Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 817/254/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 54
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.01.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul petent M. I., cu domiciliul în M., .,județul C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1393/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde apelantul petent, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 260 cu referire la art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul petent solicită admiterea apelului. Arată că la acel moment zona era liberă, nu era nici un pieton angajat în traversare pe trecerea de pietoni.
Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata:
Prin sentinta civila nr 1393/17.09.2014, Judecatoria M. a respins ca nefondata plangerea contraventionala formulate de petentul Mangulica I. impotriva procesului – verbal de contraventie . nr_/01.04.2014 intocmit de I. Constanta .
Pentru a decide astfel, instant de fond a retinut ca prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 01.04.2014 întocmit de I.P.J. C. –Serviciul Rutier C., reținându-se împrejurarea că petentul, aflat la volanul autovehiculului cu număr de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni situată la intersecția . Constanței, în zona taxiurilor din fața simigeriei, s-a dispus, în temeiul art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, sancționarea petentului cu amendă în sumă de 340 lei. Totodată, petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție cu mențiunea că era intrat pe marcajul pietonal, a trebuit să oprească iar când s-a descongestionat traficul și-a continuat drumul.
Abaterea reținută în sarcina petentului a fost înregistrată de aparatul radar montat pe auto_ iar înregistrarea a fost înaintată instanței pe suport informatic.
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că agentul de poliție care a întocmit procesul-verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art. 179 din HG nr. 1391/2006, având calitatea de lucrător de poliție în cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. C., aspect de altfel necontestat de către petent, iar procesul-verbal de contravenție atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001.
Instanța apreciază astfel că procesul-verbal de contravenție contestat întrunește toate condițiile de formă impuse de lege pentru a fi valabil încheiat.
Din punctul de vedere al condițiilor de fond, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea principiului legalității incriminării,iar fapta contravențională reținută în sarcina petentului a primit o corectă încadrare juridică.
În concret, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului iar potrivit art. 135 alin. 1 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că intimatul, prin probele administrate în cauză, a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție contestat, fapta contravențională fiind constatată nu doar de către agentul constatator, ex propriis sensibus, ci și prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul a fost răsturnată prin probele administrate la solicitarea intimatului, obținute prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, din care rezultă dincolo de orice dubiu faptul că petentul a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Față de considerentele anterior expuse, instanța va înlătura ca neîntemeiată apărarea formulată de petent în sensul că pietonii s-au angajat în traversare în timp de autoturismul pe care îl conducea rula deja pe marcajul pietonal.
În concluzie, probele administrate în cauză relevă veridicitatea situației de fapt ce a fost reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat, aspect față de care instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului, așa cum a fost descrisă în procesul-verbal contestat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale indicate de agentul constatator, respectiv art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, atât sub aspect subiectiv cat și sub aspect obiectiv.
Pe cale de consecință, cererea formulată de petent în sensul anulării procesului-verbal de contravenție pentru netemeinicie urmează a fi apreciată ca nefondată și respinsă ca atare.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a amenzii contravenționale în sumă de 340 lei aplicată petentului de către agentul constatator cu sancțiunea avertisment, instanța apreciază, de asemenea, că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a fi admisă.
Astfel, potrivit art. 5 alin.5 din OG 2/2001 ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (…)”
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care gravitatea faptei este redusă iar potrivit alin. 3, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare nu prevede această sancțiune.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere situația de fapt reținută pe baza probelor administrate în cauză, instanța apreciază că fapta săvârșită de petent nu este de gravitate redusă, sancțiunea principală aplicată petentului și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere au fost în mod corect individualizate de către agentul constatator și sunt de natură să conducă la realizarea scopului preventiv, educativ și de exemplaritate al sancțiunilor contravenționale.
Pe cale de consecință, având în vedere gradul sporit de pericol social concret al faptei săvârșite de petent, pericol social care rezultă din circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, instanța nu va proceda la o redozare a sancțiunilor aplicate de agentul constatator, fiind de notorietate împrejurarea că multe dintre accidentele rutiere grave se datorează nerespectării obligației de acordare a priorității de trecere pietonilor care au acest drept.
Față de cele anterior expuse, instanța apreciază că înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment ar constitui o încurajare a petentului în a repeta cu intenție săvârșirea unei fapte contravenționale de gravitate sporită și de natură să pună în pericol efectiv siguranța traficului rutier și pietonal.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel petentul MANGULICA I., cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia C. Administrativ si Fiscal la data de 27.10.2014.
In motivarea apelului se invedereaza ca in mod eronat instant de fond a apreciat probatoriul administrat in cauza de catre intimat .
Arata ca, situatia dedusa judecatii nu are caracter izolat in mun M., sute de conducatori auto fiind sanctionati in mod nedrept pentru aceeasi fapta . Se invedereaza ca, in acel loc, vizibilitatea era obturata in integralitate pe partea dreapta de vechiculele taxi, stationate la nici cativa centimetri de trecerea pietonala in mod contrar dispozitiilor legale in materie rutiera, facand imposibila capacitatea de a observa pietonii care se angajeaza in traversare .
Solicita admiterea apelului, schimbarea sentintei, iar pe fond admiterea plangerii cu consecinta anularii procesului – verbal de contraventie contestat .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimatul nu a formulat si depus intampinare .
Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, se reține că, in speta nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanta de apel să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petentul la data inscrisa pe dovezile puse la dispozitie de catre intimata – Plansele fotografice ( f 23-27) coroborate cu inregistrarea pe suport informatic – CD, cadrele 390 – 420, se observa fara putinta de tagada ca petentul nu acorda prioritate de trecere pietonilor veniti din partea stanga pe acelasi sens de mers si care se opresc din deplasare pentru siguranta personala . De altfel, din inregistrare se observa ca petentul nu numai ca nu acorda prioritate de trecere pietonilor aflati pe marcajul pietonal, dar isi continua drumul fara a schita un minim gest de a permite deplasarea acestora in siguranta .
Nu poate fi retinuta sustinerea petentului ca in zona vizibilitatea era redusa din cauza statiei de taximetre amplasata in aproprierea trecerii de pietoni, aspect contrazis de imaginile suprinse pe inregistrarea video, din care rezulta fara niciun dubiu ca vizibilitatea era normala, iar pietonii aproape ca s –au ciocnit de autoturism, lucru ce nu l –a impiedicat in niciun fel pe acesta sa – și continue drumul, cu consecinta nesocotirii dispozitiilor legale la regimul circulatiei rutiere si sigurantei participantilor la trafic ( pietoni).
Potrivit art. 135 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 – Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Potrivit art 35 alin 1 din OUG 195/2002, rep :” Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.”
De asemenea, potrivit art 72 alin 2 si 3 din OUG 195/2002 :” 2)Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
(3)Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.
În referire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de control judiciar constată că în mod corect instanta de fond a apreciat în raport de faptele reținute, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Potrivit, dispozitiilor mai sus aminitite, se va aprecia ca sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
In cauza se va retine ca masura inlocuirii amenzii aplicate petentului cu masura Avertismentului, ar reprezinta o analiza a proportionalitatii intre gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă sau care s –ar fi putut produce, aspecte in care nu se regasesc in fapta contraventionala savarsita de petent, neacordarea prioritatii de trecere pentru pietoni fiind una cu un grad sporit de periculozitate sub aspectul apararii sigurantei si intergitatii fizice a pietonilor .
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelantul petent M. I., cu domiciliul în M., .,județul C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., cu sediul în C., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1393/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. S. G. I.
Red.decizie judL.V.M.
4 ex/10.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 271/2015. Tribunalul... | Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... → |
|---|
