Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1200/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1200/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 10191/212/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1200/APCA
Ședința publică din data de 15.09.2015
Completul constituit din:
Președinte – C. N.
Judecător – A. L. N.
Grefier – M. G.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelant intimat P. M. CONSTANTA, cu sediul in Constanta, ., J. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, intimat petent fiind P. L. M., domiciliat in Constanta, ., nr. 147, ., ., J. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelant av. N.-A. C., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și petentul personal care se legitimează cu CI . nr._/19.09.2013 eliberată de SPCLEP C..
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Având cuvântul apărătorul apelantului arată că nu mai are alte solicitări.
Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.
Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 15.09.2015 și acordă cuvântul pentru dezbateri
Având cuvântul apărătorul apelantului formulează concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat conform motivelor expuse pe larg. Solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată atât pentru fond cât și pentru apel.
Prezent în instanță intimatul formulează concluzii de respingere a apelului și de menținere a sentinței apelante ca fiind temeinică și legală.
Față de dispozițiile art.394 Cod proc.civ instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.04.2014 sub nr._, petentul contestator P. L.-M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – pentru DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 27.03.2014, exonerarea sa de la plata sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 850 lei, precum și de sancțiunea punctelor de penalizare aplicate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că în data de 27.03.2014, ora 16:45 i-a parcat mașina pe . în zona blocului în care locuiește, mai precis în dreptul apartamentului sub balon în apropriere de intersecția cu .>
În momentul în care un echipaj al poliției locale a început acțiunea de ridicare a autoturismului parcat în spatele autoturismului său, a coborât din casă, neavând cartea de identitate la el. Întrucât i s-a cerut să se legitimeze, s-a reîntors în casă pentru a lua cartea de identitate pe care a și prezentat-o subofițerului poliției locale.
Nefiind un echipaj al poliției de circulație, nu i-a prezentat actele mașinii și nici permisul de conducere.
În ceea ce privește parcarea autoturismului său, petentul arată că a încercat să explice polițiștilor locali istoricul parcărilor de mult timp în acea zonă și cutuma locului, în sensul că de ani și ani de zile se parchează în acel loc. Menționează petentul și că . unic și de ani de zile nu s-a acționat niciodată în forță pentru ridicarea autoturismelor parcate în apropierea intersecției în cei 25 metri de la intersecție. Mai mult, se precizează că nici nu se afla la o distanță atât de mică de intersecție, încât să împieteze fluența circulației.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal contestat, respectiv 4 fotografii.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul I. P..
Prin Sentința civilă_/27.10.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 35 al.2 din OUG 195/2002,reținând următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 27.03.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 850 lei (340 lei plus 510 lei ), reținându-se în fapt la aceeași dată, ora 17:54 a staționat voluntar auto marca Suzuki cu nr. de înmatriculare_ pe banda de preselecție pentru stânga către N. I. la aproximativ 3 m înainte de colțul intersecției și de trecerea de pietoni și în dreptul marcajului continuu, blocând astfel complet banda de circulație, refuzând totodată să prezinte permisul de conducere și certificatul de înmatriculare, fapte ce constituie contravențiile prevăzute de art. 143 lit. A din ROUG nr. 195/2002 și art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002:
Conform art. 15 alin. 1 din OG NR. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Potrivit art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Conform art. 7 din Legea nr, 155/2010 a poliției locale, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții:
a)asigură fluența circulației pe drumurile publice din raza teritorială de competență, având dreptul de a efectua semnale regulamentare de oprire a conducătorilor de autovehicul exclusiv pentru îndeplinirea atribuțiilor conferite de prezenta lege în domeniul circulației pe drumurile publice;
b)verifică integritatea mijloacelor de semnalizare rutieră și sesizează nereguli constatate privind funcționarea semafoarelor, starea indicatoarelor și a marcajelor rutiere și acordă asistență în zonele unde se aplică marcaje rutiere;
c)participă la acțiuni comune cu administratorul drumului pentru înlăturarea efectelor fenomenelor naturale, cum sunt: ninsoare abundentă, viscol, vânt puternic, ploaie torențială, grindină, polei și alte asemenea fenomene, pe drumurile publice;
d)participă, împreună cu unitățile/structurile teritoriale ale Poliției Române, la asigurarea măsurilor de circulație ocazionate de adunări publice, mitinguri, marșuri, demonstrații, procesiuni, acțiuni de pichetare, acțiuni comerciale promoționale, manifestări cultural-artistice, sportive, religioase sau comemorative, după caz, precum și de alte activități care se desfășoară pe drumul public și implică aglomerări de persoane;
e)sprijină unitățile/structurile teritoriale ale Poliției Române în asigurarea măsurilor de circulație în cazul transporturilor speciale și al celor agabaritice pe raza teritorială de competență;
f)acordă sprijin unităților/structurilor teritoriale ale Poliției Române în luarea măsurilor pentru asigurarea fluenței și siguranței traficului;
g)asigură, în cazul accidentelor soldate cu victime, paza locului acestor accidente și ia primele măsuri ce se impun pentru conservarea urmelor, identificarea martorilor și a făptuitorilor și, dacă se impune, transportul victimelor la cea mai apropiată unitate sanitară;
h)constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar;
i)constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind masa maximă admisă și accesul pe anumite sectoare de drum, având dreptul de a efectua semnale de oprire a conducătorilor acestor vehicule;
j)constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor rutiere de către pietoni, bicicliști, conducători de mopede și vehicule cu tracțiune animală;
k)constată contravenții și aplică sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la circulația în zona pietonală, în zona rezidențială, în parcuri și zone de agrement, precum și pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semnul internațional pentru persoanele cu handicap;
l)aplică prevederile legale privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale;
m)cooperează cu unitățile/structurile teritoriale ale Poliției Române pentru identificarea deținătorului/utilizatorului autovehiculului ridicat ca urmare a staționării neregulamentare sau al autovehiculelor abandonate pe domeniul public.
Din dispozițiile legale menționate, a reținut instanța, rezultă că cei din cadrul Poliției Locale nu au calitatea de agenți constataori cu privire la contravenția prevăzută de art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, procesul verbal întocmit fiind prin urmare nelegal raportat la această faptă.
Instanța a analizat în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție cu privire la cealaltă contravenție reținută, respectiv cea prevăzută de 143 lit. a din ROUG nr. 195/2002.
În prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia nu sunt de natură a înlătura temeinicia procesului verbal în raport de fapta analizată.
Astfel, împrejurarea invocată de petent în sensul că parchează de foarte mulți ani în locul acela, la fel ca alți locatari din zonă nu îl exonerează pe acesta de răspunderea contravențională.
În analiza legalității unei conduite, a apreciat instanța, trebuie să ne raportăm doar la textul legii și nu la conduita altor participanți la trafic sau la împrejurarea că nu a mai fost sancționat anterior, deși a procedat în același fel.
Potrivit art. 143 lit. a din HG nr. 1391/2006, se interzice staționarea voluntara a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisa oprirea voluntara;
Iar conform art. 142 lit. f din același act normativ se interzice oprirea voluntara a vehiculelor în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum si în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanta mai mica de 25 m de coltul intersecției.
Din fotografiile depuse de către intimată, se poate observa că autoturismul petentului se afla în mod categoric la o distanță mai mica de 25 m de colțul intersecției.
Nici depoziția martorului audiat nu este de natură a înlătura temeinicia procesului verbal, a apreciat instanța,întrucât acesta a afirmat că mașina sa se afla parcată la aproximativ 17 m de intersecție, iar mașina petentului era parcată în fața autoturismului său, ce ace înseamnă că se afla la o distanță mai mica de 17 m.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta prevăzută de art. 143 lit. a rap la art. 142 lit. f din HG nr. 1391/2006 care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 19.05.2013.
În susținerea apelului invocă apelantul intimat dispozițiile art. 120 al.1 lit. g din legea 155/2010, apreciind asupra caracterului întemeiat al apelului promovat.
Intimatul petent a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat apreciind că prima instanță a făcut o corectă interpretare a disp. art. 35 al.2 din OUG 195/2002.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. Art. 476 c.proc.civ cu referire la art. 477 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 27.03.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 850 lei (340 lei plus 510 lei ), reținându-se în fapt la aceeași dată, ora 17:54 a staționat voluntar auto marca Suzuki cu nr. de înmatriculare_ pe banda de preselecție pentru stânga către N. I. la aproximativ 3 m înainte de colțul intersecției și de trecerea de pietoni și în dreptul marcajului continuu, blocând astfel complet banda de circulație, refuzând totodată să prezinte permisul de conducere și certificatul de înmatriculare, fapte ce constituie contravențiile prevăzute de art. 143 lit. a din ROUG nr. 195/2002 și art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În referire la criticile formulate instanța reține că acestea fac referire la fapta prevăzută de disp. art. 35 al.2 din OUG 195/2002, cu referire la legalitatea procesului verbal de contravenție.
Tribunalul reține că în mod corect a fost apreciat asupra legalității procesului verbal prin raportare la dispozițiile art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, relativ la mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În referire la calitatea de organ constatator instanța reține că procesul verbal contestat a fost încheiat de un agent constatator din cadrul Direcției Poliției Locale a Primăriei M. C. care au atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice reglementate de art. 7 din legea 155/2010, în forma în vigoare la data de referință.
După cum a fost reținut în mod corect de către prima instanță prin raportare la dispozițiile anterior menționate agenții constatatori din cadrul Direcției Poliției Locale nu au atribuții în ceea ce privește constatarea contravenției prevăzută de art. 35 al. 2 din OUG 195/2002 potrivit cu care participanții la trafic sunt obligați ca la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau după caz permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate precum și alte documente prevăzute de lege, încălcarea acestei obligații fiind sancționată potrivit disp art. 101 al.2 din același act normativ.
Deși potrivit dispozițiilor invocate în susținere de apelantă, respectiv art. 20 al.1 lit. g din legea 155/2010, polițistul local are dreptul ca în exercitarea atribuțiunilor care îi revin să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă prevederile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală se poate observa că potrivit atribuțiilor stabilite de prevederile art. 7 din același act normativ acesta nu are calitatea de agent constatator pentru fapta prevăzută de art. 35 al.2 din OUG 195/2002, după cum în mod corect a reținut prima instanță.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de apelantul petent, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat, sub aspectul analizat, asupra legalității actului constatator, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelant intimat P. M. CONSTANTA cu sediul in Constanta, ., J. C. în contradictoriu cu intimat petent P. L. M., CNP_ domiciliat in Constanta, ., nr. 147, ., ., J. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.09.2015.
P., JUDECATOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.U.
Tehnoredact. decizie.jud.C.N./2 ex./07.10.2015
Emis 2 .="margin-bottom:10pt; line-height:115%; font-size:10pt">
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul... → |
|---|
