ., ., apt. 1, județul C., în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., prin sentința civilă nr. 537/ 13.03.2015, instanța a hotărât:
„Respinge ca nefondată contestația.
Cu recurs ce se va depune la Tribunalul C. în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2015”.
S-a eliberat prezentul certificat la solicitarea reclamanteiși s-a timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1 leu.
Data – 16.03.2015.
GREFIER SEF, GREFIER,
V. I. M. G.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 792/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 570/2015.... → |
|---|
