Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 640/254/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.259
Ședința publică de la 17.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ promovat de apelant VÎRȘE C., cu domiciliul M. ..21, jud. C., în contradictoriu cu intimat I., S. POLIȚIEI RUTIERE C., cu sediul în C. . împotriva sentinței civile nr.1356/12.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța în temeiul dispozițiilor art.292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 17.02.2015 iar față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M., sub nr._, din data de 24.03.2014, petentul Vîrșe C. a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – S. Rutier C., solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 03.03.2014.
În motivare, petentul a arătat că a fost oprit de un agent rutier, în zona stațiunii Neptun, care i-a comunicat faptul că a depășit viteza legală pe DN 39, lucru neadevărat din punctul acesteia de vedere, apreciind ca sarcina probei revine agentului constatator, motiv pentru care a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție.
În susținerea plângerii formulate petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, se întemeiază pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale OUG 195/2002.
Petentul a anexat plângerii, în original, procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 03.03.2014 și chitanța prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare (filele 10, 11 din dosar), prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv: adresa I.P.J. C. nr._/14.04.2014, înregistrarea faptei pe suport DVD, transcrierea mecanică a procesului verbal, atestat operator radar nr. 044/26.03.2010, certificat de aprobare de model nr. 012/13.03.2009 și un număr de 5 planșe foto efectuate la data de 03.03.2014.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile anexate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1356/12.09.2014Judecătoria M. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 03.03.2014, petentul Vîrșe C. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 510 lei și 4 puncte de penalizare, în temeiul art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 rep. și art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., reținându-se că la data de 03.03.2014, ora 759, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 39, în 23 August, zonă de limitare 50 km/h, cu viteza de 81 km/h, abaterea fiind depistată și înregistrată de aparatul radar, ROM 233 montat pe auto MAI_.
Conform art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunile aplicate de către agentul constatator prin actul de sancționare.
Sub aspectul legalității procesului – verbal, instanța reține că agentul de poliție care a întocmit procesul – verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar procesul – verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, modificată.
Atât fapta contravențională cât și împrejurările acesteia sunt descrise cu claritate în cadrul procesului verbal contravențional. Locul săvârșirii faptei contravenționale a fost consemnat ca fiind localitatea 23 August, zona de limitare 50 km/h.
Instanța reține că, potrivit art. 101 al. 2 din OUG 195/2002, „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).”, iar potrivit art.108 alin.1 lit. c pct. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 republicată, se sancționează cu 4 puncte penalizare … depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În conformitate cu art. 121 alin. din Regulamentul de punere în aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Astfel, instanța constată că petentul a depășit cu 31 km/h această limită maximă admisă, astfel că încadrarea juridică a faptei contravenționale a fost menționată corect de către agentul constatator, astfel cum prevede art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Pentru fapta contravențională săvârșită, agentul constatator a aplicat petentei, în mod legal, amendă în conformitate cu sistemul claselor de sancțiuni reglementat de art. 98 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 rep., respectiv 6 puncte amendă în cuantum de 510 lei. Punctele penalizare au fost de asemenea aplicate în mod legal, în baza art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep.
Instanța constată prin urmare, că procesul – verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 și că individualizarea sancțiunii contravenționale a fost efectuată în mod legal de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal, instanța constată că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul – verbal de contravenție, în speță, fiind îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, contravenția fiind constatată prin aparatul radar tip AUTOVISION, iar operatorul radar, agent de poliție Cralev C. avea atestat de operator radar valabil.
Din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, în data de 03.03.2014, reiese că la momentul înregistrării, autoturismul cu numărul_, condus de petent, circula cu viteza de 81 km/h, în loc. 23 August, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă de lege este de 50 km/h.
Din adresa I.P.J. C. - C. Juridic nr._ din 14.04.2014 rezultă că abaterea a fost constatată în timp ce autoturismul poliției se afla în mers pe raza localității 23 August.
Cu toate că petentul a susținut că nu se deplasa cu viteza menționată în procesul verbal, această declarație nu se coroborează cu nicio probă din dosar, iar petentul nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a propus probe în susținerea afirmațiilor sale.
Prin urmare, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4.4 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 publicată în Monitorul Oficial nr.1102bis/07.12.2005, modificate, susținerea petentului cu privire la imposibilitatea de a circula cu viteza de 81 km/h nefiind aptă de a combate înregistrările efectuate cu mijloace tehnice omologate.
Instanța nu va proceda la o redozare a sancțiunii aplicate, având în vedere gradul sporit de pericol social al faptei petentului, respectiv depășirea vitezei legale maxim admise în localitate, fapta fiind săvârșită pe timp de ceață, astfel cum rezultă din înregistrarea video depusă la dosar.
În concluzie, constatând legalitatea și temeinicia procesului – verbal contravențional, instanța, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul Vîrșe C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 03.03.2014, de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. - S. Rutier C..
Împotriva acestei sentințe, întemen legal, a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a reiterat motivele invocate în plângerea contravențională, fără a se aduce în concret nicio critică sentinței apelate.
În drept nu a fost motivat apelul.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 03.03.2014, petentul Vîrșe C. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 510 lei și 4 puncte de penalizare, în temeiul art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 rep. și art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., reținându-se că la data de 03.03.2014, ora 759, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 39, în 23 August, zonă de limitare 50 km/h, cu viteza de 81 km/h, abaterea fiind depistată și înregistrată de aparatul radar, ROM 233 montat pe auto MAI_.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, tribunalul apreciază că petentul nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constatator, care este conformă realității, în sensul că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 39, în 23 August, zonă de limitare 50 km/h, cu viteza de 81 km/h
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că aparatul radar era verificat metrologic iar din fotografia depusă rezultă viteza de deplasare a autoturismului condus de petent, respectiv 162 km/h, precum și faptul că se afla în afara localității.
Tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este corolar al determinării situației faptice astfel cum a fost desprinsă din analiza materialului probator, la care au fost aplicate normele juridice incidente, fiind suplinită cerința prescrisă de art.425 alin.1 lit.”b” c.pr.civ.
Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.480 alin.1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelant VÎRȘE C., cu domiciliul M. ..21, jud. C., în contradictoriu cu intimat I., S. POLIȚIEI RUTIERE C., cu sediul în C. . împotriva sentinței civile nr.1356/12.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond C.D.A.
Red.decizie jud.A.L.N./20.03.2015
Ex. 4
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 317/2015. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 54/2015. Tribunalul... → |
|---|
